De 4 ani nu pot spune că am simțit că nu mai pot de plictiseală. Nu a fost minut neocupat și clipă pe care să o contemplu. Anul acesta a fost plin, cu multe încercări, cu momente din care credeam că nu ies. Dar din tot greul și plinul a ieșit ceva frumos, a crescut precum pasărea colibri din cenușă – multă speranță, multe lecții și împlinire. Am ajuns la capitolul ce a fost greu, a trecut, ce va veni nu va fi de netrecut.
Dintre toate câte au venit anul ăsta, eu subliniez atât:
- Sunt un om simplu și nu e ceva rău, ori de plecat capul. Este despre a fi ceea ce ești și a deține controlul întregului tău
- Sunt mama unui om mic dar cu o mare putere și am contribuit cum m-am priceput mai bine la exprimarea puterii lui și a capacității de a cuprinde cât mai mult din lumea înconiurătoare
- Sunt soția unui om și fiecare bucată din mine îi este recunoscătoare pentru iubirea și curajul de a mă lăsa să capăt formă și curaj când am crezut că nu mai am resurse
- Sunt ceva mai mult decât exprim uneori și nu port toate cuvintele și nuanțele unui moment, dar apreciez tot ce mi se întâmplă
- Sunt în revizie cu multe trăiri și reacții și uneori acest lucru mă face să dau înapoi și să pierd curaj, dar apoi mă adun și sunt fearless
- Sunt împăcată, în cea mai mare parte, cu provocările vieții mele, nu pretind că am soluții și empatie pentru oricine, pot să ascult și să țin lucruri doar pentru mine.
Pentru anul ce vine nu am dorințe și idei pe care scrie determinare să le împlinesc (am, evident), vreau doar să am click-ul acela de curaj pentru orice mă inspiră și să nu rămână neexplorată ideea.
Vouă vă doresc curaj și încredere, vise realizabile și dragoste cât puteți duce. Și mulțumesc pentru fiecare rând citit și gând (spus și nespus).
La mulți ani!
Un comentariu