2

Prietena mea, Albina – o carte potrivită pentru copii 3+

Loli “citește” cărți de mică cu noi. Eu sau Iulian suntem povestitori și vocile personajelor. Cărțile fără text și cu poze mari erau favorite până spre 3 ani, unele sunt și acum. În plus, la cele cu dialoguri mai lungi simplificam mult deoarece o pierdeam de client. Rezistența la povești a crescut spre 4 ani, dar nu semnificativ și nu am insistat. Nu aveam neapărat poveste de seară sau ora de lectură. Dacă voia era minunat, dacă nu alegeam altceva de liniștit și relaxat.

Prietena mea, Albina – răbdare la citit

Provocarea cea mai mare a verii a venit imediat după petrecerea de ziua ei. Am încărcat mașina și ne-am mutat 2 luni și un pic la Ploiești. Eu i-am povestit de 2 săptămâni, estimările nu au fost tocmai precise, de altfel. A fost așa șoc, în sens bun, dar și cu multe tantrumuri, deși am pregătit-o din timp. La capitolul pozitiv a făcut click la multe achiziții care stăteau în așteptare și printre ele răbdarea pentru citit cărți cu text mai mult și cu povești simpatice despre prințese, curaj, căpcăuni, animale și despre familie. Am reluat cărți care la momentul cumpărarii nu au prezentat interes, nici nu voia să răsfoiască.

Ultima carte citită cu Loli a fost despre o fetiță și prietena ei. Prima citire este în sine o poveste.

Am plecat de acasă cu Loli pe trotinetă și cu chef de joacă să ne întâlnim cu Laura la metrou. A pedalat la troti, s-a oprit de nenumărate ori, a cules frunze, a căscat gura stânga-dreapta, am întârziat la întâlnire. Toate bune, veselie, nu știu dacă chiar și-o amintea pe Laura de la adunarea cu prințese, era bucuroasă că o vede și că se aude metroul. La nici 5 minute după ce Laura ne-a dat cartea a căzut și și-a julit tare genunchii. Și cu picioarele tremurate a vrut înghețată (după care era cu ochii înainte de testat asfaltul) și tartea cu Abina ca să ne liniștim și odihnim pe bancă.

Poveste pentru copii

Prietena mea, Albina – prima citire

Prietena mea, Albina – povestea de seară

Am citit din ea seara la culcare și vreo 2-3 zile la rând tot la culcare, la lanternă. E un fel de our style, povestea de seară este la lanternă.

Poveste de seară la lanternă

Prietena mea, Albina – poveste de seară la lanternă

Loli este, de obicei, mirată și fascinată de poveștile care prezintă o prietenie între copii și animale. Ea se teme de muște de exemplu (nu știu de unde frica asta), și s-a amuzat că poți prinde muștele cu pliciul. Veți citi în carte partea asta. I-am spus că așa le alungam și eu când eram precum fetița din carte, numai că ele au rolul lor în natură și sunt inofensive. Nu e nevoie să le rănim.

Prin urmare, Abina a impresionat-o, în sensul că poate fi prietenă cu o fetiță, crește mare, zboară apoi cu fetița călare.

Cartea centrează prietenia și nevoia de protecție și atenție pentru vietățile mici și aparent neînsemnate din jurul nostru.

Loli are în bibliotecă serii de povești despre animale și prietenia dintre ele, dar niciuna nu justifică științific legătură dintre ele. Biologic vorbind nici nu s-ar intersecta în natură. Ideea este că povestea de prietenie aduce de fapt în prim plan, deși informațiile sunt la final, câteva real facts despre albine. Și sunt puține cărți care fac asta, fiind axate pe efectul terapeutic, gen depășirea unei temeri.

Cunoștințele minime de biologie sunt pentru mine un atu al poveștii. Știu, vorbește biologul din mine. Informațiile din carte despre viața unei albine pot fi asimilate ușor și ajută copilul să reacționeze la prezența lor în concordanță cu rolul lor în natură: să nu le deranjeze, să aibă grijă la florile din parc care au albine pe ele, să nu se stropească lucerna sau gazonul din petecul verde din fața blocului, pentru că pot afecta albinele și alte insecte etc.

O poveste duioasă de prietenie poate pregăti de mici terenul pentru adevăruri naturale și crește dragostea pentru natură și vietățile din ea. Orașul cu tot ce e în el face parte din natură și nu doar noi, oamenii, locuim la bloc. În fiecare crăpătura din beton sunt mii de vietăți și fiecare are locul lui în ansamblul naturii.

Bun, acu că mi-am spus of-ul de naturalist, să vă spun un pic despre poveste.

Prietena mea, Albina – o poveste despre prietenie și despre natură

Într-un oraș gri și prăfuit o fetiță cu nume de floare, Daisy (mă bucur că numele nu a fost tradus), întâlnește o mică albină. Se simte amenințată de ea și vrea să o dea afară pe geam. Numai că e curioasă și o studiază. Albina nu se simte bine și fetița o ajută să se refacă cu apă dulce. Albina va pleca dar va reveni să se adăpostească de furtună și așa începe prietenia lor.

Se joacă o vară întreagă și se bucură una de alta. Oricât ar fi de plăcut jocul lor, albina visează în acel oraș prăfuit la florile sălbatice și colorate din locul de unde vine ea.

Poveste despre prietenie și despre natură

Prietena mea, Albina – o poveste despre prietenie și despre natură

Cele două prietene se aventurează în zbor până la marginea orașului unde încep pajiștile cu iarbă multă și flori de unde culeg semințe pe care le împrăștie peste oraș.

Ce credeți că se va întâmpla cu orasul prăfuit și gri în primăvara anului următor? Ei bine, vă imaginați cu siguranță, dar felul cum se întâmplă vă las pe voi să îl descoperiți.

Nouă ne-a plăcut cartea, este frumos desenată, textul este ușor și nu e nevoie de artificii de cuvinte pentru a simplifica povestea și o adapta pentru copil. Formatul e pe gustul Lolitei, ei îi plac cărțile mari pentru că desenele sunt mari și în acest caz efectul pastelat al lor se potrivește și permite vizualizarea detaliilor. Ceva mic ar fi fost șters și neinteresant pentru ea.

O poveste despre prietenie și despre natură este binevenită oricând în biblioteca copiilor de vârsta fetei mele. Pentru viitorii naturaliști este chiar o carte de ținut sub pernă.

Cartea a fost tipărită la Editura Cartemma, a fost tradusă în limba română de Laura Frunză, pe care o puteți vizita pe blogul ei www.laurafrunza.com – unde puteți descoperi o mulțime de idei pentru părinți și copii și numeroase titluri de cărți ce poartă amprenta ei.

0

Ela cea fără de cuvinte – nu este un review

Eiii, știi cu siguranță cartea și o iubești, o citești, recitești cu copilul, cu tine, cu un alt părinte. Poate ești părinte de Ela, poate cunoști un părinte cu o fetiță ca Ela și este balsam pentru zilele rele. Ceea ce nu știi sigur este că poate fata mea poate fi o Ela, copilul colegului tău de generală poate fi Ela.
Am citit-o și mi s-a lipit de suflet, am încercat să o citesc cu Loli, însă acum este greu de descifrat pentru ea. I-au plăcut desenele, i le-am explicat, am povestit pe înțelesul ei. O recitim când va crește, poate peste un an.
Nu o să fac vreun review, deși asta a fost intenția inițială. Este mult spus un review,  scriam impresii, emoții, reacțiile mândrei. Dar cum planul nu se pupă cu realitatea, deviez un pic, pe subiectul cuvintelor și al tăcerii voite sau pur și simplu trăite. La un simplu search dați de câteva review-uri minunate, de exemplu cel de aici și aici.

Să revenim la carte. Eu o am în bibliotecă acum, o parte din cunoscuții mei deja au citit-o, unii o au în listă de must have – pentru copii, pentru ei, pentru cineva anume.
După weekendul care a trecut mă gândesc să o fac cadou. Vecinilor mei. Pot fi și ai tăi, astfel de vecini. Da, ai mei sunt cei de lângă lift, care au un băiețel un pic mai mic decât Loli. Sunt oameni care nu iubesc cuvintele, cred că le dețin  și le slujesc fiecare vorbă, deși nu le aud în ei cu adevărat. Sunt oameni care nu vor suporta ca copilul lor să se apropie vreodată de o Ela, care vor hăitui și îngrămădi cuvintele în propoziții, astfel încât să scoată la iveală semnificații cât se poate de meschine. Sigur, nu o au în lista lor, sigur nu o vor citi.

cuvinte

Dar… eu am să o dau. Nu vreau să-i schimb, nu ai cum, cu o singură carte, mă  gândesc că poate o pun deoparte și o găsesc mai târziu când nu mai au altceva de citit sau de făcut avioane.

Sunt atâtea cărți care vorbesc despre ceea ce noi percepem altfel, sunt pe înțelesul tuturor, sunt pentru toți (mă refer la cei care jubilează cu normalitatea lor mentală și fizică), nu doar pentru o anumită categorie de oameni.
Aceste cărți NU ajung la ei. Trist! Pentru că eu știu, tu știi, ei habar n-au. Nu le pasă, nu ascultă, te tânguie preț de o secunda și te umplu cu noroi în alta. Ce cauți acolo, ei sunt feriți de așa ceva, sunt plini de nervozitatea aceea – ăștia diferiți să stea deoparte, dacă se ia, exact așa o transmit și copiilor lor.

Nu fac vreo răscoală, nu am energie pentru așa ceva, vreau/îmi doresc să facă pace cu cuvintele la modul cel mai crud. Să le audă, să se audă, să le simtă tăios și să îi lovească precum ciocanul, în moalele capului, propria cruzime și… să tacă.

Image
0

Poveste frumoasă, invitaţie la joc…Te iubesc, orice culoare ai avea!

Te iubesc și …..restul putea fi orice. Și chiar este, adică orice culoare ai avea! Iubirea nu are, clar, culoare, miros, gust, imi imaginez ceva diafan! Este măsurabilă, dacă vreți, prin puterea lucrurilor pe care le facem din iubire, prin iubire fără vreo condiționare. Pur și simplu! Da, da!
Am citit cu nesaț și privit desenele din cartea Mihaelei Coșescu. Am încercat să o citesc cu Loli însă nu ne-am sincronizat. Ea voia altă carte, eu pe asta. O las să o descopere si revin cu feedback-ul ei.
E o carte cu girafe și culori. Și este despre iubire, foarte multă iubire și despre cum iubim. Iubești nu pentru că, ci iubim orice, oricum, oricând, nu-i așa? Este despre cum să găsești înțelegere atunci când frații, surorile se iubesc, însă li se pare dificil de făcut asta din când în când? Cum? Printr-o poveste!
Îmi place tare mult că personajele sunt girafe. Pentru că au readus copilul din mine și mai tare la suprafață. Girafele sunt maiestuoase, regale aș zice, exact așa cum ne simțim când devenim părinți, și copiii sunt regatul nostru de preț, lumea toată, și cum aici ne trăim și rezolvăm toate stările care se nasc din iubire.
E foarte bine închegată cartea, povestea și imaginile se completează, sunt viziuni unice sudate armonios.
Iar la final te invită la joc. Hai să ne iubim!  Eu am inceput deja. Loli, te iubesc, orice mutrițe ai face!
Voi?
Ps. Duminică, 5 iunie, ora 10.30, la Palatul Mogoșoaia va fi lansarea cărții. Mai multe detalii aici.

WP_20160603_14_48_39_Pro

1

Leia și David

Am citit-o de nenumărate ori. După ce terminam aveam sentimentul că nu am găsit ceva în carte și e nevoie să caut, din nou. Nu știu să explic sentimentul. Cred că erau toate răspunsurile acolo însă am tot căutat. Ce? Am căutat înțelegerea, empatia, acceptarea, împăcarea, schimbarea. Toate sunt acolo, necesită un pic de atenție. Așa cum noi toți avem nevoie exact de atenția potrivită.
Este o poveste de familie, pentru familie. Exact cum spune autoarea – o poveste pe care tu o poți schimba.

Copiii vin pe lume cu ceva de ambii părinți. Și vin și cu ceva doar al lor. Poate fi un cromozom în plus (Leia) sau în minus sau doar cu ceva gene pe plus sau pe minus. Acest doar al lor nu se filtrează diferit pentru restul copiilor. Adulții fac asta. De ce? De teamă, cu siguranță. Teama de a nu ști ce să facă. Este ușor să respingi, să nu-ți pese, să faci abstracție. Aici trebuie lucrat. La adulții care se tem. Spaima asta și răutatea izvorâtă din neștiință trebuie schimbate.
E o carte despre dragoste și despre cum să te înveți, să inveți pe alții că a fi diferit nu este egal cu a fi bolnav, rău, urât.

Lși D

Citiți voi, recitiți, apoi povestiți copiilor sau citiți cu ei. Au nevoie să vadă realitatea așa cum e ea. Nu o distorsionați. Explicați-o pe înțelesul lor cu responsabilitate.

Vă va surprinde curajul lor.

Image
2

“Citim” cu drag

Când spun citim (Lolita et moi) includ tot tacâmul: ros, lins, dat paginile la repezeală, studiat cotorul și îndesat lucruri între file, cățărat pe ele, șiiii chiar apreciat lectura.
M-am oprit asupra favoritelor. Top of the list. Loli are deja o bibliotecă a ei, mini ca ea. Unele cărți nu-i stau la îndemână, sunt pentru când le va aprecia mai mult de nivelul lins, rupt, mestecat vreun colț.
Bun. Să începem topul:

WP_20160114_09_43_43_ProWP_20160114_09_44_01_ProWP_20160114_09_44_10_Pro

Asta da distracție– chiar așa cum spune titlul este mare distracție când dai pagină cu pagină. Pe Loli o impresionează faptul că este tridimensională, cu părți care se mișcă, se abține cu greu să nu o rupă….de plăcere. Îi place că se mișcă fluturele, gândacul. Povestea în sine pe mine nu mă dă pe spate, despre furnica supărată și cum trebuie ea înveselită. Dar cum orice poveste în funcție de cum e povestită capătă nuanțe pentru fiecare în parte….așa și eu o tot reinventez. Când va citi Loli, va decide ea dacă e ok varianta mea sau cea a autorului. Este o carte potrivită pentru copiii mici și mari deopotrivă. Întâlnirea cu personajele( formatul desenelor tridimensional, interacțiunea cu ele) plus detaliile mediului de viață( decorul) aduce cu ideea unui teatru mic, și ne face pe noi spectatori care își pot imagina mai multe scenarii. Prin urmare caracterul interactiv al carții stimulează creativitatea și oferă posibilitatea naratorului( mama, tata, cine citește copilului mic) să intervină și să-l integreze în poveste. Din auditor poate deveni regizor. Link util găsiți aici.

WP_20160114_09_50_34_Pro

Nu e chip de vreo poza fără aprobarea măriei sale Loli

WP_20160114_09_50_52_Pro

Seria Cucu – Bau de la Editura Girasol. Jocul preferat al fetei mele este cucu-bau. Beau cum zice Loli este antidot la plictis, supărare, vreme rea care ne ține în casă etc. După ce terminăm cu pernele, păturile, hainele (de-ale ei) care ne servesc la joc, luăm cărțile la rând. Sunt tare colorate, iar ochii mișcatori o amuză teribil. Nu vă faceți griji..nu durează mult, tot cucu-bau cu mine ascunzându-mă pe după scaune, minge, e cel mai tare joc. Site-ul editurii este în lucru, nu am mai dat search, sigur se găsesc pe librariile online, de unde se pot comanda.

WP_20160114_09_47_22_Pro

Pisicel Miaunel. Pisica care iese din copertă este cea mai bună filă. Aici ne oprim. Povestea cu rimă destul de catchy nu  apuc să o citesc. Îi place coperta și povestim, vocalizăm precum personajele. E bun și atât. Iat-o aici.

La capitolul descoperă animalele folosind simțurile ne descurcăm cu două cărți foarte frumoase și utile.

WP_20160114_09_48_04_Pro WP_20160114_09_48_25_Pro WP_20160114_09_48_33_Pro WP_20160114_09_52_16_Pro WP_20160114_09_52_49_Pro

Cine sunt eu? și Pipăie și simte puișorul.  Încerc să lucrez cât mai mult cu Loli  partea senzorială- moale, fin, neted, tare, cald, rece etc, în combinație cu asocierea de forme, animale, sunete. Îmi plac mult aceste cărți, plac și mândrei. Le zoiește încontinuu de la atâta pupat. Nu repetă sunete, de multe ori nici nu le pipaie, când nu are chef, în schimb iubește fiecare pagină care descrie un animal. Țoc-țoc.

WP_20160114_09_53_14_Pro WP_20160114_09_53_20_Pro WP_20160114_09_55_29_Pro

Omida mâncăcioasă. Îi place mult, paginile cu imaginile fructelor și mâncare cu gaură sunt extrem de atractive. Îi place când exemplific mâncatul omizii cu sunet de harș-harș și ea bagă degetul prin fiecare gaură. Când o întreb dacă vrea să citim cartea cu omida spune: Miam- miam și arată spre burtă. Se găsește  aici.

WP_20160114_09_49_08_Pro WP_20160114_09_49_42_Pro

Seria Joacă-te și descoperă – Contrariile, Animalele, Numerele și Culorile. Sunt interactive, se implică mult când le răsfoim. Nu are răbdare să vadă fiecare pagină, în sensul de semnificații, îi place să tragă, să scoată micile trucuri ale cărții. Exersează motricitatea fină. Și bunicul e fascinat de seria asta. Trag de pagini amândoi, cu aceeași bucurie că wow…se întâmplă ceva aici. Tot de la Girasol, noi le-am găsit la Carefour. Contrariile o are de două ori, una de la noi, una de la nana Raluca. Cartea ei este foarte jumulită, cea de la nana este pusă bine, pentru când îi mai trece pofta de ros cartonul.

WP_20160114_09_58_40_Pro

Seria  First discovery sticker book…..cu animale de la fermă, din junglă și fructele. Loli iubește stickerele și le-ar lipi și-n cap! Le scoatem la urgențe. Îi place să le dezlipească și să le țină pe toate în mâna. Stă și la explicații, însă nu se poate abține să nu le guste și să le studieze lipindu-le și dezlipindu-le repetat datorită formatul lor 3D. Voila de unde le-am luat noi.

WP_20160114_09_47_00_Pro WP_20160114_09_46_41_Pro WP_20160114_09_45_11_Pro WP_20160114_09_44_49_Pro WP_20160114_09_44_30_Pro

Wipe and cleann Activity book. Nu e chiar pentru varsta ei. Îi place creionul, ronțăie de zor la el și mă pune pe mine să mâzgălesc. La fel, este folosită la urgențe. Când facem pauză de la masă, de exemplu.😅 Este cumpărată de la librăria de la universitate, arată așa.

Gata topul! Plec la lectură:)

Image
0

Atinge copacul fermecat – o carte magică, de la 1an+

Cartea Lolitei, Atinge copacul fermecat, primită în dar de la prietena noastră Cătălina, este într-adevăr magică, m-am bucurat mult și eu de ea. Este o carte cum nu am avut în copilărie, cu spiritul acela de orice este posibil doar dacă crezi și dacă o primeam la 4, 6, 12, 13 ani tot aşa de magică mi se părea.

Este o poveste neîncărcată, fără personaje. Rolul cel mai mare îl are cititorul.

Ce face cartea? Te invită să faci ceva, să o scrii poate? Este o invitație la joacă, așadar cartea te invită să te joci cu filele ei. Cu fiecare pagină descoperi ceva şi foarte interesant este că fiecare pagină, cu ajutorul tău, cu puterea magiei tale, face altceva. Ca să înțelegem, da: puterile magice sunt ale celui care mânuieşte cartea, cartea e doar asistenta magicianului. Începe să se potrivească vârstei Lolitei și o ținem la îndemână. Ne jucăm cu ea, studiem coperta, amintim termenul de carte, ce sunt paginile etc.

Loli iubeşte (linge) cărţile, filă cu filă. Totodată, mănâncă și vreun colţ dacă o scapi din ochi. Şi o aud cum molfăie şi zic: dă-mi şi mie, după care întinde limba, ca pe o tavă. Goală!!!După care…râde!!! De puține ori mi-a ieșit schema.

Pe lângă surpriza fiecărei pagini, rezultat al acţiunii de pipăire (dezvoltarea simțului tactil), zguduire (cauză-efect, ring a bell) se învaţă şi succesiunea anotimpurilor. Vârsta recomandată este de 4-6 ani. Dar merge și după un an. Depinde de copil, cred.

Credința în ceva magic se pierde în jurul vârstei de 6 ani, numai că ideea de te juca cu magia face din această carte un bestseller. Eu am mai mulți ani și tot pot să trec peste faptul că nu am nicio putere, și ador această carte. Mă face să mă simt de poveste.

Aici e un video delicios (nu e cu Loli) despre cum să mânuiești cartea.

Iată și magiciana Loli  :)))

carte copii

Atinge copacul fermecat – dau pagină cu pagină, povestea o las pe mai târziu :))))

 

Cărți despre care am scris și pe care le-am citit cu plăcerea alături de copil, găsiți aici la secțiunea Recenzie carte copii