Un boț cu ochi, frumos tare, un omuleț minunat. Pardon, o fetiță minunată. Că noi nu suntem oameni, după spusele copilului: suntem mami și tati și ea…fetița noastră!
Copilul meu împlineşte 7 ani. Mâine sărbătorim ziua ei, azi facem pregătiri. Ziua ei, de fapt, e oricând dacă o întrebi. Ziua noastră, mama + tata + Loli, e pe același regim…este oricând vrea ea. Pentru că atunci când vede fotografii cu noi, dinainte de a se naşte, copilul ştie şi crede cu tărie că era cu noi, pe undeva pe acolo, chiar dacă nu apare pe hârtie. Aşa că ziua noastră în trei nu are o dată anume. Este everyday!
Copilul meu a crescut. E încă mic, o spune şi el. Crede că a fi mare e într-o altă dimenisune, tot cu noi, ca acum. Părinții ei nu vor fi bătrâni, ci ca acum. Eu îi spun mereu că a fi mare, nu stă în înălțime, ci în lucrurile pe care le face, le înțelege pe deplin. Că, noi, la un moment dat, vom fi un pic diferiți, nu chiar ca acum, iar ea va fi nu mare, ci o tânără extraordinară, hotarâtă, puternică. Nu poate cuprinde viitorul, nici nu trebuie, îl va trăi cu noi, apoi pe lângă noi, așa cum vine.
Copilul – micul meu om este magic, de o complexitate extraordinară. Și știi când se vede clar ca lacrima (la mine) – FIX în momentele cele mai grele, când face lucruri care îmi urcă tensiunea.
Sărbătorim copilul, timpul petrecut cu el până acum şi prezentul. 7 ani cu belșug de amintiri și de emoții!
La multi ani, Loli 💚 Să ramai mereu la fel de vesela 💜💜