0

3 cărţi despre fenomene naturale, 2+

Avem 3 cărți despre fenomene naturale în bibliotecă. Sunt de mare ajutor atunci când nu știi cum să explici ploaia, vântul și fazele lunii. Pentru că sunt scrise sub formă de versuri pot fi citite de la 2 ani. Partea științifică este la finalul cărții și o poți citi când este copilul pregătit.

Despre primele două am scris aici, în cărți pentru biblioteca familiei.

Așadar, din colecția Minunile primăverii – autor Charles Ghigna, Editura Univers Enciclopedic 

  • Picăturile de ploaie
  • Vântul cel zburdalnic
Colecția Minunile Naturii

Colecția Minunile Naturii

Cel mai bine ar fi să citiți cărțile în ziua în care plouă, bate vântul tare, a stat târziu și a văzut luna pe geam sau din pragul ușii.

Fiecare copil percepe lucrurile diferit. Când avea copilul 2 ani l-am dus la un spectacol despre fenomene și, deși era interactiv, pe Loli a prins-o și nu prea. Nu a avut răbdare până la final.

Adevărul este că nu poți învăța despre lucruri concrete fără să stai cu copilul în ploaie să îl picure pe nas, fără să bată balta cu picioarele până se satură, fără să stea pe geam și să privească stele seara.

Cărțile nu sunt complicate, la prima citire chiar te întrebi de ce le-ai luat din librărie, dar tocmai asta e. Prin exemple simple, la îndemână, poți insera niște adevăruri universale.

Pe măsură ce creștem avem tendința de a face un lucru simplu să pară complicat și abia când te lovești de de ce-uri devii conștient de câte știi, cum le știi, și cum poți să le transmiți pe înțelesul posesorului de întrebări încuietoare.

Bun, cartea cu luna este și mai simpatică – Bună seara, dragă Luna autor Laura Watkins, Lorna Gutierrez, Editura Universul Enciclopedic

Loli a sărit din pat să se uite la lună, după ce am citit cartea. Și de multe ori dimineța mă întreabă – unde sunt stelele și luna?

Nici eu nu am avut clară până acum treaba cu fazele lunii, prin urmare, o carte bună și pentru mine.

carte copii

Coperta – Buna seara, dragă Lună!

Explicații -la finalul cărții

Intrarea în poveste – cu o mirare – ”ce se întâmplă cu tine?”

Spor la citit!

Dacă vrei să vezi ce citim cu drag, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii, pentru activități cu copiii, găsiți inspirație aici – Activități cu copii.

Pentru noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani vă invit să urmăriți pagina de Facebook a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog

2

Slănic Moldova – o plimbare relaxată prin natură (ep. 1)

Oriunde te duci în lumea asta găsești ceva de făcut.

Adevărul este următorul – fie ai un metru de țărână în jur, fie hectare de pământ, păduri, lac, rău, pârâu, tot nu vei sta locului. Vei face ceva – de bine sau un ceva care te ajută mental, emoțional, fizic.

Așa și cu plecările în vacanță, în concediu, în căutarea acelui ” să scap de aici, să fie oriunde”

Nu m-au apucat revelațiile, acum doar le pun în scris. Până să avem copil era despre timpul pentru noi, acum este și despre timpul cu el, timpul lui.

Și nu e nevoie de organizare strictă, doar să te lași inspirat de un loc și să vezi părțile bune. Oricât ai fi omul somnului și al telecomenzii în palmă, te trage de nas natura, aerul, soarele, gălăgia făcută de alții de dincolo de uși.

Uneori e greu să te urnești, statul în interior te face morocănos, nu poftești nimic. Ideea e că mie mi se întâmplă să nu am nevoie de exterior, să fiu fără chef și să mi se pară lumea ostilă când pășesc în ea. Dar tot mă montează ceva – un zâmbet, un fulg, o bucată de pâine proaspătă pe care o molfăi ca în copilărie (ce dacă mănânc pe stradă) cu copilul alături. Și, deși, atinge toate gardurile pișate de potăile cartierului și mă punctează apoi că nu îmi țin partea de drum (are și ceva cu bordurile), mi se topește mohorul din mine.

Am plecat în vacanță, în călătoria aniversară – party&travel&makingmemories pentru cei 5 ani ai mândrei. Prima oprire Slănic Moldova. O stațiune cu o poveste interesantă (pentru care nu pot verifica veridicitatea) și pe care am văzut-o în vreo 3 ipostaze: cu ochi de licean, de student și părinte.

Povestea locului pe care o știu eu, este din aia din vorbă, în vorbă – cum ar fi fost moșia unui boier de prin zona Romanului, cu o meteahnă mare – jocurile de noroc. Prin urmare a pierdut pământul bogat în izvoare binefăcătoare sănătății la jocurile de noroc. Detalii istorice adevărate dacă sunteți curioși aveți aici.

Așadar, precum majoritatea stațiunilor după revoluție, Slănic Moldova, a suferit un declin puternic.

Spuneam de ipostaze:

  • În liceu am explorat un pic zona, prin scurte plimbări, lângă zona unde eram cazați. Nu natura era pe primul plan ca explorare, ci plecatul de acasă cu colegii și distracția. Era așa dezolant, țin minte că nu erau magazine multe din care să cumpărăm suc și pufuleți, cazarea era într-un cămin vechi, groaznic de părăginit și mizer. Mersul la discotecă era ocupația noastră, așa că amintirea asta e mai vie plus trăsnăile colegilor și papara de la profesori.
  • În studenție am regăsit aceeași zonă căzută din punct de vedere economic, dar cu zone de drumeție frumoase. Cu potențial turistic mare, deloc exploatat. Țin minte că ne-am luat apă de la unul din izvoarele cu apă și nu o puteam duce la gură. Era atât de urât mirositoare că am lăsat-o lângă piciorul mesei din cămin vreo lună de zile. Și când să o arunc, nu știu ce mi-a venit să o desfac și să o miros. Se decantase, mineralele nu știu ce reacții au suferit pentru că devenise inodoră și era o apă minerală perfect băubilă. Ce ți-e și cu chimia asta!
  • Bun, acum ca părinte am avut altă viziune. Pe cea cu exploatarea turistică o păstrez. Nu turism dezorganizat și neecologic ci sustenabil pentru zonă. Nu mai e paragina din ’96, e de mers și bucurat sufletul și mintea cu aerul curat, priveliștea și drumețiile pe care le poți face cu copilul. Dacă nu pentru explorarea vegetației, măcar pentru creșterea apetitului.

Slănic Moldova în imagini

  • Parcul central foarte primitor și plin de informații pentru iubitorii de natură. Panourile informative – parte a unui proiect SOR cu primăria orașului – te ajută să recunoști păsările ce le zărești prin copaci și vegetația mică.
Slănic Moldova

Vedere panoramică din camera hotelului

Slanic Moldova

Panou informativ- ghid pentru avifauna zonei

Slanic Moldova

Panoi informativ – cuiburi și hrănitori

Slănic Moldova

”Magazinul nucilor” pentru veverițe – foarte tare ideea!

Slanic Moldova

Discuții despre numărul de inele și vârsta arborelui tăiat. Chiar ne-am întrebat de ce l-au tăiat, lemnul era sănătos

Parcul din Slănic este mega ofertant pentru ateliere și activități de conectare a copiilor cu natura. Mă gândeam, plimbându-mă prin parc, că tocmai am terminat atelierele din parc – prima sesiune Școala din parc și… am plecat cu multe idei de pe aici. Stay tunned, luna mai se anunță cu surpize.

  • Am admirat cazinoul. Foarte frumos ornamentat, mare ca întindere, clădire cu valoare istorică și de arhitectură fiind inclusă în patrimoniul cultural, dar într-o situație juridică neclară.
Slanic Moldova

Cazinoul – vedere din parc

  • Am fost la Cascadă. Sunt câteva trasee pe acolo, nu am explorat îndeajuns din motiv de ploaie mocănească. Ne-am bucurat de aerul tare, de verdele crud și culorile florilor de primăvară.
Slanic Moldova

cascada – poză artistică făcută de Iulian

Slănic Moldova

Peisaj de lângă cascadă

Slănic Moldova

Flori din familia Ranunculacee

Slanic Moldova

Flori de primăvară din familia Boraginaceae

Slănic Moldova

Studiu-rădăcini acoperite de muschi

La drum – spre cheile Slănic Moldova

Slănic Moldova

Sculptură în lemn la scară mare – restaurantul Cascada. Nu știu ce să zic de ele, dacă sunt din lemn care trebuia tăiat sau nu. Atrag privirea, sunt mega turistice, cu siguranță necesită muncă multă și talent.

  • La câțiva km de Slănic Moldova poți vizita salina de la Târgu Ocna. Este spațioasă, nu pot spune că m-a impresionat, probabil din cauză că nu simți aerul tare sărat, ci doar gazele de eșapament de la autobuzele cu care se coboară în subteran.
Tg Ocna

Imagine salină

Totuși, dacă vrei să distrezi copilul cât i se sterilizează plămânii cu sarea de acolo sau culege vreo baterie ce rezistă la mediul salin, ai ce face cu el. Există loc de joacă, mese pentru tenis, spațiu îngrădit pentru baschet și fotbal, biciclete cu 3 roți și scaun pentru plimbat copilul care nu ajunge la pedale.

Bun, am vrut să facem și turul izvoarelor înainte de plecare, numai că vremea nu a fost cu noi – ploua cu bulbuci. Am plecat țintă spre bunici.

Au fost 2 zile plăcute în zona Slănic Moldova, chiar dacă vremea nu ne-a permis explorări mai multe, dar ne-am bucurat de aerul de acolo, de prietenii cu care ne-am întâlnit.

Călătorii inspirate vă doresc!

1

2 modele de cuiburi de ouă – decoraţiuni pentru masa de Paști, 4+

Un alt proiect de făcut cu copilul pentru a ne pregăti pentru Paști, 2 modele de cuiburi de ouă – decorațiuni pentru masa de Paști.

Materiale:

  • crenguțe
  • iarbă uscată
  • mlădițe de salcâm – nu am avut acum, dar vă arăt modelul făcut la ateliere cu copiii, în parc
  • suport cuib – poate fi o farfurie, o tăviță de carton, un bol mic
  • pistol de lipit
  • ouă colorate – de decor sau adevărate – vopsite pentru Paști

Așadar,

Model I

  • nu e un model simplu, adică este simplu pentru cine a mai făcut împletituri, sau a țesut lately.
  • l-am început eu, dar nu m-am descurcat grozav ca să îl pot face cu Loli, așa că l-am terminat singură. Loli m-a ajutat la lipit frunzele, pus iarba și ouăle.

Am tăiat șablonul, în formă de cerc, am trasat până unde să încep să tai (nu am tăiat raze, ci în diagonală, de aici și greul construcției) și m-am pus pe țesut. Un model asemănător, ca să vă faceți o idee de cum ar trebui lucrat este AICI.

cuiburi cu ouă

Cuib țesut cu sfoară

cuiburi ouă

Cuib țesut cu sfoară – finish

cuiburi cu ouă

Cuib țesut cu sfoară – tușuri finale, frunze verzi din fetru

cuiburi cu ouă

cuib țesut cu sfoară și frunze verzi

cuiburi cu ouă

Cuib țesut cu sfoară umplut cu iarbă uscată și ouă colorate

Model II

  • pe o tăviță de carton am lipit crenguțe până am format un triunghi, dreptunghi, cerc, o adâncitură în mijloc, mai bine zis
  • am adăugat iarba, apoi ouăle decorative (sunt primite de la o prietenă, Loli știe că sub folia colorată nu e ceva comestibil)
cuiburi cu ouă

cuiburi din bețe, crenguțe – construirea bazei cuibului

cuib cu couă

cuib cu bețe și creguțe, adăugat iarba uscată

cuib cu ouă

cuib cu bețe și crenguțe – umplut cu ouă colorate …din belșug

cuib cu ouă

cuib cu bețe, crenguțe, iarbă uscată și ouă colorate – expunere finală

Iată și display-ul final, cu cele două cuiburi:

cuiburi cu ouă

cuiburi cu ouă decorative pentru masa de Paști

Cuiburile cu mlădițe de salcie făcute la Școala din parc:

cuiburi ouă

Cuiburi Școala din parc 1

cuiburi ouă

Cuiburi Școala din parc 2

 

Și aici se opresc decorațiunile și sesiunea artcraft pentru Paști, pentru inspirație și idei de activități cu copilul pe tema Paștelui avem AICI.

Dacă vreți să vedeți ce pregătim ca activități, vă invit să urmăriți pagina de fb a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog/, sau să vă abonați la newsletter.

0

Brioșe aromate cu leurdă proaspătă

Am o rețetă concepută ad-hoc de brioșe aromate cu leurdă proaspătă. Tocmai ce ne-am întors din prima excursie la pădure, din anul acesta. Am ieșit la pădure să respirăm primăvara, să culegem leurdă, să facem picnic într-un luminiș de pădure. Abia așteptam, după multe week-enduri răcite și cu treabă pe lângă acasă.

Partea cu preparatul brioșelor a mers repede, cea mai grea a fost partea cu spălatul frunzelor. La care cică a ajutat și mândra. Tot a spălat – leurda și jumătate de bucătărie, cu apă stropită peste tot cu spor.

Bun, între timp, cât eram la etapa spălat verdețuri, a venit o vecină de la care am primit ouă de țară și ștevie. Așa m-au pocnit 2 idei:

  1. Avem multe ouă și leurdă proaspătă, prin urmare fac brioșe pentru Loli.
  2. Avem ceapă verde, leurdă, stevie – voi face o ciorba de verzituri pentru părinți (noi) care au nevoie să slăbească.

Așadar, rețeta ad-hoc de brioșe aromate cu leurdă proaspătă:

  • 4 ouă
  • carne – tăiată mărunt, de care ai prin frigider, eu am pus 2 felii de mușchi de porc, un pic afumate (dacă nu vrei multe calorii, poți renunța la carne)
  • 2 linguri pline de brânză de vaci
  • leurdă – o mâna bună de frunze – tăiate mărunt sau după preferințe
  • un vârf de cuțit de griș
  • unt – un dreptunghi subțire (a se vedea în poză)
  • Fără sare, carnea era sărată

A amestecat mândra cu telul manual, apoi cu lingura. Toată compoziția am turnat-o în hârtie de brioșe, puse în forme de silicon.

brioșe aromate cu leurdă

brioșe aromate cu leurdă-work in progres

brioșe aromate cu leurdă

brioșe aromate cu leurdă – dreptunghi cu unt

Cuptorul l-am pornit cu vreo 5 min înainte să torn compoziția, la 220 grade.

brioșe aromate cu leurdă

brioșe aromate cu leurdă – gata de copt în cuptor

După ce am dat totul la cuptor, am setat ceasul la 30 min. Au fost gata în 25, probate cu scobitoarea.

brioșe aromate cu leurdă

brioșe aromate cu leurdă – plating cu talent. A fost impresinată Loli, a mâncat o jumătate din cea tăiată, adică egal cu succes:))

Leurda a avut mare succes la fata mea. A mâncat și la pădure, acasă eu spălăm, ea mânca, când nu era ocupată cu răspânditul apei peste tot. Am zis că m-a ajutat cu spălatul? Am zis.

Proprietățile leurdei pe scurt și chestii de biologie (în caz că vă întrebă copilul de ce l-ați luat la cules)

  • Este cunoscută sub numele de usturoiul sălbatic sau/și usturoiul ursului. Denumirea în latina este Allium ursinum, în latină ursinum derivat din ursus înseamnă urs. Se spune că la început de primăvară urșii consumă leurdă pentru a elimina toxinele acumulate pe timpul iernii.
  • Componente benefice: vitamina C, compuși cu sulf cu rol antioxidant, fenoli, se pot extrage uleiuri volatile.
  • Leurda crește în pădure, în zone cu luminiș, o găsești după miros.
  • Unii consumă toată planta, alții doar frunzele, în stare proaspătă sau în alimente gătite.
  • Beneficii pe scurt: stimulare digestie, antimicotic, detoxifiere, supliment alimentar folosit ca adjuvant pentru bolile respiratorii, acnee, dermatite.
  • O resursă utilă și pe gustul celor pasionați să afle mai multe AICI.

Eu nu o folosesc cu un scop anume, îmi place gustul, mă leagă amintiri dragi de această plantă – vacanța de primăvară la bunici, friptura cu leurdă, Sărbătoarea de Paști.

Spor la gatit! Rețete încercate, treburi de bucătărie am pentru inspirație la Povești din bucătărie.

 

0

Un parteneriat pentru educaţie și prietenie – Școala din parc- ateliere de conectare a copiilor cu natura

Școala din parc – Ateliere de conectare a copiilor cu natura este un concept Kinder Trips și Un soi de blog. Acesta este un parteneriat pentru educație și prietenie, început la final de 2018 și implementat în februarie 2019, cu oportunități de dezvoltare pe roll.

Cum ajungi aici? Păi să vedem…

  • Primul pas este despre intenție și documentare

In lumea din spatele ecranului e ușor să dai click/accept la friends cu unul altul, să dai like și share, să apreciezi, să nu apreciezi, să judeci ușor sau să crezi ceea ce se dovedește, la un moment dat, a fi neadevăruri (fake news), experiențe expuse nerealist doar pentru a epata etc.

Să construiești parteneriate cu oameni pe care îi știi, pentru început, din lumea aceasta și să funcționeze, în sensul de învățare reciprocă, de atingere obiective propuse, de a fi onești în munca depusă, este greu.

Fiecare parteneriat funcționeaza pe baza unor concepte și idei bine definite și în care cred partenerii.

Găsirea direcțiilor de dezvoltare pentru un parteneriat sincer și de viitor, ce poate fi implementat folosind abilitățile fiecarui om implicat, necesită timp, mult brainstorming, încredere. Pun și curaj. Ai nevoie și de curajul acela de început să pui în practică tot ce ai pus pe hârtie.

Pe jumătatea Kinder Trips – Miruna o știam de la întâlnirile cu bloggeri din cadrul Digital Parents Talks. De la aprecierea muncii fiecăreia și împărtășind idei de proiecte și de concepte, am ajuns să vedem că există posibilitatea de a ne uni ideile într-un proiect care se pliază pe cunoștințele noastre și pasiuni comune.

  • Pasul al doilea este despre cine este fiecare și despre cum creștem împreună

În zona de blogging este multă competiție, let’ face it. Competiția e bună la nivel de livrare conținut, educare public. Că asta vrem, nu doar să spunem povești. Competiția stimulează informarea corectă și livrarea de conținut țintit.

Orgoliile personale nu ar trebui să interfereze cu mesajul livrat și cu a fi o prezență responsabilă, onestă în online.

Am adăugat lucrurile astea aici pentru că în blogging, ca în orice domeniu, este frica asta de a nu te deschide ca învățare către altcineva. Ne ferim să ne punem la bătaie cunoștințele, să le share-uim și să creștem împreună.

  • Pasul al treilea este despre implementare și outcomeun parteneriat pentru educație și doza de curaj pentru cei care se tem (hai, inspirație)

Parteneriatul pentru educație nu este pentru mai mult trafic pe blog (nu strică, evident), nu pentru un like în plus, ci pentru experiența pe care ți-o oferă. Poți spune că este un parteneriat de investiție pentru tine ca om.

Așadar,

Școala din parc în 6 ipostaze:

Școala din parc

Școala din parc – de la început – o idee, a plimbare prin parc

Documentare foto și planificare – https://kindertrips.com/ro/plimbare-urbana-prin-bucuresti/

Școala din parc

Școala din parc – peisaj de iarnă

Școala din parc

Școala din parc – cover eveniment

Școala din parc

Școala din parc- una dintre fișele de lucru

portret uriaș din elemente ale naturii

Școala din parc – portret uriaș din elemente ale naturii

Școala din parc

Școala din parc- research pe teren, colectare materiale – Miruna și Silviu – partenerii Kinder Trips

Școala din parc

Școala din parc- research pe teren, colectare materiale – Un soi de blog (subsemnata) și Miruna – o jumătate de Kinder Trips 🙂

Pentru a vedea ce pregătim, ce idei avem și cum putem să participați la evenimente organizate în cadrul parteneriatului nostru, vă invit să urmăriți paginile de Fb ale blogurilor noastre https://www.facebook.com/kinder.trips/ și https://www.facebook.com/unsoideblog/ sau să vă abonați la newslettere pentru a primi în timp util informații.

ps. Dacă ai o idee pe care o putem dezvolta împreună, sunt deschisă să o discutăm și vedem cum putem lucra pe ea, sau să te ghidez către cine care are know-how-ul potrivit.

0

Pastă de pește făcută în casă

Urmează povestea unui aperitiv pe care nu am crezut că îl voi prepara vreodată, plus rețeta – pastă de pește făcută în casă.

De ziua lui Iulian am făcut coaste de porc și pește la cuptor. Un deliciu tot. Cu sos barbeque făcut de master-șeful soț.

Pești am avut vreo 6. Deoarece coastele au acaparat papilele gustative la toți, păstrăv s-a mâncat puțin. Am rămas cu 4 pești. I-am congelat așa făcuți, în ideea de a nu risipi mâncarea și de a îi scoate când bate vântul prin frigider.

Și zilele astea, mă gândeam ce să punem pe pâine, poate-poate se lasă convinsă și mândra să înghită. Pastă de pește!

De-ale gurii

Până anul trecut nu am făcut sarmale și ardei umpluți, pentru că nu aveam ocazia. Noi plinuți, copilul scândură si năzuros, plus alergic. Veneau pachet de la mama, mama soacră. Dar anul acesta a crescut gospodina din mine: răcitură, 3 feluri de ciorbe, pâine, gogoși. Succes la moțată – doar vise!

Să revenim. Am dezghetat peștele, lăsat pe masă de dimineață. Pe la un 11 spre prânz se putea lucra cu el, carnea se desprindea de pe oase, chiar dacă pe alocuri era rigid, încă înghețat.

Reţeta pentru pastă de pește făcută în casă:

  • 4 păstrăvi medii deja făcuți la cuptor cu sare și usturoi, pătrunjel tăiat mărunt (se scoate carne de pe oase)
  • 2 cepe mici tocate mărunt sau cum te pricepi
  • usturoi – 2 căței mici, tocat după gust
  • un praf de sare
  • o linguriță rasă de turmeric – culoarea frumoasă aurie de la el vine, m-am îndrăgostiti de turmeric după ce am citit cărticica Andreei,
  • unt – ochiometric, am tăiat din pachet cam 2 degete grosime (degetele le am, să nu ne panicăm)
  • ulei de măsline-o lingură
  • pătrunjel- tocat
  • zeama de la 2 lămâii ( erau mici, după gustul meu ar fi mers încă una)
  • măsline – de decor dacă vrei. Aveam Kalamata de la Lidl (bunișoare)

Amesteci tot. Se poate lăsa așa grosier sau blendui. Dar nici Iulian și nici Loli (reminiscențe piureuri și chestii cremoase din perioada de alergii) nu suportă mâncare semilichidă,  fără să simtă niciun ingredient la dinți, drept urmare, am amestecat cum m-am priceput, cu furculița.

pastă pește

Pastă de pește -plating!

A ieșit tare gustoasă. Mie nu-mi place zacusca de pește, pasta de pește din comerț, nici cea de casă nu era pe lista favoritelor. Pâna la asta, evident. Am mâncat într-o tabără pastă de pește 7 zile din 7, și îmi era greață numai la amintirea acelor zile. Dar pasta aceasta făcută după ureche, mi-a plăcut mult. Am să mai fac.

Spor la gătit!

Alte chestiuni culinare, fără prea mult fast, dar comestibile, găsești la secțiunea de Povești din bucătărie.

0

Un om simplu

La începutul lunii august am fost la reuniunea cu colegii de liceu. De 20 de ani, prin urmare trecut-au anii, nu chiar degeaba. Și, printre ce am făcut și ce am ajuns noi foștii liceeni, acum adulți cu acte în regulă, un profesor a spus ceva de genul să fim mândri de vârstă pe care o avem și de faptul că am făcut față responsabilităților vieții de până acum.

Responsabilitate

Responsabilitatea vieții! Cum sună asta? Într-un marea fel și are dreptate. Casa pe care am construit-o, copilul pe care îl creștem, slujba pe care o facem astfel încât să ținem și casa și familia sunt o parte din responsabilitățile vieții. Fie astea sau o parte din celelalte responsabilități ale vieții ne pun în genunchi fizic sau emoțional, pentru alții sunt delegații și nu depășesc linia către maturitate. Da, știu, sună a judecată. Un pic. Dar am simțit nevoia să punctez că apreciez responsabilitațile vieții mele și că numai așa am crescut copilul interior. Am și urât responsabilitățile, pentru că fiecare drum sau doar anume căi urmate se lasă cu multă trudă și atunci când îmi este greu aș prefera să poarte altcineva responsabilitățile mele de om care face umbră pământului.

Aș fi vrut….

Aș fi vrut să am responsabilitatea unui om care călătorește mult și are pasiuni care îi țin de foame și sete și loc de partener și moștenitori.

Aș fi vrut responsabilitatea unui scriitor care trăiește prin personajele lui și duce viața aceea plină de lucruri de care nu se atașează și nici nu se simte deranjat de asta.

Aș fi vrut responsabilitățile unui om care muncește cu zâmbetul pe buze ceva-ul cu care s-a născut să facă și să simt împlinirea muncii și pasiunii care-l mână. Și banii să fie doar un moft.

Aș fi vrut responsabilitățile cele mai ușoare, dacă ar fi posibil, numai să pot trage linie și să spun – moamaaa, ce bine m-am descurcat!

Daaar se pare că la una dintre responsabilități mă descurc, adică…

Responsabilitatea de a fi un om simplu

Mi-a spus cineva în ziua aia că sunt frumoasă prin simplitate. Nu am știut dacă râde de mine sau îmi face un compliment. Am simțit, pe moment, că responsabilitățile mele în naivitatea mea, sunt imposibil de realizat, și e bine că nici nu realizez asta.

Apoi m-am învârtit și gândit. Nu a spus asta un necunoscut, ci un om care m-a văzut crescând și cred că s-a referit la felul meu de a fi și curajoasă și fricoasă, la felul cum niciodată nu am reușit să ascund emoții și cum am avut fricile la vedere deși le-am crezut ascunse.

Adevărul este că responsabilitățile vieții sunt despre emoții și devenirea ta ca om. Umanitatea din tine care crește dacă îți dai voie și nu înseamnă să ajuți fiecare om de pe stradă, poate fi doar să iubești oamenii din familia ta, să ții de baiera sacoșii vecinului ca să deschidă ușa, să nu uiți o zi de naștere și să spui iarta-mă când e nevoie, să nu sari cu judecata și să nu uiți că sinceritatea și dreptatea nu e despre a spune lucurile care îți vin imediat pe buze, care taie ca lama de altfel, ci despre a asculta cu atenție. Lucruri mărunte care contează. Am primit un compliment, despre care nu mă bat acum cu pumnul în piept că e drept, dar pentru că cineva crede asta, am să-l port ca pe un ecuson și am să-l dețin cu adevărat de acum încolo.

0

Numele tău

Mi-a plăcut întotdeauna numele meu de familie. Nu e foarte des întâlnit, are origini interesante și o sonoritate aparte. Urmează un dar, desigur. Problema cu numele de familie cu 3 consoane și aceeași vocală repetată între este exact așa:

– va fi transcris cu încă o terminație, probabil părea cumva că se termină brusc – am primit asta la un moment dat ca explicație la a-ul sau i-ul în plus.

– va fi pronunțat în fel și chip

– scris după dictare va deveni un fel de acronim. Așa sunt trecută în agenda multor prieteni, numai că acolo e vorba de simpatie.

Nume de familie

Lista e lungă și dacă aș căuta chitanțe și facturi cu numele pocit aș umple un caiet întreg. Bine că pe actele importante nu s-a strecurat vreun alt nume.

credit photo: unsplash.com

Acum partea și mai interesantă. Cu tot cu numele buclucaș, nu am spus niciodată că aș vrea să îl schimb sau să mă grăbesc cu măritișul din acest motiv. Poate că l-aș fi păstrat în ideea de a duce numele tatei mai departe, dar universul a vrut să îmi coacă ceva mai măreț, soțul meu a venit la pachet cu un nume la fel de frumos și sonor și la fel de complicat de pronunțat și reținut. Probabil nemulțumeam tare copila cu 2 prenume și două nume de familie grele. Avea ce să îmi mănânce urechile pentru asta și mă felicit și am acum în gând pentru că mi-a plăcut tradiția asta de a lua numele bărbatului, ține în suflet, dar nu și în acte numele părinților.

La spital, când am născut mândra, cred că aș fi scris un roman la câte nume am primit și aș fi deschis o fermă pentru fiecare miel pe care l-aș fi cerut.

Când sun pentru programare la doctor fac spelling și Loli râde foarte amuzată de felul în care fac conversație.

Când mă prezint, uneori, mă surprind spunând rar numele și sunt sigură că sunt caraghioasă după zâmbetul mijit al interlocutorului.

De fiecare dată când mă regăsesc în vreo listă, cu numele scris cu virgulă și fără greșeală, răsuflu ușurată.

Respect

Nu pot spune că am un fix cu numele și că nu mai pot de supărare dacă e scris greșit. Am un sentiment de dezamăgire când cineva nu se poate concentra cap coadă să pronunțe și scrie un nume, oricare ar fi el. Mi-amintesc cum strigam catalogul atunci când am fost la catedră – cu atenție și cu responsabilitate. Știi cât de ușor este să creezi rumoare între copii pentru un nume spus aiurea. Ca să nu mai spun ce ciudat este pentru cel în cauză. Eu știu, știam, din acest motiv am fost și încerc și acum să fiu atență la numele cuiva.

Se poate întâmpla oricui să citească greșit, nu suntem perfecți, de aceea nici eu nu exagerez când primesc vreun nume cadou. Creierul funcționează cu anume algoritmi când vine vorba de citit. Și multi dintre noi avem abilități de citire care mai de care, ce pot fi logic demonstrate, adică punem literele lipsă sau citim pe dos.

Fiecare nume e special, dar la fel cum haina nu face pe om, nici numele nu îl face, ci purtătorul lui.

Un nume interesant cu tentă străină sau pur traditional nu te recomandă. Am cunoscut oameni cu nume așa de ciudate, hazlii, unele poate pe care le-aș fi schimbat la tribunal, dar oamenii erau minunați.

Responsabilitatea unui nume

Prin urmare, indiferent de nume, tu contezi, tu definești lucruri și dacă chiar crezi că te poți reinventa, de ce nu? Alege numele care îți place!

Când am întocmit lista pentru numele de fetiță, pe coloane – preferate și la care să mă gândesc, atunci când Loli era cât o măslina, m-am gândit la mine, la ea și nu știu dacă am ales bine. Combinațiile trebuiau simplificate, din motiv de nume de familie. O să îmi spună ea mai încolo.

Eu încerc să o cresc să se definească ca om, nu să se poticnească într-un nume.

credit photo: unsplash.com

De unde am plecat și unde am vrut să ajung. Să învățăm responsabilitatea numelui, nu în sensul de a nu face numele familiei de rușine, ci în sensul de a da o nouă semnificație numelui prin omul care îl poartă. Când dai mâna cu un om, îți reține zâmbetul și felul prezentării, apoi numele. Nu? Nu pentru toți, clar.

Despre mine pot spune că nu rețin tot timpul nume din prima, pun pe seama vârstei, recunosc că eram mai bună acum câțiva ani, dar felul cum am interacționat cu un om, cum am trecut de prima impresie, l-am descoperit apoi, îi va da numelui lui o semnificație deosebită. Chiar dacă îl cheama Prună-arsă.

6

Ziua mea…azi

Ziua mea este despre mine. Ziua mea este și despre oamenii din ea. Și dintre cei apropiați mie, doi oameni, de câțiva ani, acum și cât voi trăi, de ziua mea și oricând sunt cele mai dragi cadouri și dorințe. Pentru că sunt ai mei și din ce am (nu vorbesc de material), am și de la ei.

Eu

Sărbătoresc clipa, fie bolborosesc clipa, scrutez lumea încruntată tare sau cu sprâncenele ridicate a mirare, ori liniștită. Așa sunt eu. Mă foiesc, mă agit ca un pepsi, rezolv, nu rezolv, ajut sau nu ridic un deget, fac lucruri greșit apoi dreg cu spaimă că nu se repară, uit și iert greu lucruri, vorbe și oameni, uneori mă înduplec repede, șterg ca de abur dureri și tristeți.

Cred fără îndoială în ceva și sunt un Toma necredinciosul adevărat în privința multor lucruri. Mă conving prin luptă (sufletească) după argumente care îmi scrijelesc un pic inima, sau mă pansează ușor.

Îmi dau dreptate și îmi iau dreptatea, apoi mă asigur că a fost decizia bună pe moment, îmbrățișez eul care a procedat astfel, atunci. Tot eu sunt, orice aș face. Eu cu mine mergem împreună, nu e rost de supărare.

Putere

Mi-a spus cineva că sunt puternică. Îi dau dreptate. Am fost aproape de linia de finish la un moment dat, am făcut roata împrejur și am spus că nimic nu mă aduce la final până ce nu termin și trăiesc tot ce vine.

Sunt puternică? Chiar sunt! Nu pot ridica nimic de jos mai greu de 10 kg (atât are Loli deocamdată, prin urmare e nevoie să îmi cresc forța), dar cu toatea astea cred că aș fi în stare să urnesc dealuri și munți pentru ai mei. Nu am forță să rup o ùșă, dar dacă e necesar să dărâm ceva, dau cu tot ce am, și cu scăfârlia dacă trebuie.

De ziua mea

Îmi doresc…ce-mi doresc? Să am răgaz și sănătate să trăiesc valul de emoții care tot vine și să le adun pe cele bune și să le trec cu bine pe cele care mă supără.

De ziua mea serbez tot ce am trăit și tot ce am primit.

La mulți ani mie!

La glimpse of my b-days, de mai jos, m-a ajutat Adi. La București n-am niciun album cu aniversările din anii trecuți.

Ziua mea – 30 de ani

31, număram lumânările, or fi toate? Oricum n-am mai ținut numărătoarea…după 33:))))

fetele mele …de acasă! 2008

Prima aniversare în București cu prima mea prietenă Diana, de aici. Mi-e dor de tine, Daiana mea! 2011

3

Reverie și trezirea la realitate

Călătorind cu trenul

Ultimul drum la București cu trenul a fost la fel de greu ca primul. Mândra miaunată în brațe la bunică-sa, eu cu promisiunea că vin repede și plec musai pentru că pregătesc casa pentru ea.

Am făcut cam aceleași lucruri, cu fiecare drum: citit, uitat pe geam, admirat verdele copacilor, încercat să nu strâmb din nas la damful de ceapă, budă și alte cele, doar am mers cu trenuri personale (regio).

Nu m-am implicat în senzațiile mirositoare, să nu ajung la oftat că nimic nu e cum trebuie în nația asta, am vrut să mă bucur de timpul meu. Încercat, mai bine spus. Ultima întoarcere, a fost în miros de semințe și mâncare cu usturoi. Am avut parte totuși și de copilării, să spunem.Trenurile de dimineața sunt liniștite, amorțeala somnului probabil, așa că fiecare tace și se uită pe geam, butonează telefonul sau ascultă ceva la căști.

Și eu alungând o muscă, citind 3 rânduri și privind o gară în paragină…

Mă duceam în copilărie

Mai știi puful acela al plantelor care duce sămânță mai departe? Ei bine, aveam un obicei în copilărie. Să îl prind, scuip și să-l pun în sân. Hai, că nu sunt singura! L- am revăzut la cineva. Am văzut și bucuria prinderii lui și fix așa, apropiat de buze, blagoslovit și pus în cămașă ca să poarte noroc. Credeam că e uitat de tot și nimeni nu mai zăbovește în trecut, să se bucure de un fir de puf. Surpriză! În oameni n-a murit de tot amintirea copilăriei.

credit photo: unspalsh.com

Statul cu animalele pe câmp. La bunici aveam sarcina adus-dus gâștele de la pădure. Afurisitele, se lăsau duse la deal seara, apoi le apuca strechea și o luau în zbor înapoi la pădure, la vale. Aduceam vițelul de la fâneață și așa năluc nu visai, alega ca posedatul când îi scoteai lanțul. Primea papara în drum spre casă cu jordia ruptă din gardul ultimei case din sat, pentru alergătura gratis.

Am văzut pe câmp tineri păzind oi și capre rezemați în par și butonând telefonul. Vremurile s-au schimbat, clar. Nu mai e cu cartea sub braț.

credit photo: unsplash.com

Uite așa călătorind mi-am amintit de vacanțele la țară. Nu am apreciat pe deplin lipsa grijilor și joaca de atunci. Aș păzi turmele a trei sate acum, numa’ pentru o clipă de liniște și fără neliniști. Ce să fac, era o vorbă – dă-i omului mintea cea de pe urmă.

Am văzut copii în câteva gări, exact cum am fost și eu, lângă tatăl ceferist. Cu lopățică și fluier, dădeau semnalul la tren, să continue călătoria. Mândră eram și eu când am fost la gara unde lucra când aveam vreo 5 ani și eram la post. Apoi a lucrat la un turn de control și nu am mai avut ocazia să fluier plecarea trenului.

Am auzit povești de genul radio șant – cine, cum, cu cine și de ce, genul tradițional – a lu’ nea cutărică a făcut și aia și asta. Însă cea mai tare a fost discuția modernă și cu bârfă online la 45+. Unde? Pe Facebook, cu block și report Fb pentru vecini din sat, pe motiv de cuvinte de ocară pe wall-ul personal. Auzi la ea? De ce i-am dat prietenie:))). Am făcut wow în sinea mea.

Plante de leac să tot fie. Dar pentru limbariță la unii nu cred că sunt. Mă uitam la câmpurile de ierburi și flori și mi-am dat seama ce mult îmi lipsește țara, iarba adevărată nu cea din gazon, mâncarea pe sobă și dormitul sub plapumă în toiul verii pentru că o casă de lut e răcoroasă.

Și, dacă tot vorbeam de plante de leac, mi-am amintit cum am căutat nu știu ce iarbă pentru dureri de picioare și am cules la întâmplare ceva după ce am umblat fără țintă prin câmpul din spatele casei. Bunica mi-a zis că mă pricep, i-am adus exact ce mi-a cerut. Pfuuu, ca să vezi.

Îmi plăcea credința asta (și eram o adeptă atunci) că plantele aduc alinare, cum descântecul pentru durere de cap și leac pentru ziua împedicată ajută imediat, cum puful în sân aduce noroc, intră cu dreptul în casă, spală-te pe față ca să nu pupi pe toată lumea …undeva etc. Acum doar mă amuză și sunt amintiri dragi.

În realitate…

Gata reveria și drumurile! Suntem acasă și avem treabă de nu ne vedem. Montăm dulapuri, stergem tone de praf și Loli se bucură de prietenii ei din parc. Nu am terminat cu revăzutul tuturor.

Ps. Loli a spus că mă ajută doar la jucat cu jucării. La restul…să mă descurc eu cu tati.