Pe unde am lăsat urmă

Pe unde am lăsat urmă

Vacanţele mele – Vocea ta, TDM

Vacanța – așa o mai așteptam, precum însetatul în deșert apa din oază. Când începea școala în septembrie, după primele săptămâni de la revederea cu colegii, prietenii de la școală, istorisit peripețiile vacanței, mă apucă subit dorul de ea. Începeau temele, deja treaba era serioasă, nu mai era vreme de stat la joacă. Și numărăm zilele până la Crăciun. Era o vacanță scurtă atunci, de cum trecea anul, parcă se micșora timpul până la cea mare. Îmi dau seama, după iureșul din părculețul din fața blocului, cât de așteptată a fost vacanța de acum. Planurile mele de vacanță sunt făcute.

Pe unde am lăsat urmă

Ce (mai) faci? Bine! – TDM

Dacă mă întrebi ce fac, răspund repede: Bine! Poate reflecta starea exactă sau să fie departe de adevăr. Dacă mă întrebi de mândra mea, voi spune la fel. Uneori, nu simt nevoia să o iau de la începuturi, de când a apărut, cât a fost de mică, cum și acum este tot printre cei mici, mănâncă, nu mănâncă și alte din astea.  Dacă ți se pare că acest bine te invită la conversație lungă și mă întrebi de ce e așa, voi spune: Așa e ea! Pentru că iar aș începe cu am făcut asta și acum asta. Nu mai

Pe unde am lăsat urmăPovești de mamă

Sunt mamă, sunt pe val – VoceaTDM

Când ești mamă, ești tot timpul pe val. Rămâne de văzut unde e valul… Când lucrurile se așază, pe moment, nu știu cum se face că se destramă haotic, din nou. Când crezi că nu vei (mai) răscoli universul iar o iei de la capăt. Când crezi că primești doar înțelegere, că nu ai nevoie de mai mult, iar primești judecată. Când crezi că nu mai ai nimic de adăugat, adaugă altcineva pentru tine. Când nu mai știi de unde să apuci, te prinde cărarea din urmă. Cum faci doi pași la stânga, dreapta se termină și mergi vrând-nevrând pe

Pe unde am lăsat urmă

Primăvara se numără prietenele din parc – Vocea TDM

A venit vremea bună și cum trebuie să stau cu Loli mai mult pe afară, fac inventarul prietenelor din parc. Să știe Loli cu cine ne întâlnim, să asocieze nume cu figuri.  Dar înainte de asta să vă mărturisesc ce spune una dintre ele despre mine, cu cuvintele mele, pe ale ei nu mi le amintesc exact, dar mesajul este acelasi: ”Așa ești tu, faci cum faci, că vorbești și în stânga și în dreapta de zici că te cunoști de-o viată cu toți părinții din parc, de pe la adunări cu părinți, bunici etc.” Acum, ce să zic? Eu

Pe unde am lăsat urmă

Atunci când ai timp să cugeţi- Vocea TDM

Când ai timp să cugeți… Așa aș vrea sa fiu doar cu mine uneori! Mi-e dor de mine și simt nevoia să stau cu mine, în mine. Să obsedez gânduri, amintiri, să stivuiesc sentimente și să ajung să fac ordine în emoții. Și, după asta, ca după o curățenie generală în casă, să contemplu, să stau. Să nu fac nimic, să am mintea goală, să stau confortabil la TV și să privesc la un documentar, film, muzică, nu contează. Să treacă timpul și să îmi fie lene, să zac în nesimțire și să fie așa bine. E complicat să fii

Pe unde am lăsat urmă

Să creşti mare, să mănânci tot -Vocea ta, TDM

”Să crești mare!”… de câte ori nu auzim asta? ”Vai, ce repede cresc. Aș vrea să rămână așa toată viața. Mi-e greu și drag când mă uit pe poze și văd că puiul a crescut și nu mai este bebeluș. Copiii să rămână așa gânguriți și lângă pieptul nostru.” Auziți des asta, nu? Poate că ați spus și voi ceva de genul, la un moment dat. Nu e nimic aiurea aici, vrem să stea timpul în loc ca să ne putem bucura de copiii nostri mai mult. Și eu vreau să stea timpul, să fiu veșnic tânără pentru copila mea,

Pe unde am lăsat urmă

Gânduri bune la final de an- Vocea ta -TDM

Dacă ar fi să fac un bilanț de final de an, apoi un grafic atunci va ieși mai ceva ca la curba lui Gauss Vârfuri semețe și pante năucitoare, adică culmi de fericire și praguri de aproape depresie. Acum nu are rost să spun cuvinte de genul a fost greu dar frumos sau ceva asemănător. A fost greu, împovărător uneori. Momentele bune au fost și ele, nicidecum de neglijat. Am și învățat ceva din toate astea. Și cum anul e pe terminate, nu fac vreo urătură specială, nu mă pricep deloc la rime, spun cu numere de ordine câteva (hai, să

Pe unde am lăsat urmă

Copiii, talismanele noastre norocoase -Vocea TDM

Descântece, potcoave și talismanele care aduc noroc La mine în familie se țin anumite credințe, obiceiuri sau cum s-or numi. Unele îmi plac sincer (sunt așa de copilărești!), altele nu. Sunt distractive Pe unele le tolerez că sunt distractive, pe altele le aplic (poate o fi având dreptate mama, hmm!). De exemplu, descântecul, ața roșie să nu îi fie de deochi sau să îți poarte noroc, să împărtășim copilul duminica, să avem o potcoava de noroc, să purtăm pietrele zodiei (asta e de la soț și de la mama-soacră). Și, da, recunosc că nu am pus brățară roșie la mâna

Pe unde am lăsat urmă

De părinţeală – Vocea Ta, TDM

Cât de greșit am privit treaba asta de părințeală Mi-am dat seama cât de greșit am privit treaba asta de părințeală înainte de a o avea pe Loli. Cum credeam că este așa și așa, altfel sau pe aproape de cum nu au făcut-o ai mei, față de cea a părinții prietenilor sau cunoscuți. Adică în mare parte, să nu exagerez. Cum am aplicat nu știu ce metodă de condiționare a disciplinei cât am lucrat în învățământ, cu și fără rezultate. Daaaa, tz-tz-tz, fac acum precum babele. Nu am îmbătrânit degeaba. Copilul meu îmi dă ocazia să mă surprind La reacții, la

1 2 3