Excursie de o zi în Bulgaria pentru experimente culinare și explorări în natură

June 22, 2019 | Marina Bliderișanu

Dacă vrei să petreci o zi diferită cu familia, să încerci lucruri noi, să experimentezi culinar, atunci iată inspirație – o excursie de o zi în Bulgaria pentru experimente culinare și explorări în natură.

Acum vreo 3 săptămâni cineva mi-a povestit despre ferma de melci din Bulgaria – Eco-Telus – Balgarevo. Era într-o zi de joi când se întâmpla povestea. Transmit soțului seara acasă că uite, am un plan de week–end, facem un pic de documentare, un traseu pe google maps și gata. Mergem în excursie! Ne-am sunat și prietenii(cumetrii) și am aranjant plecarea în grup, fiecare cu mașina lui.

Sâmbătă de dimineață ne-am pornit spre Bulgaria pe Autostrada Soarelui. Nici nu consum cuvinte pentru acest drum. Drum de țară ca la bunica, între comuna Bâra și Stănița (zona Neamțului, dacă vreți exact, deși cred că s-a reparat în ultimii ani). Pe la un 12.00 am ajuns. Atunci se deschidea și ferma de melci. Verificați programul aici, dacă vă porniți zilele astea.

Ferma de melci este o afacere de familie. Familia locuiește acolo, restaurantul e în curtea casei. Vezi melcii care îți ajung în farfurie la 2 pași de masă. Clienții pot vizita ferma gratuit, dacă vrei fără degustare, doar vizită, atunci scoți câtiva leva din buzunar.

Ce mi-a plăcut:

Curățenia
Ospitalitatea
Melcii – chiar sunt buni!
Spațiul de joacă al copiilor familiei este împărțit și cu copiii excursioniștilor, fără supărare
Panourile explicative despre biologia melcilor și despre cum se cresc!

Doar tipa (mama tânără) știa engleză. Ne-am descurcat cu comanda, copiii nu vorbeau decât limba lor, ai nostri la fel, dar s-au înțeles perfect.

Partea I culinară:

Melcii! Daaa, melcii sunt delicioși. Am comandat platoul cu melci în cochilie cu unt și usturoi, orez cu melci, și un platou cu melci, fără cochilie, gătiți cumva cu verdeață.

Pentru copil am luat un piure de cartofi și grătar. Loli a mâncat vreo 2 melci, am zis că e suficient acum. Next time, dacă mai vrea, îi iau porție separat.

Ideea este că din punct de vedere al explorării pe plan educațional și culinar, merită o vizită. Degusti un ceva la care nu te gândești că poți mânca, afli și informații despre biologia melcilor, cum funcționează o fermă de melci. Pentru grupa noastră de vârstă 4-5 ani, melcii ca mâncare i-au atras și nu prea, dar vizita prin fermă a fost ceva inedit.

platou cu melci in unt și usturoi

platou cu melci fără cochilie cu verdeață, usturoi și un sos foarte bun

curtea casei, respectiv curtea restaurantului

relaxare cu finuțul

Decorațiuni curte resturant – în ton cu specificul

Elemente de decor – Rond de flori și melci – pe lângă casă

Elemente de decor și colț cu produse de casă expuse pentru vânzare

Galerie foto fermă – imagini fermă, panouri explicative bulgară – engleză

Partea a II-a din periplul nostru culinar – Dalboca cu ferma de midii

Înainte de Dalboca am trecut pe la Capul Kaliakra. Ne-am cocoțat pe acolo, am vizitat muzeul, am făcut poze. Mergea un pic mai multă istorie și explicații în plus despre rezervația naturală, dar vom reveni pentru vreo nouă explorare când va fi mândra mai mare. Am povestit pe scurt despre focile monah și fostele plaje, am admirat vegetația de stâncă. Loli și finuțul au admirat și gheretele cu jucării. Am luat? Da!

Am avut ocazia să vedem un delfin în larg, am privit marea cu admirație și ne-am bucurat de vremea bună.

Mal stâncos Kaliakra

Mal stâncos Kaliakra – vedere din partea opusă

5 ani de Loli, 5 ani de cățărat numa-n brațe:)))

Explorare vegetație și cochilii melci

Vegetație cu inflorescență mov și melci mici

Specii de plante cap Kaliakra

La Dalboca am fost acum vreo 7 ani, pentru prima oara, când Loli nu era în plan și era primăvara, la început de mai. Acum era final de mai și altă atmosferă. Atunci a fost tare plăcut, linistit, început de sezon. Acum era plin, să nu vă încumetați spre seară fără rezervare. Pentru cine nu a fost, merge încercat. Noi nu cred că vom reface traseul curând. A devenit tare turistic, mâncarea nu am simțit-o savuroasă ca celelalte dăți. Poate că era după melci și eram obosiți de la soare.

Loli ar fi vrut masă la mare, dar nu aveam dispoziție pentru păzit să nu facă baie în mare. S-a mulțumit cu pietrele și joaca cu Alex, cu crocodilii de lemn cumpărați de la Kaliakra.

plimbare prin Dalboca, să găsească locul perfect de cules pietre

La vamă, la întoarcere, a fost un pic de coadă. Per total traseu – am plecat pe la un 9 dimineața, ne-am întors la 10 seara. La 10 jumătate eram în casă, la 11 fără 2-3 minute eram deschiloțati, spălați, cu povestea de seară pe jumătate citită.

Inițial am pus pe traseu și Balcic. Dacă nu era oprirea la Dalboca, acolo făceam popasul dinainte de plecare spre casă. Și cred că așa vom face data viitoare. Grădina reginei și castelul ar fi interesante de văzut, explorat, stat pe îndelete la povești și la malul mării.

Iată 2 trasee culinare și de explorare locuri ce pot fi făcute într-o zi: Ferma de melci Eco-Telus – Kaliakra – Dalboca sau Melci – Kaliakra- Balcic. Cred că traseul cu Balcic, pentru cine a fost la Dalboca și nu e fan 2 degustări pe zi, ar fi foarte frumoas și mult mai energizant, deoarece ai mai mult timp de explorare natură și locuri.

Spor la împachetat: apă, haine, creme pentru protecție solară și alte cele! În rest, drum întins!

Despre alte locuri văzute prin lume sau local – aici este secțiunea Călătorii. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

3 cărţi despre fenomene naturale, 2+

May 22, 2019 | Marina Bliderișanu

Avem 3 cărți despre fenomene naturale în bibliotecă. Sunt de mare ajutor atunci când nu știi cum să explici ploaia, vântul și fazele lunii. Pentru că sunt scrise sub formă de versuri pot fi citite de la 2 ani. Partea științifică este la finalul cărții și o poți citi când este copilul pregătit.

Despre primele două am scris aici, în cărți pentru biblioteca familiei.

Așadar, din colecția Minunile primăverii – autor Charles Ghigna, Editura Univers Enciclopedic

Picăturile de ploaie
Vântul cel zburdalnic

Colecția Minunile Naturii

Cel mai bine ar fi să citiți cărțile în ziua în care plouă, bate vântul tare, a stat târziu și a văzut luna pe geam sau din pragul ușii.

Fiecare copil percepe lucrurile diferit. Când avea copilul 2 ani l-am dus la un spectacol despre fenomene și, deși era interactiv, pe Loli a prins-o și nu prea. Nu a avut răbdare până la final.

Adevărul este că nu poți învăța despre lucruri concrete fără să stai cu copilul în ploaie să îl picure pe nas, fără să bată balta cu picioarele până se satură, fără să stea pe geam și să privească stele seara.

Cărțile nu sunt complicate, la prima citire chiar te întrebi de ce le-ai luat din librărie, dar tocmai asta e. Prin exemple simple, la îndemână, poți insera niște adevăruri universale.

Pe măsură ce creștem avem tendința de a face un lucru simplu să pară complicat și abia când te lovești de de ce-uri devii conștient de câte știi, cum le știi, și cum poți să le transmiți pe înțelesul posesorului de întrebări încuietoare.

Bun, cartea cu luna este și mai simpatică – Bună seara, dragă Luna – autor Laura Watkins, Lorna Gutierrez, Editura Universul Enciclopedic

Loli a sărit din pat să se uite la lună, după ce am citit cartea. Și de multe ori dimineța mă întreabă – unde sunt stelele și luna?

Nici eu nu am avut clară până acum treaba cu fazele lunii, prin urmare, o carte bună și pentru mine.

Coperta – Buna seara, dragă Lună!

Explicații -la finalul cărții

Intrarea în poveste – cu o mirare – ”ce se întâmplă cu tine?”

Spor la citit!

Dacă vrei să vezi ce citim cu drag, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii, pentru activități cu copiii, găsiți inspirație aici – Activități cu copii.

Pentru noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani vă invit să urmăriți pagina de Facebook a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog

Slănic Moldova – o plimbare relaxată prin natură (ep. 1)

April 21, 2019 | Marina Bliderișanu

Oriunde te duci în lumea asta găsești ceva de făcut.

Adevărul este următorul – fie ai un metru de țărână în jur, fie hectare de pământ, păduri, lac, rău, pârâu, tot nu vei sta locului. Vei face ceva – de bine sau un ceva care te ajută mental, emoțional, fizic.

Așa și cu plecările în vacanță, în concediu, în căutarea acelui ” să scap de aici, să fie oriunde”

Nu m-au apucat revelațiile, acum doar le pun în scris. Până să avem copil era despre timpul pentru noi, acum este și despre timpul cu el, timpul lui.

Și nu e nevoie de organizare strictă, doar să te lași inspirat de un loc și să vezi părțile bune. Oricât ai fi omul somnului și al telecomenzii în palmă, te trage de nas natura, aerul, soarele, gălăgia făcută de alții de dincolo de uși.

Uneori e greu să te urnești, statul în interior te face morocănos, nu poftești nimic. Ideea e că mie mi se întâmplă să nu am nevoie de exterior, să fiu fără chef și să mi se pară lumea ostilă când pășesc în ea. Dar tot mă montează ceva – un zâmbet, un fulg, o bucată de pâine proaspătă pe care o molfăi ca în copilărie (ce dacă mănânc pe stradă) cu copilul alături. Și, deși, atinge toate gardurile pișate de potăile cartierului și mă punctează apoi că nu îmi țin partea de drum (are și ceva cu bordurile), mi se topește mohorul din mine.

Am plecat în vacanță, în călătoria aniversară – party&travel&makingmemories pentru cei 5 ani ai mândrei. Prima oprire Slănic Moldova. O stațiune cu o poveste interesantă (pentru care nu pot verifica veridicitatea) și pe care am văzut-o în vreo 3 ipostaze: cu ochi de licean, de student și părinte.

Povestea locului pe care o știu eu, este din aia din vorbă, în vorbă – cum ar fi fost moșia unui boier de prin zona Romanului, cu o meteahnă mare – jocurile de noroc. Prin urmare a pierdut pământul bogat în izvoare binefăcătoare sănătății la jocurile de noroc. Detalii istorice adevărate dacă sunteți curioși aveți aici.

Așadar, precum majoritatea stațiunilor după revoluție, Slănic Moldova, a suferit un declin puternic.

Spuneam de ipostaze:

În liceu am explorat un pic zona, prin scurte plimbări, lângă zona unde eram cazați. Nu natura era pe primul plan ca explorare, ci plecatul de acasă cu colegii și distracția. Era așa dezolant, țin minte că nu erau magazine multe din care să cumpărăm suc și pufuleți, cazarea era într-un cămin vechi, groaznic de părăginit și mizer. Mersul la discotecă era ocupația noastră, așa că amintirea asta e mai vie plus trăsnăile colegilor și papara de la profesori.
În studenție am regăsit aceeași zonă căzută din punct de vedere economic, dar cu zone de drumeție frumoase. Cu potențial turistic mare, deloc exploatat. Țin minte că ne-am luat apă de la unul din izvoarele cu apă și nu o puteam duce la gură. Era atât de urât mirositoare că am lăsat-o lângă piciorul mesei din cămin vreo lună de zile. Și când să o arunc, nu știu ce mi-a venit să o desfac și să o miros. Se decantase, mineralele nu știu ce reacții au suferit pentru că devenise inodoră și era o apă minerală perfect băubilă. Ce ți-e și cu chimia asta!
Bun, acum ca părinte am avut altă viziune. Pe cea cu exploatarea turistică o păstrez. Nu turism dezorganizat și neecologic ci sustenabil pentru zonă. Nu mai e paragina din ’96, e de mers și bucurat sufletul și mintea cu aerul curat, priveliștea și drumețiile pe care le poți face cu copilul. Dacă nu pentru explorarea vegetației, măcar pentru creșterea apetitului.

Slănic Moldova în imagini

Parcul central foarte primitor și plin de informații pentru iubitorii de natură. Panourile informative – parte a unui proiect SOR cu primăria orașului – te ajută să recunoști păsările ce le zărești prin copaci și vegetația mică.

Vedere panoramică din camera hotelului

Panou informativ- ghid pentru avifauna zonei

Panoi informativ – cuiburi și hrănitori

”Magazinul nucilor” pentru veverițe – foarte tare ideea!

Discuții despre numărul de inele și vârsta arborelui tăiat. Chiar ne-am întrebat de ce l-au tăiat, lemnul era sănătos

Parcul din Slănic este mega ofertant pentru ateliere și activități de conectare a copiilor cu natura. Mă gândeam, plimbându-mă prin parc, că tocmai am terminat atelierele din parc – prima sesiune Școala din parc și… am plecat cu multe idei de pe aici. Stay tunned, luna mai se anunță cu surpize.

Am admirat cazinoul. Foarte frumos ornamentat, mare ca întindere, clădire cu valoare istorică și de arhitectură fiind inclusă în patrimoniul cultural, dar într-o situație juridică neclară.

Cazinoul – vedere din parc

Am fost la Cascadă. Sunt câteva trasee pe acolo, nu am explorat îndeajuns din motiv de ploaie mocănească. Ne-am bucurat de aerul tare, de verdele crud și culorile florilor de primăvară.

cascada – poză artistică făcută de Iulian

Peisaj de lângă cascadă

Flori din familia Ranunculacee

Flori de primăvară din familia Boraginaceae

Studiu-rădăcini acoperite de muschi

La drum – spre cheile Slănic Moldova

Sculptură în lemn la scară mare – restaurantul Cascada. Nu știu ce să zic de ele, dacă sunt din lemn care trebuia tăiat sau nu. Atrag privirea, sunt mega turistice, cu siguranță necesită muncă multă și talent.

La câțiva km de Slănic Moldova poți vizita salina de la Târgu Ocna. Este spațioasă, nu pot spune că m-a impresionat, probabil din cauză că nu simți aerul tare sărat, ci doar gazele de eșapament de la autobuzele cu care se coboară în subteran.

Imagine salină

Totuși, dacă vrei să distrezi copilul cât i se sterilizează plămânii cu sarea de acolo sau culege vreo baterie ce rezistă la mediul salin, ai ce face cu el. Există loc de joacă, mese pentru tenis, spațiu îngrădit pentru baschet și fotbal, biciclete cu 3 roți și scaun pentru plimbat copilul care nu ajunge la pedale.

Bun, am vrut să facem și turul izvoarelor înainte de plecare, numai că vremea nu a fost cu noi – ploua cu bulbuci. Am plecat țintă spre bunici.

Au fost 2 zile plăcute în zona Slănic Moldova, chiar dacă vremea nu ne-a permis explorări mai multe, dar ne-am bucurat de aerul de acolo, de prietenii cu care ne-am întâlnit.

Călătorii inspirate vă doresc!

2 modele de cuiburi de ouă – decoraţiuni pentru masa de Paști, 4+

April 12, 2019 | Marina Bliderișanu

Un alt proiect de făcut cu copilul pentru a ne pregăti pentru Paști, 2 modele de cuiburi de ouă – decorațiuni pentru masa de Paști.

Materiale:

crenguțe
iarbă uscată
mlădițe de salcâm – nu am avut acum, dar vă arăt modelul făcut la ateliere cu copiii, în parc
suport cuib – poate fi o farfurie, o tăviță de carton, un bol mic
pistol de lipit
ouă colorate – de decor sau adevărate – vopsite pentru Paști

Așadar,

Model I

nu e un model simplu, adică este simplu pentru cine a mai făcut împletituri, sau a țesut lately.
l-am început eu, dar nu m-am descurcat grozav ca să îl pot face cu Loli, așa că l-am terminat singură. Loli m-a ajutat la lipit frunzele, pus iarba și ouăle.

Am tăiat șablonul, în formă de cerc, am trasat până unde să încep să tai (nu am tăiat raze, ci în diagonală, de aici și greul construcției) și m-am pus pe țesut. Un model asemănător, ca să vă faceți o idee de cum ar trebui lucrat este AICI.

Cuib țesut cu sfoară

Cuib țesut cu sfoară – finish

Cuib țesut cu sfoară – tușuri finale, frunze verzi din fetru

cuib țesut cu sfoară și frunze verzi

Cuib țesut cu sfoară umplut cu iarbă uscată și ouă colorate

Model II

pe o tăviță de carton am lipit crenguțe până am format un triunghi, dreptunghi, cerc, o adâncitură în mijloc, mai bine zis
am adăugat iarba, apoi ouăle decorative (sunt primite de la o prietenă, Loli știe că sub folia colorată nu e ceva comestibil)

cuiburi din bețe, crenguțe – construirea bazei cuibului

cuib cu bețe și creguțe, adăugat iarba uscată

cuib cu bețe și crenguțe – umplut cu ouă colorate …din belșug

cuib cu bețe, crenguțe, iarbă uscată și ouă colorate – expunere finală

Iată și display-ul final, cu cele două cuiburi:

cuiburi cu ouă decorative pentru masa de Paști

Cuiburile cu mlădițe de salcie făcute la Școala din parc:

Cuiburi Școala din parc 1

Cuiburi Școala din parc 2

Și aici se opresc decorațiunile și sesiunea artcraft pentru Paști, pentru inspirație și idei de activități cu copilul pe tema Paștelui avem AICI.

Dacă vreți să vedeți ce pregătim ca activități, vă invit să urmăriți pagina de fb a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog/, sau să vă abonați la newsletter.

Brioșe aromate cu leurdă proaspătă

March 24, 2019 | Marina Bliderișanu

Am o rețetă concepută ad-hoc de brioșe aromate cu leurdă proaspătă. Tocmai ce ne-am întors din prima excursie la pădure, din anul acesta. Am ieșit la pădure să respirăm primăvara, să culegem leurdă, să facem picnic într-un luminiș de pădure. Abia așteptam, după multe week-enduri răcite și cu treabă pe lângă acasă.

Partea cu preparatul brioșelor a mers repede, cea mai grea a fost partea cu spălatul frunzelor. La care cică a ajutat și mândra. Tot a spălat – leurda și jumătate de bucătărie, cu apă stropită peste tot cu spor.

Bun, între timp, cât eram la etapa spălat verdețuri, a venit o vecină de la care am primit ouă de țară și ștevie. Așa m-au pocnit 2 idei:

Avem multe ouă și leurdă proaspătă, prin urmare fac brioșe pentru Loli.
Avem ceapă verde, leurdă, stevie – voi face o ciorba de verzituri pentru părinți (noi) care au nevoie să slăbească.

Așadar, rețeta ad-hoc de brioșe aromate cu leurdă proaspătă:

4 ouă
carne – tăiată mărunt, de care ai prin frigider, eu am pus 2 felii de mușchi de porc, un pic afumate (dacă nu vrei multe calorii, poți renunța la carne)
2 linguri pline de brânză de vaci
leurdă – o mâna bună de frunze – tăiate mărunt sau după preferințe
un vârf de cuțit de griș
unt – un dreptunghi subțire (a se vedea în poză)
Fără sare, carnea era sărată

A amestecat mândra cu telul manual, apoi cu lingura. Toată compoziția am turnat-o în hârtie de brioșe, puse în forme de silicon.

brioșe aromate cu leurdă-work in progres

brioșe aromate cu leurdă – dreptunghi cu unt

Cuptorul l-am pornit cu vreo 5 min înainte să torn compoziția, la 220 grade.

brioșe aromate cu leurdă – gata de copt în cuptor

După ce am dat totul la cuptor, am setat ceasul la 30 min. Au fost gata în 25, probate cu scobitoarea.

brioșe aromate cu leurdă – plating cu talent. A fost impresinată Loli, a mâncat o jumătate din cea tăiată, adică egal cu succes:))

Leurda a avut mare succes la fata mea. A mâncat și la pădure, acasă eu spălăm, ea mânca, când nu era ocupată cu răspânditul apei peste tot. Am zis că m-a ajutat cu spălatul? Am zis.

Proprietățile leurdei pe scurt și chestii de biologie (în caz că vă întrebă copilul de ce l-ați luat la cules)

Este cunoscută sub numele de usturoiul sălbatic sau/și usturoiul ursului. Denumirea în latina este Allium ursinum, în latină ursinum derivat din ursus înseamnă urs. Se spune că la început de primăvară urșii consumă leurdă pentru a elimina toxinele acumulate pe timpul iernii.
Componente benefice: vitamina C, compuși cu sulf cu rol antioxidant, fenoli, se pot extrage uleiuri volatile.
Leurda crește în pădure, în zone cu luminiș, o găsești după miros.
Unii consumă toată planta, alții doar frunzele, în stare proaspătă sau în alimente gătite.
Beneficii pe scurt: stimulare digestie, antimicotic, detoxifiere, supliment alimentar folosit ca adjuvant pentru bolile respiratorii, acnee, dermatite.
O resursă utilă și pe gustul celor pasionați să afle mai multe AICI.

Eu nu o folosesc cu un scop anume, îmi place gustul, mă leagă amintiri dragi de această plantă – vacanța de primăvară la bunici, friptura cu leurdă, Sărbătoarea de Paști.

Spor la gatit! Rețete încercate, treburi de bucătărie am pentru inspirație la Povești din bucătărie.

Un parteneriat pentru educaţie și prietenie – Școala din parc- ateliere de conectare a copiilor cu natura

March 22, 2019 | Marina Bliderișanu

Școala din parc – Ateliere de conectare a copiilor cu natura este un concept Kinder Trips și Un soi de blog. Acesta este un parteneriat pentru educație și prietenie, început la final de 2018 și implementat în februarie 2019, cu oportunități de dezvoltare pe roll.

Cum ajungi aici? Păi să vedem…

Primul pas este despre intenție și documentare

In lumea din spatele ecranului e ușor să dai click/accept la friends cu unul altul, să dai like și share, să apreciezi, să nu apreciezi, să judeci ușor sau să crezi ceea ce se dovedește, la un moment dat, a fi neadevăruri (fake news), experiențe expuse nerealist doar pentru a epata etc.

Să construiești parteneriate cu oameni pe care îi știi, pentru început, din lumea aceasta și să funcționeze, în sensul de învățare reciprocă, de atingere obiective propuse, de a fi onești în munca depusă, este greu.

Fiecare parteneriat funcționeaza pe baza unor concepte și idei bine definite și în care cred partenerii.

Găsirea direcțiilor de dezvoltare pentru un parteneriat sincer și de viitor, ce poate fi implementat folosind abilitățile fiecarui om implicat, necesită timp, mult brainstorming, încredere. Pun și curaj. Ai nevoie și de curajul acela de început să pui în practică tot ce ai pus pe hârtie.

Pe jumătatea Kinder Trips – Miruna o știam de la întâlnirile cu bloggeri din cadrul Digital Parents Talks. De la aprecierea muncii fiecăreia și împărtășind idei de proiecte și de concepte, am ajuns să vedem că există posibilitatea de a ne uni ideile într-un proiect care se pliază pe cunoștințele noastre și pasiuni comune.

Pasul al doilea este despre cine este fiecare și despre cum creștem împreună

În zona de blogging este multă competiție, let’ face it. Competiția e bună la nivel de livrare conținut, educare public. Că asta vrem, nu doar să spunem povești. Competiția stimulează informarea corectă și livrarea de conținut țintit.

Orgoliile personale nu ar trebui să interfereze cu mesajul livrat și cu a fi o prezență responsabilă, onestă în online.

Am adăugat lucrurile astea aici pentru că în blogging, ca în orice domeniu, este frica asta de a nu te deschide ca învățare către altcineva. Ne ferim să ne punem la bătaie cunoștințele, să le share-uim și să creștem împreună.

Pasul al treilea este despre implementare și outcome – un parteneriat pentru educație și doza de curaj pentru cei care se tem (hai, inspirație)

Parteneriatul pentru educație nu este pentru mai mult trafic pe blog (nu strică, evident), nu pentru un like în plus, ci pentru experiența pe care ți-o oferă. Poți spune că este un parteneriat de investiție pentru tine ca om.

Așadar,

Școala din parc în 6 ipostaze:

Școala din parc – de la început – o idee, a plimbare prin parc

Documentare foto și planificare – https://kindertrips.com/ro/plimbare-urbana-prin-bucuresti/

Școala din parc – peisaj de iarnă

Școala din parc – cover eveniment

Școala din parc- una dintre fișele de lucru

Școala din parc – portret uriaș din elemente ale naturii

Școala din parc- research pe teren, colectare materiale – Miruna și Silviu – partenerii Kinder Trips

Școala din parc- research pe teren, colectare materiale – Un soi de blog (subsemnata) și Miruna – o jumătate de Kinder Trips 🙂

Pentru a vedea ce pregătim, ce idei avem și cum putem să participați la evenimente organizate în cadrul parteneriatului nostru, vă invit să urmăriți paginile de Fb ale blogurilor noastre https://www.facebook.com/kinder.trips/ și https://www.facebook.com/unsoideblog/ sau să vă abonați la newslettere pentru a primi în timp util informații.

ps. Dacă ai o idee pe care o putem dezvolta împreună, sunt deschisă să o discutăm și vedem cum putem lucra pe ea, sau să te ghidez către cine care are know-how-ul potrivit.

Pastă de pește făcută în casă

February 27, 2019 | Marina Bliderișanu

Urmează povestea unui aperitiv pe care nu am crezut că îl voi prepara vreodată, plus rețeta – pastă de pește făcută în casă.

De ziua lui Iulian am făcut coaste de porc și pește la cuptor. Un deliciu tot. Cu sos barbeque făcut de master-șeful soț.

Pești am avut vreo 6. Deoarece coastele au acaparat papilele gustative la toți, păstrăv s-a mâncat puțin. Am rămas cu 4 pești. I-am congelat așa făcuți, în ideea de a nu risipi mâncarea și de a îi scoate când bate vântul prin frigider.

Și zilele astea, mă gândeam ce să punem pe pâine, poate-poate se lasă convinsă și mândra să înghită. Pastă de pește!

De-ale gurii

Până anul trecut nu am făcut sarmale și ardei umpluți, pentru că nu aveam ocazia. Noi plinuți, copilul scândură si năzuros, plus alergic. Veneau pachet de la mama, mama soacră. Dar anul acesta a crescut gospodina din mine: răcitură, 3 feluri de ciorbe, pâine, gogoși. Succes la moțată – doar vise!

Să revenim. Am dezghetat peștele, lăsat pe masă de dimineață. Pe la un 11 spre prânz se putea lucra cu el, carnea se desprindea de pe oase, chiar dacă pe alocuri era rigid, încă înghețat.

Reţeta pentru pastă de pește făcută în casă:

4 păstrăvi medii deja făcuți la cuptor cu sare și usturoi, pătrunjel tăiat mărunt (se scoate carne de pe oase)
2 cepe mici tocate mărunt sau cum te pricepi
usturoi – 2 căței mici, tocat după gust
un praf de sare
o linguriță rasă de turmeric – culoarea frumoasă aurie de la el vine, m-am îndrăgostiti de turmeric după ce am citit cărticica Andreei,
unt – ochiometric, am tăiat din pachet cam 2 degete grosime (degetele le am, să nu ne panicăm)
ulei de măsline-o lingură
pătrunjel- tocat
zeama de la 2 lămâii ( erau mici, după gustul meu ar fi mers încă una)
măsline – de decor dacă vrei. Aveam Kalamata de la Lidl (bunișoare)

Amesteci tot. Se poate lăsa așa grosier sau blendui. Dar nici Iulian și nici Loli (reminiscențe piureuri și chestii cremoase din perioada de alergii) nu suportă mâncare semilichidă, fără să simtă niciun ingredient la dinți, drept urmare, am amestecat cum m-am priceput, cu furculița.

Pastă de pește -plating!

A ieșit tare gustoasă. Mie nu-mi place zacusca de pește, pasta de pește din comerț, nici cea de casă nu era pe lista favoritelor. Pâna la asta, evident. Am mâncat într-o tabără pastă de pește 7 zile din 7, și îmi era greață numai la amintirea acelor zile. Dar pasta aceasta făcută după ureche, mi-a plăcut mult. Am să mai fac.

Spor la gătit!

Alte chestiuni culinare, fără prea mult fast, dar comestibile, găsești la secțiunea de Povești din bucătărie.

Un om simplu

August 29, 2018 | Marina Bliderișanu

La începutul lunii august am fost la reuniunea cu colegii de liceu. De 20 de ani, prin urmare trecut-au anii, nu chiar degeaba. Și, printre ce am făcut și ce am ajuns noi foștii liceeni, acum adulți cu acte în regulă, un profesor a spus ceva de genul să fim mândri de vârstă pe care o avem și de faptul că am făcut față responsabilităților vieții de până acum.

Responsabilitate

Responsabilitatea vieții! Cum sună asta? Într-un marea fel și are dreptate. Casa pe care am construit-o, copilul pe care îl creștem, slujba pe care o facem astfel încât să ținem și casa și familia sunt o parte din responsabilitățile vieții. Fie astea sau o parte din celelalte responsabilități ale vieții ne pun în genunchi fizic sau emoțional, pentru alții sunt delegații și nu depășesc linia către maturitate. Da, știu, sună a judecată. Un pic. Dar am simțit nevoia să punctez că apreciez responsabilitațile vieții mele și că numai așa am crescut copilul interior. Am și urât responsabilitățile, pentru că fiecare drum sau doar anume căi urmate se lasă cu multă trudă și atunci când îmi este greu aș prefera să poarte altcineva responsabilitățile mele de om care face umbră pământului.

Aș fi vrut….

Aș fi vrut să am responsabilitatea unui om care călătorește mult și are pasiuni care îi țin de foame și sete și loc de partener și moștenitori.

Aș fi vrut responsabilitatea unui scriitor care trăiește prin personajele lui și duce viața aceea plină de lucruri de care nu se atașează și nici nu se simte deranjat de asta.

Aș fi vrut responsabilitățile unui om care muncește cu zâmbetul pe buze ceva-ul cu care s-a născut să facă și să simt împlinirea muncii și pasiunii care-l mână. Și banii să fie doar un moft.

Aș fi vrut responsabilitățile cele mai ușoare, dacă ar fi posibil, numai să pot trage linie și să spun – moamaaa, ce bine m-am descurcat!

Daaar se pare că la una dintre responsabilități mă descurc, adică…

Responsabilitatea de a fi un om simplu

Mi-a spus cineva în ziua aia că sunt frumoasă prin simplitate. Nu am știut dacă râde de mine sau îmi face un compliment. Am simțit, pe moment, că responsabilitățile mele în naivitatea mea, sunt imposibil de realizat, și e bine că nici nu realizez asta.

Apoi m-am învârtit și gândit. Nu a spus asta un necunoscut, ci un om care m-a văzut crescând și cred că s-a referit la felul meu de a fi și curajoasă și fricoasă, la felul cum niciodată nu am reușit să ascund emoții și cum am avut fricile la vedere deși le-am crezut ascunse.

Adevărul este că responsabilitățile vieții sunt despre emoții și devenirea ta ca om. Umanitatea din tine care crește dacă îți dai voie și nu înseamnă să ajuți fiecare om de pe stradă, poate fi doar să iubești oamenii din familia ta, să ții de baiera sacoșii vecinului ca să deschidă ușa, să nu uiți o zi de naștere și să spui iarta-mă când e nevoie, să nu sari cu judecata și să nu uiți că sinceritatea și dreptatea nu e despre a spune lucurile care îți vin imediat pe buze, care taie ca lama de altfel, ci despre a asculta cu atenție. Lucruri mărunte care contează. Am primit un compliment, despre care nu mă bat acum cu pumnul în piept că e drept, dar pentru că cineva crede asta, am să-l port ca pe un ecuson și am să-l dețin cu adevărat de acum încolo.

Numele tău

August 14, 2018 | Marina Bliderișanu

Mi-a plăcut întotdeauna numele meu de familie. Nu e foarte des întâlnit, are origini interesante și o sonoritate aparte. Urmează un dar, desigur. Problema cu numele de familie cu 3 consoane și aceeași vocală repetată între este exact așa:

– va fi transcris cu încă o terminație, probabil părea cumva că se termină brusc – am primit asta la un moment dat ca explicație la a-ul sau i-ul în plus.

– va fi pronunțat în fel și chip

– scris după dictare va deveni un fel de acronim. Așa sunt trecută în agenda multor prieteni, numai că acolo e vorba de simpatie.

Nume de familie

Lista e lungă și dacă aș căuta chitanțe și facturi cu numele pocit aș umple un caiet întreg. Bine că pe actele importante nu s-a strecurat vreun alt nume.

credit photo: unsplash.com

Acum partea și mai interesantă. Cu tot cu numele buclucaș, nu am spus niciodată că aș vrea să îl schimb sau să mă grăbesc cu măritișul din acest motiv. Poate că l-aș fi păstrat în ideea de a duce numele tatei mai departe, dar universul a vrut să îmi coacă ceva mai măreț, soțul meu a venit la pachet cu un nume la fel de frumos și sonor și la fel de complicat de pronunțat și reținut. Probabil nemulțumeam tare copila cu 2 prenume și două nume de familie grele. Avea ce să îmi mănânce urechile pentru asta și mă felicit și am acum în gând pentru că mi-a plăcut tradiția asta de a lua numele bărbatului, ține în suflet, dar nu și în acte numele părinților.

La spital, când am născut mândra, cred că aș fi scris un roman la câte nume am primit și aș fi deschis o fermă pentru fiecare miel pe care l-aș fi cerut.

Când sun pentru programare la doctor fac spelling și Loli râde foarte amuzată de felul în care fac conversație.

Când mă prezint, uneori, mă surprind spunând rar numele și sunt sigură că sunt caraghioasă după zâmbetul mijit al interlocutorului.

De fiecare dată când mă regăsesc în vreo listă, cu numele scris cu virgulă și fără greșeală, răsuflu ușurată.

Respect

Nu pot spune că am un fix cu numele și că nu mai pot de supărare dacă e scris greșit. Am un sentiment de dezamăgire când cineva nu se poate concentra cap coadă să pronunțe și scrie un nume, oricare ar fi el. Mi-amintesc cum strigam catalogul atunci când am fost la catedră – cu atenție și cu responsabilitate. Știi cât de ușor este să creezi rumoare între copii pentru un nume spus aiurea. Ca să nu mai spun ce ciudat este pentru cel în cauză. Eu știu, știam, din acest motiv am fost și încerc și acum să fiu atență la numele cuiva.

Se poate întâmpla oricui să citească greșit, nu suntem perfecți, de aceea nici eu nu exagerez când primesc vreun nume cadou. Creierul funcționează cu anume algoritmi când vine vorba de citit. Și multi dintre noi avem abilități de citire care mai de care, ce pot fi logic demonstrate, adică punem literele lipsă sau citim pe dos.

Fiecare nume e special, dar la fel cum haina nu face pe om, nici numele nu îl face, ci purtătorul lui.

Un nume interesant cu tentă străină sau pur traditional nu te recomandă. Am cunoscut oameni cu nume așa de ciudate, hazlii, unele poate pe care le-aș fi schimbat la tribunal, dar oamenii erau minunați.

Responsabilitatea unui nume

Prin urmare, indiferent de nume, tu contezi, tu definești lucruri și dacă chiar crezi că te poți reinventa, de ce nu? Alege numele care îți place!

Când am întocmit lista pentru numele de fetiță, pe coloane – preferate și la care să mă gândesc, atunci când Loli era cât o măslina, m-am gândit la mine, la ea și nu știu dacă am ales bine. Combinațiile trebuiau simplificate, din motiv de nume de familie. O să îmi spună ea mai încolo.

Eu încerc să o cresc să se definească ca om, nu să se poticnească într-un nume.

credit photo: unsplash.com

De unde am plecat și unde am vrut să ajung. Să învățăm responsabilitatea numelui, nu în sensul de a nu face numele familiei de rușine, ci în sensul de a da o nouă semnificație numelui prin omul care îl poartă. Când dai mâna cu un om, îți reține zâmbetul și felul prezentării, apoi numele. Nu? Nu pentru toți, clar.

Despre mine pot spune că nu rețin tot timpul nume din prima, pun pe seama vârstei, recunosc că eram mai bună acum câțiva ani, dar felul cum am interacționat cu un om, cum am trecut de prima impresie, l-am descoperit apoi, îi va da numelui lui o semnificație deosebită. Chiar dacă îl cheama Prună-arsă.

Ziua mea…azi

July 31, 2018 | Marina Bliderișanu

Ziua mea este despre mine. Ziua mea este și despre oamenii din ea. Și dintre cei apropiați mie, doi oameni, de câțiva ani, acum și cât voi trăi, de ziua mea și oricând sunt cele mai dragi cadouri și dorințe. Pentru că sunt ai mei și din ce am (nu vorbesc de material), am și de la ei.

Eu

Sărbătoresc clipa, fie bolborosesc clipa, scrutez lumea încruntată tare sau cu sprâncenele ridicate a mirare, ori liniștită. Așa sunt eu. Mă foiesc, mă agit ca un pepsi, rezolv, nu rezolv, ajut sau nu ridic un deget, fac lucruri greșit apoi dreg cu spaimă că nu se repară, uit și iert greu lucruri, vorbe și oameni, uneori mă înduplec repede, șterg ca de abur dureri și tristeți.

Cred fără îndoială în ceva și sunt un Toma necredinciosul adevărat în privința multor lucruri. Mă conving prin luptă (sufletească) după argumente care îmi scrijelesc un pic inima, sau mă pansează ușor.

Îmi dau dreptate și îmi iau dreptatea, apoi mă asigur că a fost decizia bună pe moment, îmbrățișez eul care a procedat astfel, atunci. Tot eu sunt, orice aș face. Eu cu mine mergem împreună, nu e rost de supărare.

Putere

Mi-a spus cineva că sunt puternică. Îi dau dreptate. Am fost aproape de linia de finish la un moment dat, am făcut roata împrejur și am spus că nimic nu mă aduce la final până ce nu termin și trăiesc tot ce vine.

Sunt puternică? Chiar sunt! Nu pot ridica nimic de jos mai greu de 10 kg (atât are Loli deocamdată, prin urmare e nevoie să îmi cresc forța), dar cu toatea astea cred că aș fi în stare să urnesc dealuri și munți pentru ai mei. Nu am forță să rup o ùșă, dar dacă e necesar să dărâm ceva, dau cu tot ce am, și cu scăfârlia dacă trebuie.

De ziua mea

Îmi doresc…ce-mi doresc? Să am răgaz și sănătate să trăiesc valul de emoții care tot vine și să le adun pe cele bune și să le trec cu bine pe cele care mă supără.

De ziua mea serbez tot ce am trăit și tot ce am primit.

La mulți ani mie!

La glimpse of my b-days, de mai jos, m-a ajutat Adi. La București n-am niciun album cu aniversările din anii trecuți.

Ziua mea – 30 de ani

31, număram lumânările, or fi toate? Oricum n-am mai ținut numărătoarea…după 33:))))

fetele mele …de acasă! 2008

Prima aniversare în București cu prima mea prietenă Diana, de aici. Mi-e dor de tine, Daiana mea! 2011

Un soi de blog

by Marina Bliderisanu

Category Archives: Povești despre