Povești despre

Despre prieteni

Adio, 2014!

Da. Ultima zi din an. Primul an cu fiica mea. Bine, doar 7 luni şi ceva. A fost un an de nedescris! În toate sensurile. 🙂 Şi ca de sfârşit de an, dragi prieteni luaţi, neluaţi, părinţi deja sau în devenire sau accidental, să aveţi parte de un 2015 plin şi de care să vă bucuraţi din plin! Vă pupăm cu drag.

Despre prieteni

Pupici de la Loli, Cristina!

Cristina. Mami de David. O găsiți aici. E plină de idei și vorbe care îmi plac și sunt ca de la mine de acasă. Astă vară,  pe când eram cu Loli, la plimbare, în parc, trece o subțirică, cu ceva în brațe, pe lângă noi. Eu, fuguța cu Loli, după ea. Ce ai acolo? Până să mă cunosc cu tot parcul, nu aveam cu cine vorbi. Plimbam cărutul în lung și-n lat și întâlneam mame. În fine, întâlneam niște mame.(No offence, așa era sau eram eu neieșită din casă). Cu sprâncenele unite!!!! De unde atâta supărare? Eram și eu la

Despre noiPovești despre

Thank you, Santa!

Soiul meu de blog a luat pauză un pic, vreo săptămână. De la răceala, care ne-a răvăsit, cadou de la moș Crăciun. Better be different next year, că mă las de sărbători for good. Eu care nu fac febră ever, însă întreb de fiecare dată acest lucru, până devin enervantă (treaba cu ipohondria, rânjesc aici), am ridicat termometrul la 39. Și Loli. Pedeapsa mai mare de sărbători nu există, clar. Thank you, Santa! Data viitoare să nu se mai repete, că mă lepăd de credință. Am disperat puțin, atins pragul de jos al panicii, cu febra și plânsul Lolitei. Poate

Despre animaluțePovești despre

Veveriţele – tu le știi?

Îl cunoști pe Alvin? Sunt adorabile, sunt jucăușe, unele chiar prietenoase, sunt vedete de cinema (Alvin, vă spune ceva?), sunt strigate cu numele de Mariana ca să vină la cutia cu nuci!! Despre cine să fie vorba? Așteptați încă un pic. Când m-am mutat cu serviciul, acum 4 ani, am locuit o perioadă într-un cartier fără parc. Noroc că în spatele blocului aveam un spațiu verde cu ceva alei și copaci tineri. Și aici, pe lângă noi, căței, porumbei, ciori, alte nații zburătoare și patrupede urbane, își avea casă și o mică ghidușă, mereu prezentă la nucile pe care i

Despre noiPovești despre

Crăciun fericit! Crăciun fericit în trei!

Ieri, pe când așezam, mă rog, aruncam rufele în dulap dau peste un tricoul de-al lui Iulian. A se vedea mai jos. Da, eu sunt, rânjet larg și cu inscriptia inspirată de you make me happy. Ce vreți, este un pic cheesy, de la începutul poveștii noastre. Eram proaspăt înamorați! La fel, ca acum. Și așa este. Sunt fericită, suntem fericiți! Cu tot cu mucii Lolitei, tusea mea și aftele lui Iulian. De vreo săptămână suntem toti loviți cu câte ceva. 🙂 Noi trei. Craciun în trei! Craciun fericit! By the way, are Loli nasul mucos, da’ cine are un dintișor

Despre noiPovești despre

Cunchia, vă rog!

Loli nu e mare mâncăcioasă. Gătim daily, avem congelatorul plin, în așteptarea poftei cea mare. Eu citesc fel de fel de reţete  pentru bebei, poate-poate. Şi ce îmi doresc eu. Quinoa! Loli mănâncă iaurt, nu cu mare poftă, da’ îl vrea. Celelalte chestii, pe care le pregătesc, sunt niște afurisenii, nu merită gustate nicicum. Și ca să nu fie iaurt și atât, să combinăm, să dregem, să îngroşăm mațul copilului. Sâmbătă dimineaţa facem lista de cumpărături. – Să scrii şi quinoa pentru Loli. Găseşti la plafar. – Cum? Cum se scrie? Scrie, pleacă, vine după 3 ore, umple holul de plase și

Despre animaluțePovești despre

Vrăbiuţele

Sunt mici, gălăgioase, sunt peste tot, au o bucurie de a trăi molipsitoare şi unele se strâng, precum mărgelele, în şir, pe marginea balconului meu. Primele ciripituri ale papagalilor mei nu erau papagaliceşti ci…pe limba vrăbiilor. Da! Despre ele este vorba. Zilele trecute le-am urmărit. Eram în căutare de inspiraţie şi privindu-le mi-am amintit de simpaticele mele (peruşii mei) care erau înebunite după vrăbiuţe. Le chemau, la balcon, să cânte, să repete împreună cântecelele lor. Le-am admirat întotdeauna! Sunt rezistente, sunt descurcăreţe, au curajul să locuiască printre noi. Asta mi se pare fenomenal. Vrăbiuţele sunt imune la noi, ne tratează

Despre naturăPovești despre

Puiul de om

Trebuie să recunosc că până acum nu m-am gândit la noi. Am căutat cele mai bune mame din regnul animal, cea mai lungă perioadă de gestație, cei mai buni părinți, puii independenți (descurcăreți, încă din primele secunde de viață), puii mămoși și cu nevoie de training într-ale supraviețuirii. Și mi-a scăpat chiar puiul de om. Știu că nu vă vine să credeți, ne naștem cu o mulțime de atuuri și adaptări pe care le pierdem pe măsură ce creștem. Nu e ceva rău, este legat de evoluția speciei umane, de modul în care ne-am adaptat de-a lungul timpului. E greu

orice mă inspirăParentingPovești de mamă

Alphie ăsta

Nu am fost la conferinţă. Poate aşa aş fi avut şi vocea lui în cap în timp ce îi citesc cartea Parenting necondiţionat. Am cartea cu împrumut de la Cristina. Cu Cristina, mami de David, m-am împrietenit în parc. Aşa! Alphie ăsta zici că a scris cartea într-o pauză de conferinţă. E foarte bună, să nu credeţi altceva, dar are o anume discontinuitate, pentru mine. Vorbeşte acolo despre asta, alta şi printre ele îmi face trimitere la exemple în alt capitol. Eu citesc 3 rânduri azi, mâine restul, cam pe unde apuc şi, în special, într-un loc anume până când

1 8 9