Conectarea este mai importantă decât controlul – Dr. Lawrence Cohen, martie 2019

Conectarea este mai importantă decât controlul – lucru pe care l-am învățat și la care lucrez cel mai mult de când o am pe fiica mea. E nevoie de multă căutare în interior și vindecare în propoziția și acțiunea acesta. E nevoie să o și auzi și să o împărtășești cu alții.

Înainte de a deveni părinte experimentăm emoții, senzații, facem promisiuni nouă și copilului nenăscut, avem vise, comportamente de luat în calcul. Realitatea este mult diferită, clar! Ajungem, ca părinți, des, la nevoia constantă de a controla, de a spune NU, de a răspunde la comportamente prin prisma pattern-ului(modelului) părinților nostri, de a reacționa fix cum nu am promis din cauza stresului.

Creierul, bucata responsabilă cu răspunsurile adecvate nu e un dulap mare organizat, care deschide, cu precizie și la obiect, sertarul cu răspunsul pentru toate situațiile tensionate părinte-copil. Ar fi bine, nu? Însă e ceva de genul, ia răspunsul care e la îndemână și îl folosește pe acela, lucru ce se și întâmplă, de obicei, în condiții de stres.

Evident, nu e răspunsul cel mai bun, originea lui provine de la felul cum au reacționat părinții noștri în situații similare și sunt acolo pentru că au rămas intense – strigăte, țipete, poate lovituri.

Lawrence Cohen în cadrul conferinței – O zi dedicată ție și copilului tău – a prezentat 2 situații despre cum poți fi alături de copil într-un mod sănătos:

• Băiat de 2 ani, foarte curios, acasă cu părinții, mesterește orice, părinții spun în continuu nu nu nu, ajung și la „scot și tv-ul din priza! Și gata, asta e”.

Dacă stai să te gândești, mulți am fost în situația asta și următorul gând era: Gata ce? Acum ce fac?

• Conectându-se cu copilul prin luarea în brațe, vorbit cu blândețe, jucat cu copilul, părintele a realizat că în aceea zi copilul nu primise atenție din partea niciunuia dintre ei. A pus tv-ul în priză și copilul a fost liniștit restul zilei. Înainte de acest episod mama nu s-a gândit să se conecteze cu copilul, s-a gândit doar să controleze comportamentul copilului prin NU, prin atitudine autoritară, deoarece a fi blândă și drăguță ar fi însemnat să recompenseze un comportament neadecvat.

Ideea aceasta de a nu recompensa un comportament neadecvat este tare familiară multora dintre noi.

Am învățat la biologie reflexul salivar prin experimentul lui Pavlov, dar acesta e o bucățică din complexul unor reacții la stimuli, întâlnite la mamifere.Țineți minte?

L.C. a spus:

Din păcate nu suntem șoareci sau păsări. Majoritatea experimentelor despre recompensă și pedepse s-au făcut pe animale de laborator, care răspund corect pentru exercițiul recompensă și pedeapsă. Creierele lor de dimensiuni mici sunt construite pentru astfel de răspunsuri, iar creierul unui copil este mai mare și complex. Recompensa și pedeapsa nu sunt în centrul creierului lor. La copii partea aceasta nu funcționează la fel, copiii au comportamente deranjante, pentru că au nevoi mai profunde, ce vin din deconectarea cu părintele.

Majoritatea problemelor, comportamentelor neadecvate sunt din cauza deconectării și se rezolvă prin conectare. Copilul deconectat de părinți, este încărcat de frustrare deoarece părinții sunt prezenți fizic, însă nedisponibili afectiv. 

Copilul mic nu are abilitatea de a cere atenția prin limbaj – hei, scuzati-mă, sunt nebăgat în seama de ceva vreme, sigur lucrați la ceva important, mă simt un pic cam singur.

Făra să fie recompensă – îmbrățișatul, vorba blândă – ah, te simți singur, de aceea ai făcut asta, înseamnă să găsești nevoia din spate și să o întâmpini, să empatizezi cu ea.

Mulți dintre noi am crescut cu ideea de educarea a copiilor pentru că sunt în stare neșlefuită, au nevoie de disciplină, să fie civilizați. Înainte părinții nu se gândeau la copii ca având abilități naturale de a fi cooperanți, iubitori, calzi. Nu priveau conectarea, identificarea nevoii de a-ți călca butoanele ca fiind solutia pentru necooperare.

Exemplul Lui L.C. pentru a înțelege cooperarea, cum cooperarea este despre conectare și nicidecum despre control a fost:

Copilul nerăbdător care urma să ia cina. Ca să scapi de el, ce faci? Îi dai ceva, o gustare? Îi spui du-te la culcare flămând pentru că ai fost obraznic sau nu ai răbdare. Nu te hrănesc  pentru că așa te recompensez? Cine face asa?

Am auzit vorba asta, dar dacă s-a întâmplat cuiva, lui Larry îi place să creadă că originea acestei vorbe era din cauză că nu aveau ce mânca, pe timpuri. Părinții au instinctual nevoia de a hrăni copilul (nurishment through food).

Un alt exemplu:

Copiii de la grădiniță și mușcatul ca acțiune frecventă din cauza faptului că se simt deconectați de acasă, de părinți, de cadrul grădiniței. Educatorul, părintele e nevoie să fie, și metafora e foarte frumoasă, the sun not the judge. Cupa copilului cu nevoi e goală (unmet needs), copilul o umple cu mușcături, însă prin faptul că umplem cupa copilului prin identificarea nevoii lui, empatizarea cu nevoia lui, nu controlul ei, ajung la cooperare.

Adevărul este că nu e greu să fii părinte, e greu să te lepezi de moștenirea de parenting primită, de a o vindeca și închide, de a fi prezent alături de copil așa cum are nevoie, sănătos și empatic. Suntem cu toții în lucru, și ceea ce m-a emoționat, a fost momentul în care a spus – suntem și vom fi vocea interioară a copilului. Cum vrem să fie ea? 

Eu aud o voce care nu îmi place de cele mai multe ori, și lupt cu ea, deoarece îmi dau seama ce greu mi-a fost mie atunci. Nu aș vrea ca fiică-mea să audă o voce care să o facă să spună: eu voi face lucrurile diferit, nu ca părinții mei.

Revin cu alte învățăminte și exemple concrete de la conferință, în curând.

Despre cum s-a văzut evenimentul ca impact și învățăminte, iată ce spun cei de la Parenting Academy:

Peste 600 de parinti „s-au jucat” ghidati de Dr. Lawrence Cohen, parintele Playful Parenting in lume.

Dr. Psih, Lawrence J. Cohen, parintele Playful Parenting in lume si unul dintre cei mai renumiti specialisti in educatie parentala, a sustinut sambata, 16 martie conferinta „O zi dedicata tie si relatiei cu copilul tau”. La invitatia Parenting Academy si a psih. Otilia Mantelers, dr. Lawrence Cohen s-a bucurat de implicarea a peste 270 de parinti in sala Hotelului Sheraton. Evenimentul a fost transmis si live, astfel alti peste 300 de parinti avand posibilitatea il urmareasca de acasa pe omul care inspira si ghideaza parintii in lumea jocului.

Exercitiile practice realizate cu parintii in timpul conferintei au facut din sala un spatiu deschis de joaca. „Dr. Lawrence Cohen a propus jocul ca fiind spatiul de desfasurare a lumii interioare a copilului. Ori de cate ori copilul are o frica, o grija, parintele poate initia un joc despre acea frica. Teama de monstru? Ne jucam de-a monstrul. Teama de testul de matematica? Aducem testul de matematica in joc. In aceste jocuri terapeutice copiii proceseaza si integreaza ceea ce simt si incep sa descopere ca au putere”, declara Otilia Mantelers, psiholog si Leader Head in Head Parenting Romania.

Americanul Dr. Lawrence Cohen a vorbit parintilor si despre limite – cum ne putem debarasa de limitele aspre pe care le-am invatat cand eram mici si cum putem invata un nou fel de a le seta – la nivelul copilului, cu empatie. Un instrument foarte important in parentaj pe care el il sustine este listening partnership – adica parteneriatele de ascultare in care doi parinti se asculta unul pe celalalt fara judecata, fara sfaturi si intreruperi, pentru simplul motiv ca cel care vorbeste sa se simta inteles si acceptat. Parteneriatele de ascultare, instrumente care origineaza din organizatia Hand in Hand Parenting au fost prezentate si experimetate in workshopul restrans de duminica, 17 martie, numit „Diving in Deeper”. In cadrul acestui workshop, dr. Lawrence Cohen asistat de psih. Otilia Mantelers au insotit parintii pe drumul catre sine, drum pe care copiii il deschid de cateva ori pe zi. Astfel, prin joaca fizica si harjoana, prin exercitii de ascultare si de experientiere fizica si multe altele, parintii prezenti la workshop au ajuns mai aproape de sine, dar si de copiii lor intrand in pielea acestora si intelegandu-le reactiile emotionale puternice mai bine.

Au fost 8 ore intense, cu rasete, cu lacrimi, cu joc si multa informatie. Le multumim tuturor partenerilor care au avut grija ca invitatii nostri sa traiasca experinta “Dr. Larry Cohen in Romania” la cele mai inalte standarde. Multumim Napolact Romania pentru de coltisorul “In tihna” si pentru delicioasele gustari, multumim Play Mobil, Pure Essentials, Jucariieducationale.ro, Aquavia, Editura Trei, Sono Diamanti si Sloop.

Mai multe detalii despre proiectul Parenting Academy gasiti pe www.parenting-academy.ro sau pe pagina de facebook a organizatorilor https://www.facebook.com/ParentingAcademy.ro/.

Foto credit: Parenting Academy