Mă simt onorată când oameni necunoscuți îmi trimit să citesc și să scriu despre bucăți din sufletul lor. Mi se pare extrem de curajos să poți primi cu inima deschisă gândurile cuiva. Am făcut această introducere deoarece zilele trecute am răsfoit cu Loli poveștile lui Vlad C. Popescu. Piatră, foarfecă, iubire! Vlad a scris în cartea intitulată „Piatră, foarfecă, iubire!” 8 povești despre prietenie, despre emoții, rețete cu ingrediente secrete și lecții de viață. Volumul pe lângă poveștile simpatice vine și cu un scop nobil. 10% din încasări merg către Asociația Supereroi printre noi. Cum de această asociației mă leagă
Avem acasă multe cărți bune pentru 9-12 ani. Am trecut de mult de cărțile 4-7 ani, dar ghici ce? Nu am renunțat la ele pentru că avem nevoie de mesajele lor. Fata mea nu identifica curajul și alte emoții în cărțile cu ponei și prințese. În primul rând nu o atrag poveștile acestea. Îi plac poveștile cu copii năzdrăvani şi inventivi, cu eroi. Vă dau exemplu pe Clementina, Dory, Invincibila Harriet etc. Să revenim. Avem acasă mai multe cărți cu povești numai bune pentru copii cu dificultăți de adaptare la școală, la anumite situații sociale, copiii care simt că nu
Fata mea este cititoare avidă. Nu prin forțe proprii deoarece cuvintele sunt nărăvașe și încă nu se lasă stăpânite de vocea ei, dar cu sprijinul meu ea citește mult și cu plăcere. Azi este despre o carte pe care o avem de anul trecut în bibliotecă, ne place mult și face parte din familia Dialogurilor sincere, scrise de Laura Iviniș. L-am descoperit pe Rai în urmă cu 3 ani. Pe cea care i-a dat viață și ne-a invitat la conversații sincere tot atunci. Dialogurile cu Rai au crescut în serie, Laura, autoarea a dus povestea simpaticului și vorbărețului personaj mult
Fata mea culege orice ciob, rest de jucărie ori scamă colorată din drumul ei. Culesul acesta și păstratul de mici nimicuri m-a afectat o vreme, pe motiv că se atașa foarte mult de ele și nu le puteam arunca fără să o supăr. Pentru mine erau gunoaie inutile și cum spațiul casei e cât o cutie de chibrit, am încercat diverse strategii ca să reducem lucrurile neimportante pentru mine, dar foarte apreciate de copil. Comorile mele În ziua când le-a numit comorile mele, am lăsat garda jos. Aceste comori ale mele mi-au reactivat amintiri din urmă. Și eu, tot cam
Poveștile de demult Când îmi pun vocea de „citit” urechile Lolitei sunt gata de ascultat. Al doilea volum cu Poveștile lumii au fost adunate de Brad Florescu și au ajuns la noi de anul trecut. Primul volum ne-a încântat la fel de mult ca acesta. Am așternut câteva rânduri despre „Ce a făcut marchizul când a aflat” →AICI. Noile povești s-au întins de atunci pe zile, săptămâni, am luat și pauză de la ele ca să facem loc sedimentării, să ne reamintim de unele cu surprindere. Zilele trecute ne-a picat din nou în mână cartea. Am recitit mare parte din
Cine n-are bătrâni să-i cumpere! Știți vorba, nu-i așa? Dăm dreptate celui care a aruncat-o în lume și dacă înlocuim bătrânii cu bunicii. Aceștia ocupă un loc important în viața nepoților. Din biblioteca Lolitei Lolita mea a „citit” cu ajutor, deocamdată, micul roman de la editura Frontiera – Dacă e miercuri, e bunicul! A citit cu mine, a răsfoit cartea și cu bunicul matern dar și cu cel patern. Eu vă pot spune din start cui i-a plăcut mai mult volumul, dar vă las pe voi să vă dați seama până la finalul acestui articol. Din seria Mic Roman de
Nu știu cum ați trăit voi anii copilăriei, dar îmi amintesc că o portocală făcea diferența de sărbători. Am trăit niște timpuri grele în copilărie. Nu le-am simțit atât de tare încât să am doar amintiri urâte. Am multe amintiri frumoase din perioada când portocalele nu erau pentru toți, sunt și lucruri pe care nu aș vrea ca fata mea să le trăiască. Portocalele și bananele, de sărbători, erau precum aurul și fiecare îmbucătură se simțea divin. Crăciunul nu e doar despre cadouri, știm asta, este și despre amintirile evenimentelor și lucrurilor pe care le-am avut sau păstrat de-a lungul
Azi avem plăcerea de a vă prezenta Dialoguri sincere 2, al doilea volum cu o o serie nouă de dialoguri savuroase și pline de iubire care a avut parte de o primire frumoasă la noi acasă. A venit la început de septembrie și la fel ca la primul am sorbit (a se înțelege am citit de nenumărate ori de atunci) fiecare rând, ne-am amuzat, ne-am reamintit lecții, ne-am regăsit în cuvinte şi abordări. Primele dialoguri Dacă nu știți primele Dialogurile sincere, iată povestea lor în acest link – Dialoguri sincere – recomandare carte copii și părinți Bucuria primirii, la început
Cred că am tot repetat pe aici pe blog că cititorul adult din mine este bine mersi doar cu poveștile pentru copii. Nu mă simt stresată de faptul că teancul meu de cărți prinde praf. Poveștile copilului îmi dau așa un sentiment de sațietate, că atunci când Loli nu a fost acasă, în vară, fiind plecată la bunici, în prima seară fără ea, am pus din reflex mâna pe teancul de povești, nu pe romanele mele. Gata cu introducerea. Avem de la Editura Frontiera volumul de povești culese de Brad Florescu. Titlul cu marchiz a plăcut mult fetei mele şi
Povestea mea cu bicicleta Eu iubesc să mă dau cu bicla. Nu excelez, însă senzația de vânt în plete, viteza pe care o prinzi după un pedalat puternic… mă îmbată. De copil aveam obiceiul acesta de a urâ cu pasiune lucrurile cu care nu mă descurcam din prima. Cu bicicleta nu a fost aşa. Am căzut de nenumărate ori, mi s-a prins pantalonul în lanț de mii de ori până am stăpânit-o, am avut multe peripeții, dar nu m-am lăsat. Am dovedit-o și a rămas preferata mea, în materie de transport light. Trotineta îmi place, dar nu a fost dragoste