Fetița mea de 3 ani este un copil digital. Experimentează conștient, să spunem, sau apreciază gadgeturile și conținutul digital de aproximativ un an şi câteva luni.

Înainte de operația de strabism a avut ocazia să privească câteva minute pe zi pe canalul de desene animate dedicat bebelușilor. Pentru că nu puteam aprecia cât vede, traduceam fiecare imagine şi sunet. Era un fel de fundal sonor atunci când împătuream hainele în dulap, ea nefiind dispusă să participe la activitate sau când nu era atrasă de vreo jucărie sau carte.

După operația de strabism de la 1 an şi 6 luni, am făcut pauză de la orice dispozitiv digital care ar fi putut să îi irite ochii, am ales activități care respectau indicatiile medicului curant, a fost o perioadă de recuperare strictă.

La o lună și ceva de la operație a cerut televizorul, îmi indica telecomanda. Și am revenit la canalului de bebeluși, cu program, câteva minute pe zi. Cam în aceeași perioadă a început terapia ocupațională cu un psiholog, într-un centru specializat.

Virtualizarea ei a fost asumata şi ghidata, iar atunci când a dat semne de iritare, am schimbat activitatea.

Pentru diversificarea activităților acasă, pe lângă biblioteca vastă, jocuri educative, i-am făcut o selecție, atât pe televizor cât și pe tabletă, de cântece şi imagini intuitive pentru exersarea culorilor, pentru a întări spiritul de observație, abilitatea de a asocia elemente, pentru exersarea/repetarea de sunete etc. Am ținut cont de nevoile ei în alegerile digitale, virtualizarea ei a fost asumata şi ghidata, iar atunci când a dat semne de iritare, am schimbat activitatea.

Nu spun că tot timpul a decurs conform planului, am făcut şi excepții privind durata, tipul de activitate ce presupunea privitul într-un dispozitiv. Mă ghidez după nevoile ei de moment și conținut. Aleg ce i se potrivește şi nu o uit în față ecranului. Regula este valabilă şi pentru bunici, deoarece avem casa plină de jocuri, jucării, cărți, televizorul, tableta sunt cu program prestabilit şi nu staționează pe fundal cu muzică sau ştiri. Știți ce spun. Aud des plângeri de acest gen – am lăsat copilul la bunici şi i-am găsit uitându-se la ştiri.

NU recomand, nu sfătuiesc pe nimeni să facă la fel ca mine. Loli a avut nevoie de stimuli vizuali şi stimulare ghidată pentru atingerea unor obiective. Eu am hotărât ca pe lângă terapie să mă folosesc de tehnologie, atunci când am simțit nevoia, pentru a o ajuta.

Moderez pofta pentru conținut în mediul virtual-reclame, desene de orice fel, prin activități afară și în casă.

Acum la 3 ani, apetitul pentru gadgeturi i-a crescut. Moderez pofta pentru conținut în mediul virtual – reclame, desene de orice fel, prin activități afară și în casă. Loli savurează toate fimulețele cu ea, ne uităm și pe cele de la kinetoterapie și TO – facem recapitularea unei acțiuni, discutăm pe marginea a ceea ce face ea acolo. La tv se uită la Mickey, Curiosul George, şi, ocazional, la câte vreun episod din alte două seriale pentru copii. Dacă sunt episoade pe care deja le-a văzut, intuiește replici sau acțiuni. Mă bucur. Înseamnă că a reținut și înțeles povestea. Prin urmare, nu sunt pentru interzicerea totală a dispozitivelor digitale în viața noastră și a copilului meu, cât înseamnă timp petrecut cu el. Pentru că Loli este un caz particular le văd utilitatea pentru activități specifice, le folosim cu moderație.

Copilul învață de la mine că poate folosi în siguranță un dispozitiv, prin comunicare deschisă și limite bine definite, astfel încât, pe viitor să aleagă responsabil și atunci când întâmpină probleme să le rezolvăm împreună.

Conţinutul din mediul virtual poate fi educativ și mai puțin educativ, iar eu, ca părinte, nu îl pot controla, însă pot controla modul de precepţie al acestuia și expunerea la el. Prezența mea alături de copil – prin alegera programului, explicarea conținutului, explicarea limitelor de navigare în mediul digital, comunicarea deschisă și conectarea la nevoile copilui, pot asigura, sper, un comportament sigur, responsabil în spațiul digital.

Control parental, pe lângă instalarea de softuri de siguranță, înseamnă, pentru mine, să stabilesc limita dintre oportunitate de învățare și distracție, și să mă asigur că nu sunt eu cel care o încalcă. Copilul învață de la mine că poate folosi în siguranță un dispozitiv, prin comunicare deschisă și limite bine definite, astfel încât, pe viitor să aleagă responsabil și atunci când întâmpină probleme să le rezolvăm împreună.

Iată un studiu recent, extrem de util, Părinții copiilor digitali, realizat de Open-I Research – în aprilie 2017, prin 564 interviuri în Bucureşti, 117 interviuri în provincie – la cererea Itsy Bitsy împreună cu Orange România.

Statisticile rezultate în urma studiului spun așa:
  1. Jumătate dintre copiii de peste 7 ani, din Bucureşti, petrec peste 2 ore pe zi la un dispozitiv digital, în special cu jocuri şi filmuleţe, în timp ce părinţii ar vrea să îi ştie în faţa calculatorului pentru a învăţa ceva, pentru educaţie. Interesant este că 37% dintre copiii până în 2 ani au acces la device-uri cel puţin jumătate de oră pe zi, iar ceilalţi 63% petrec până în jumătate de oră pe zi la aceste dispozitive.
  2.  74 % dintre copii folosesc internetul în primul rând pentru conţinut video: desene animate sau filmuleţe amuzante şi 59% pentru jocuri. Majoritatea părinţilor acestor copiii ar vrea să-i înscrie la un curs de informatică sau robotică, domenii pe care le estimează ca o premiză pentru un viitor de succes.
  3.  Copiii cu vârste între 7-10 au cont pe platforme de jocuri, procentul fiind de 43% ,pentru cei peste 10 ani procentul este 58%. De asemenea majoritatea  copiilor peste 10 ani au cont de e-mail și pe retele de socializare (54% retele de socializare)
  4. Gradul de folosire a sofurilor de control parental nu a crescut in comparație cu anul trecut. 

Din studiu reiese și că principala preocupare pentru părinţi rămâne însă siguranţa copiilor pe internet (72%). Deşi rata de utilizare a softurilor de control parental nu a crescut semnificativ în ultimul an, în prezent 39% dintre aceştia folosesc un asemenea program. Părinţii mai sunt interesaţi în număr mare (50%) şi de informaţii despre cyberbullying.

În acelaşi timp, studiul a relevat faptul că nu există o comunicare reală între copii şi părinţi cu privire la utilizarea tehnologiei, copiii venind la părinţi să ceară ajutorul mai mult când se lovesc pe internet de erori/mesaje pe care nu le înţeleg, şi mult mai rar pentru conţinut agresiv, pornografic sau solicitări de la persoane necunoscute, hărţuire de orice fel.

În luna mai, Itsy Bitsy şi Orange susţin părinţii care vor să fie alături de copiii lor în aventura digitală, printr-o serie de emisiuni zilnice cu specialişti, care îi vor ajuta pe părinti să îşi îndrume copiii în lumea digitală, de la ora 17:00 și 22:00.

Adina Dumitrescu, cea pe care Loli o întâlnește de două ori pe săptămînă, cu plăcere, într-un interviu dat pentru Itsy Bitsy vorbește despre accesul copilului la tehnologie, cu sfaturi pentru fiecare vârsta în parte. Vă las link aici. Sper să vă fie de folos și să vă ajute în a lua decizia corectă pentru copil și nevoile lui.

Mai multe detalii despre studiul Părinții copiilor digitali găsiți pe www.itsybitsy.ro.