Când ai venit pe lume, lumea era dornică să te știe, să te vadă, să te cuprindă în fiecare clipă. Eu te voiam ascuns, să te știu doar eu, să te învăț clipă de clipă. Abia apărusei și erai bucățica mea vie, pe care am dospit-o, copt-o cu drag. Și lumea să aibă răbdare, să stea să te aştepte. Este timp şi pentru ea.

Când a venit vremea să ieşim afară în lume, te-am umplut de paravane transparente ca tu să vezi dincolo de ele, să o priveşti în siguranță dar ea să nu te atingă încă. Iți spuneam…va fi vreme şi pentru descoperiri.

În ziua în care ai vrut să simți lumea, te-am lăsat jos din brațe. Precum o umbrelă eram. Ținem stavilă lumii, să nu se aplece prea mult, să te îngrădească. Să nu te atingă cu suflarea. Tu să îți iei din ea doar cât ai nevoie.

Cu cât încercam să acopăr lumea mai bine, cu atât te fascina mai mult. Să o guşti, să o ții, să o iei cu tine şi să o faci jucăria ta.

Eu te voiam doar al meu, eu să fiu tot ce ai nevoie în materie de joacă şi tu să fii în siguranță, să nu te sperie nimic, să nu te dezamăgească nimic. Nu voiam ca lumea plină şi prea multă să apese greu asupra ta, să te copleşească.

Îți construiam jucării să te joci în tihnă. Tu voiai tot ce îți ieşea în cale, după primii paşi în lume. La început te dirijam să nu le poți apuca, dar erai hotărât să le încerci, iar jucăriile lumii erau nenumărate şi toate pe placul tău. Te-am lăsat. Aveai nevoie de asta. La fel şi eu, am realizat în timp. Deşi îmi era greu să mă desprind, te-am lăsat să creşti.

Când ai plâns prima dată din cauza că lumea te-a obosit, deşi aşa de mult te-ai bucurat de ea, am fost acolo să te alin. Îmi venea să îți spui să stai doar cu mine, că ştiu ce poate face lumea, dar nu. Te-am îmbrățişat şi te-am liniştit şi ți-am promis că mâine o vei explora din nou. Chiar dacă oboseşte. Vei fi mult mai pregătit să descoperi ce oferă, zi cu zi.

Când te-ai supărat pe lume, şi erai hotărât să o dai uitare şi să stai retras, ți-am amintit cât de mult îți place şi în brațele ei. Ai iertat-o, nu voiai, numai că imediat ce ai revenit în sânul ei, ai uitat ce te-a supărat. Ai salutat-o cu bucurie şi v-ați jucat şi cu mai mult spor.

Tu, faci parte din mine. Aş spune că eşti doar al meu (al nostru), dar îți aparții. Nu eşti al lumii, însă faci parte şi din ea. Copilul meu, tu, eşti minune!

La mulți ani, Loli!