Categorii

Arhive

Un soi de blog
Un soi de blog

Despre animaluțe

Activități cu copilulDespre animaluțeDespre naturăRecenzie carte copii

Colecţia de cărţi despre natură – pe care aș fi vrut să o regăsesc în biblioteca de la grădiniţă și de la școală (3-10 ani)

Știți cum merg lucrurile – ca să descoperi nevoia de schimbare trebuie să treci anumite etape, să te pui în papucii celor pe care îi cunoști sau i-ai cunoscut. Exact ca în vorba cu mintea cea din urmă. Așa și cu colecția de cărți despre natură, cărți pe care le-aș fi vrut în biblioteca de la grădiniță și de la școală, apoi să le am ca profesor în laboratorul de biologie de la școală. Să fac magie cu ele și să avem viața de școlar, profesor – cu amintiri dragi, nu cu teme și lecții memorate doar pentru notă. Pentru

Despre animaluțePovești despre

De meserie inginer

Cum muza mea de ceva vreme este un boț cu ochi de 5 kilograme, ia ghiciți despre cine să fie vorba de data asta. Nu despre vreo aventură de a ei, clar! Ideea m-a străfulgerat uitându-mă la dințișorii ei cu margine cam tăioasă. Să fie vorba de castor? Da, sigur! Nu o să vă plictisesc cu vrute și nevrut despre castor. O să fac o trecere în revistă a câtorva caracteristici ale acestei specii extrem de intelingente și muncitoare în folosul lor, al nostru, al naturii. Să purcedem: Castorii învață prin imitație și din experiență. Pe lângă instinct se pare că au

Despre animaluțePovești despre

Prietenii de pe…pervaz

Când ne-am mutat în apartamentul în care stăm acum am primit în grijă și o familie de porumbei. Pe pervazul geamului de la baie porumbeii, în cauză, fuseseră mascota familiei, foarte îndrăgiți de fetița proprietarilor. Acum 4 ani nu am fost de loc încântată. Nici acum nu sunt. Explic imediat. Cine mai trage cu ochiul la ce scriu știe deja că am favoriți, preferințe, și că nu pun pe ultimul loc nicio vietate. Respect locul fiecăreia în natură, și mie îmi las loc și de simpatii și de mai bine nu mă deranja. Revin! Zburătoarele de pe geam nu mă

Despre animaluțePovești despre

Prietenele din parc

Cum să încep? Zi tu. Vorbesc cu fiica mea. Scriu cu o mână pentru că nu s-a lăsat convinsă să doarmă în patul ei. Tot mai bune brațele mele. Să spunem esențialul și să nu pierdem vremea. Uite așa, cu lucruri pe care le-ați uitat sau le știați, dar nu vă erau clare. Despe cine? Păi, despre croncănitoarele din parc. Ieri erau foarte vesele și muuuulte și fata mea nu a apucat să le vadă că a adormit de la semafor. M-a lăsat să povestesc singură în fular, să nu creadă lumea că am vreo problemă. Ce știm? Despre ciori,

Despre animaluțePovești despre

Să continuăm cu obiceiuri

Cum să explici un obicei nesuferit? Îmbrăcându-l într-o poveste despre lame. Iată: De multe ori inspirația vine din întâmplări simple, precum mersul la cumpărături. Ca de exemplu: zilele trecute am ieșit la magazin împreună cu Loli. Mega este la parterul blocului vecin. Prin urmare, nu aveam de mers mult, nici 100 de metri. Ce se putea întâmpla în cei nici o sută de metri? Nimic spectaculos, doar gesturi care, la oameni, nu își au rostul. Un grup de tineri, adolescenți  frumoși, de altfel, gălăgioși pe măsură, aveau probleme cu gâtul. Mai exact cu excesul de saliva. O întindeau pe asfaltul prospăt

Despre animaluțe

 Iubim râmele? ( Să vedem ce părere va avea Loli)

Știu, sunt lungi, intinse pe trotuar, facem slalom printre ele după ploaie și le privim cu dezgust. Mare greașeală! Sunt minunate! Dacă reușiți să treceți peste aspectul dezlânat și totodată ordonat de inele, veți descoperi că avem nevoie de ele, și merită îndrăgite, nu călcate cu ciudă. Râmele sunt pașice și au un anume scop pe Pământ. Să ne asigure un substrat propice pentru cultivarea a ceea ce transformăm, noi, în hrană și nu numai (de exemplu: hrană pentru alte animale, nadă pentru pescari, lista e luungă!!) Mi-am propus să scriu despre râme, din mai multe motive.  Unul dintre acestea

Despre animaluțePovești despre

Țepoși simpatici

Mici, plini de țepi, cu nas curios, tot timpul în căutare de ceva gustos.. o insectă, un vierme. Da, da este vorba despre arici. Ce sunt? Aricii sunt mamifere insectivore, ”primitive”- după unii,  ce exploatează o diversitate surprinzătoare de medii de viață, de la pădurea de mangrove la deșert, de la parcuri urbane până la pajiști alpine. În toate aceste medii  de viață, factorii ce limitează distribuția lor sunt lipsa unui adăpost în timpul zilei și hrana puțină, reprezentată de nevertebrate mici. Teritoriul unui arici cuprinde cuibul și spațiul din jurul acestuia aproximativ o 100 de metri de jur împrejur.

Despre animaluțePovești despre

Veveriţele – tu le știi?

Îl cunoști pe Alvin? Sunt adorabile, sunt jucăușe, unele chiar prietenoase, sunt vedete de cinema (Alvin, vă spune ceva?), sunt strigate cu numele de Mariana ca să vină la cutia cu nuci!! Despre cine să fie vorba? Așteptați încă un pic. Când m-am mutat cu serviciul, acum 4 ani, am locuit o perioadă într-un cartier fără parc. Noroc că în spatele blocului aveam un spațiu verde cu ceva alei și copaci tineri. Și aici, pe lângă noi, căței, porumbei, ciori, alte nații zburătoare și patrupede urbane, își avea casă și o mică ghidușă, mereu prezentă la nucile pe care i

Despre animaluțePovești despre

Vrăbiuţele

Sunt mici, gălăgioase, sunt peste tot, au o bucurie de a trăi molipsitoare şi unele se strâng, precum mărgelele, în şir, pe marginea balconului meu. Primele ciripituri ale papagalilor mei nu erau papagaliceşti ci…pe limba vrăbiilor. Da! Despre ele este vorba. Zilele trecute le-am urmărit. Eram în căutare de inspiraţie şi privindu-le mi-am amintit de simpaticele mele (peruşii mei) care erau înebunite după vrăbiuţe. Le chemau, la balcon, să cânte, să repete împreună cântecelele lor. Le-am admirat întotdeauna! Sunt rezistente, sunt descurcăreţe, au curajul să locuiască printre noi. Asta mi se pare fenomenal. Vrăbiuţele sunt imune la noi, ne tratează