Cum pregătim copilul pentru grădiniță pe timp de pandemie? Zilnic! Ne pregătim împreună pentru acest ”drum” zi de zi, în contextul actual și ne asigurăm că va fi bine. Sigur ați bifat o parte din pașii pe care îi veți regăsi mai jos. Ne reamintim acești pași și vedem cu ce putem completa pentru ca tranziția casă – grădiniță să fie firească și să nu ne simțim ”furați/frustrați” de pandemie.

Când fata mea întâmpina greutăți la capitolul integrare, adaptare la grădiniță (pe vremuri normale, în urmă cu 3 ani, să zicem) am colaborat cu ”prietenele” ei terapeut ca să trecem cu bine momentul și să ne amintim zâmbete, micile șotii și glumițe, nu doar plânsul.

Iată sfaturile, gândurile de încurajare de la Adina – prietena Lolitei, terapeut în cadrul KinetoBebe → Comunitatea – bau-bau sau etapă normală de creștere.

Despre nevoia de consiliere a părinților, educatorilor (pentru că triunghiul părinte-copil-educator bine închegat, fără probleme de comunicare asigură integrarea fără hopuri a copilului în comunitate) am vorbit cu Cristina, terapeut, prietena noastră din cartier → Consiliere pentru părinți și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniță.

Întrebările de mai jos, le-am dezvoltat (din nou) cu Adina Dumitrescu, pe care o găsiți în cadrul centrului KinetoBebe, sediul Sud. Dacă simțiți nevoia să reluați anumite puncte ale subiectului, aveți temeri, griji pe care vreți să le discutați face to face cu un specialist, puteți face o programare la Adina AICI.

Așadar,

Cum pregătim copilul pentru grădiniță?

Să ne reamintim că…orice început aduce cu el entuziasm, curiozitate dar și anxietate.

In cazul copiilor care încep grădinița vorbim despre anxietate de separare și teama de nou.

Pentru a face adaptarea cât mai ușoară se recomandă părinților și/sau aparținătorilor să introducă conceptul de “grădiniță” cu ceva timp înainte de a intra în colectivitate.

Cum prezentăm copiilor această nouă etapă din viața lor în contextul pandemiei?  

Dat fiind că, în această perioadă, nu îi putem arăta copilului concret locul unde va merge, nu va putea interacționa cu copii (colegi) înainte de a intra în colectivitate, nu vom putea exersa autonomia în spații de joacă așa cum poate am fi făcut, acomodarea la grădiniță, intrarea într-un sistem educațional se va face folosind mijloace abstracte (imagini, obiecte) ceea ce poate îngreuna procesul, deoarece copiii de vârstă mică operează cu informații concrete.

Vom fi atenți însă ca în toate aceste exerciții să introducem ideea de spălat pe mâini, de felul în care se vor despărți de noi la intrarea în grădiniță, faptul că li se va lua temperatura și tot ce mai e de menționat, informându-ne în prealabil la grădinița la care va merge copilul nostru.

Pentru copiii aflați în primul an de grădiniță impactul noilor reguli de igienă și socializare va fi mai mic față de cei care merg în grupe mai mari, din simplul motiv că aceștia nu au termen de comparație.

Copiilor din grupe mai mari le vom explica de ce este nevoie de aceste reguli noi și că este o situație temporară, dar vom avea grija ca mesajul să fie simplu și fără o încărcătură emoțională care s-ar putea să le sporească anxietatea.

Cum se simte acestă etapă pentru părintele care este la a doua experiență de adaptare la grădiniță, cu al doilea copil, având în vederea situația actuală?

La modul general experiența cu al doilea copil este mai simplă pentru că părintele este deja familiarizat cu ideea de acomodare, înțelege mai bine stările copilului, știe mai clar ce așteptări să aibă, cum să comunice cu personalul didactic și are o oarecare predictibilitate.

În contextul actual este clar mai avantajat datorită experienței, însă se confruntă, de asemenea, cu temeri legate de cum explică noile reguli copilului, de faptul că ar putea fi expus.

Temeri există, stresul pandemiei cu siguranță se resimte, cred totuși că experiența anterioara este un avantaj.

Ce ar trebui/are nevoie să știe părintele de preșcolar, ca intrarea în această etapă a vieții copilului să fie una lină?

Are nevoie să știe că decizia de a îl introduce în colectivitate este una bună indiferent de contextul social.

Este în avantajul copilului pentru că primește stimulare cognitivă și socială adecvată etapei de vârstă.

I-aș mai spune părintelui de preșcolar că este în regulă să simtă teamă, chiar un pic de vinovăție dar să aibă grijă să nu le proiecteze pe copil pentru că îi poate da un mesaj eronat de tipul – simt că nu vei face față, simt că te abandonez etc.

Părinții au nevoie să știe că toate stările de neliniște, anxietate de separare, agitație, plâns necontrolat, furie în prima lună sau chiar primele luni fac parte din procesul de acomodare și că lucrurile vor reveni la normal atunci când copilul își va însuși noua rutină.

Ambii părinți au nevoie să știe că este în regulă să vorbească cu cel mic despre ce simte fiecare dintre ei în perioada asta și că cel mic are nevoie să fie ascultat și înțeles. Au nevoie de mai mult timp unul la unul după programul de grădiniță pentru a avea un cadru de siguranță în care să își manifeste emoțiile acestui început.

Orice părinte trebuie să știe că oricând se simte depășit de situație, consideră că nu gestionează eficient stările copilului și chiar ale sale poate apela la specialiști (psihoterapeuți, consilieri) care îl vor ajuta să găsească resurse.

Tips-uri pentru părinți –  utile pentru pregătirea copilului de grădiniță pe timp de pandemie

• Jocuri de rol – ne jucăm de-a grădinița și astfel îi arătăm copilului o zi de grădiniță – putem folosi obiecte pe care sa le personalizăm sau noi înșine să jucăm alături de copil aceste personaje.
• Povesti terapeutice – ideal să citim/povestim începând cu o lună înainte chiar zilnic povești pe această temă. (Merg citite și de acum încolo, chiar dacă grădinița a început.)
• Jocuri proiective – desenăm, modelăm, lucrăm cu mâinile – foarte utile în timpul de după grădinița deoarece aceste activități permit copilului să descarce trăiri, emoții la nivel inconștient.
• Activități fizice – jocuri de-a hârjoneala și jocuri bazate pe mișcare – ideale în timpul de după grădiniță pentru că îl ajuta să se descarce de emoții puternice și îl reconectează la el însuși.
• Metafore/ancore în momentul despărțirii:

– “pupici în palmă”- stabilim cu cel mic să ne punem pupici în palmă care să ne ajute cât suntem separați. Când ne e greu, deschidem palma și o punem pe obraz.

– “Ne umplem cu iubire”- așa numim îmbrățișarea de despărțire și mimăm ca și cum am umple un pahar cu apă spunându-i că iubirea aceasta ne va ține veseli toată ziua.

– Ne desenăm un simbol, îl punem pe copil să decidă ce anume ( în palmă, pe mână, pe haină etc….de preferat cu un marker care rezistă la spălat des).

Intrarea în comunitate este o perioadă dificilă, inedită, necunoscută nouă și copiilor noștri și este nevoie de capacitate de selectare a informațiilor, de empatie și de a trece prin această situație pas cu pas, cu încredere și stăpânire de sine.

Succes în primul an/noul an de colectivitate(grădiniță și școală)!

Pandemia a schimbat reguli, dar nu a schimbat construcția noastră umană. Emoții, griji mici și mari vom avea oricând. În funcție de context, să luăm lucrurile pe rând, toate acestea fiind lecții care ne ajută să creștem, să ne dezvoltăm.

….

Pentru noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani vă invit să urmăriți pagina de Facebook a blogului – AICI.

Dacă vrei să vezi ce cărți citim, iată aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii.

Dacă vreți să îmi spuneți părerea voastră despre cartea mea, iată trailer-ul este AICI, se poate comanda de AICI.