În urmă cu doi ani am deschis un capitol frumos despre oameni și vise împlinite. Apoi l-am lăsat baltă din lipsă de timp, că de povești bune nu ducem niciodată lipsă. Timpul e tot viclean, însă nu-l lăsăm să ne copleșească și ACUM e momentul să continuăm cu poveștile unor proiecte de suflet care fac diferența zilele acestea. Prima poveste v-o puteți aminti →aici. Violeta a pornit un proiect frumos care continuă cu succes. Un ochi pentru curioși în link – WioletArt. Să reținem cuvântul curioși, să vedem unde ne duce. Poveștile intră în viața fiecăruia …diferit Când era Loli mică
De când a început mândra copilă şcoala, adică de vreo 2 ani, activitățile de art&craft nu au mai avut loc în viața noastră. E adevărat că am făcut multe altele în loc, mici proiecte, dar nu ca atunci când Loli mergea la grădiniță. Timpul s-a scurs, prioritățile și nevoile s-au schimbat, am trecut prin alte etape, experiențe. Inspirația noastră Mi-era dor să stăm să meşterim ceva. Să facem planul, să facem modificări pe parcurs şi la final să ne placă unde ne-a dus inspirația de ultim moment. Că doar acolo sălăşluieşte punctul maxim artistic, în ultimele detalii de final. Cel
Când ai venit pe lume, lumea era dornică să te știe, să te vadă, să te cuprindă în fiecare clipă. Eu te voiam ascuns, să te știu doar eu, să te învăț clipă de clipă. Abia apărusei și erai bucățica mea vie, pe care am dospit-o, copt-o cu drag. Și lumea să aibă răbdare, să stea să te aştepte. Este timp şi pentru ea. Când a venit vremea să ieşim afară în lume, te-am umplut de paravane transparente ca tu să vezi dincolo de ele, să o priveşti în siguranță dar ea să nu te atingă încă. Iți spuneam…va fi
Bun titlul, nu-i așa? De reținut! Nu fac parte din tabăra anti pandemie. Povestea noastră a decurs așa cum o relatez mai jos. Carantina Am avut norocul să stăm carantinați în februarie. Păi da, noroc pentru că ghinion nu pot spune acum. Luna februarie este luna lui Iulian și deja aveam planul făcut pentru o ieșire cu campervanul, chiar în weekendul cu ziua lui. Loli era nerăbdătoare să încerce viața pe roți, la fel și noi. Ne-am bucurat, un pic mai târziu, și de călătoria cu campervanul pe timp de iarnă. Povestea și traseul – în link →Roadtrip cu campervanul
8 ani împlineşte copilul meu. 8 ani s-au scurs de când sunt om cu copil. 8 e precum fundița pe care o poartă Loli în păr. 8 pare un infinit scris în picioare. Dacă te gândeşti la momentele bune, atâtea să vină şi de acum încolo. 8 este precum drumul vieții, urcă și coboară unduit, apoi revine la bază. Aşa să fie şi în viață, cărări pline de descoperiri şi iubire, de poteci cu revenire lentă, plăcută, cu inima mulțumită la punctul de sprinjin. 8 este o viață de om, a omului mic care se face mare… din viața mea
La început de primăvară capricioasă si sub auspiciile unui conflict armat la vecini – cu cortegiul inerent de necazuri-, astăzi, 8 Martie, într-o zi specială închinată tradițional femeii, invitat pe blog este bunicul Dan, care a așternut câteva gânduri personale dar și panseuri, reflecții, care i-au plăcut. Un 8 Martie, mai altfel Anul acesta 8 martie este o zi cu emoții, îngrijorare, renunțări, nesiguranță, dar și teamă, panică, suferință. Cu revoltă…dar și speranță. Ziua femeii, avându-și originile în lupta femeilor pentru drepturi în Germania (Clara Zetkin), Rusia (Lenin), SUA, Elveția etc …a devenit în timp Ziua Internațională a Femeii. Este
Întotdeauna lectura a avut un rol foarte important, de debut, urmată de mesajul scris, în evoluția intelectuală a omului. De aceea, organismele internaționale obișnuiesc să organizeze festivități, recunoscându-i meritele. Context internațional Astfel, UNESCO promovează lectura prin Ziua mondială a cărții, la 23 aprilie, Franța sărbătorind Ziua Lecturii în ianuarie, Elveția – Ziua lecturii cu voce tare la data de 18 mai, iar în Quebec se obișnuiește ca acțiune – Noaptea lecturii cu îndemnul „A citi pentru a reuși” marcând activitatea specifică a diferitelor organizații ce susțin lectura. Franța are și un Consiliu Național al Cărții (C.N.L). Inițiativa acestor evenimente culturale
Titlul sună pompos, știu, dar nu durează mult să citiți acest post. Despre ziua de azi se vor spune multe, s-au spus multe deja și pe toate canalele de comunicare până la această oră. Și este foarte bine. Omagiem de Ziua Culturii Naționale pe toți creatorii de frumos, din toate timpurile, cultura română înscriindu-se în „concertul internațional” al culturii Universale cu OAMENI DE CULTURĂ GENIALI, cărora le purtăm o veșnică recunoștință. Indiferent de omagiul pe care îl aducem într-o zi pentru ceva, pentru cineva, ce mi se pare mie important de menționat pe lângă tot ce înseamnă ziua de azi,
Zi de sărbătoare… 1 Decembrie, în mica noastră familie, a însemnat și transmiterea unor valori. Am făcut asta în timp, cu puține cuvinte și acțiuni, ținând cont de vârsta copilului. Privind în urmă, fiecare 1 Decembrie a fost cu bucurie. Am integrat frumos într-o sărbătoare mică acele valori pe care fiica mea le putea pătrunde ca sens. Retrospectiv … 1 Decembrie a fost despre sănătate și cât de mult prețuim starea de bine a familiei. Dans și bucurie – că suntem împreună și avem un acoperiș deasupra capului. Eram în căutare de casă și casa ei de atunci a devenit
Zilele astea am citit un articol despre călătorii și ce fel de călători suntem, despre cum ne încadrăm într-un anumit tipar de călător sau în mai multe, combinat. Și de la articolul acela, am început un research personal legat de modelul de călători din lume. Am vrut să văd unde ne încadrăm, după spusele altora, deși eu știu exact categoria din care fac parte. Nu era nevoie să caut musai o clasificare a tipurilor de călători. Adevărul este că există multe tipuri de călători și până la un anume punct ne aliniem toți. Cred că e vorba de nevoia de
