Curious Minds continuă seria #InspirațieMotivație

În urmă cu doi ani am deschis un capitol frumos despre oameni și vise împlinite. Apoi l-am lăsat baltă din lipsă de timp, că de povești bune nu ducem niciodată lipsă. Timpul e tot viclean, însă nu-l lăsăm să ne copleșească și ACUM e momentul să continuăm cu poveștile unor proiecte de suflet care fac diferența zilele acestea. Prima poveste v-o puteți aminti →aici. Violeta a pornit un proiect frumos care continuă cu succes. Un ochi pentru curioși în link – WioletArt.

Să reținem cuvântul curioși, să vedem unde ne duce.

Poveștile intră în viața fiecăruia …diferit

Când era Loli mică răsfoiam cărticele cu animale, culori sau forme. Ca să facem „cititul” acesta distractiv încropeam o poveste, asociam lucruri necunoscute cu cele deja știute.

Cititul poveștilor, momentul nostru de relaxare cu vreo carte în mână, acela la care visăm toți, nu a venit când mă gândeam eu că ar fi timpul, ci când a fost pregătită Loli. În jurul vârstei de 4 ani s-a înfiripat întâi răbdarea pentru povești, apoi dorința de a descoperi noi aventuri și personaje, și a continuat cu o sete mare pentru subiecte amuzante sau mai puțin funny, scrieri în care găsea liniște, răspunsuri sau mesaje potrivite vârstei ei.

Copilul meu a devenit lin pasionat de cărți, respectă cu sfințenie povestea de seară oricât de obosită ar fi, nu refuză o istorisire bună chiar dacă temele nu sunt gata. Le lasă neterminate fără regrete. Până la urmă n-a murit nimeni pentru 2 exerciții lipsă în caiet.

Bun, am scris în anii din urmă mai multe articole despre poveștile citite, despre mesajele poveștilor, am răspuns și la întrebarea cum formăm cititori și dacă ați poposit vreun pic pe acest blog, cu siguranță știți că nu dăm vreo rețetă. Rețeta o veți descoperi voi și va fi a voastră, pentru alții doar un sfat. Noi am făcut cum ne-a spus inima.

Plăcerea cititului vine, fiți încrezători, doar să prindem momentul și să ne lăsăm duși de val. Iar dacă cumva a scăpat clipa, nu punem presiune pe noi și copil, nu intrăm în competiție cu nimeni, plutim ușor spre lumea cărților, exersând noi cititul pentru copil.

Curiozitatea, motivația pentru lectură

Fata mea este un cititor avid, dar nu cu propria voce, ci cu mama lângă. Cititul de una singură încă nu-l stăpânește, deși muncește mult cuvintele și cu toate că se frustrează, nu renunță la cărți. Iar eu sunt partenera ei pe acest drum, o însoțesc și o înțeleg când îi vine greu. Ne supărăm împreună, împăcăm momentul amândouă.

Experimentăm orice credem că o ajută să stăpânească cuvintele năzdrăvane și nu o îndepărtează de la citit.

Lectura activă – alături de Curious Minds

Tot căutând metode de a diversifica lucrurile legate de citit, de a prinde acest meșteșug fără să stresez copilul, am întâlnit-o pe Mădălina de la Curious Minds.

Mădălina a pus la punct un concept foarte drăguț, pe care am ales să îl pun în al doilea capitol al seriei #InspirațieMotivație – povești despre visuri împlinite.

Să începem….

Cum s-a născut Curious Minds?

Cred că știți deja, ideile bune au ca sursă de inspirație ceea ce trăim zi de zi, iar muzele multora dintre noi sunt copiii. Ce spune Mădălina?

Dintr-o joacă, fix acum un an, în aprilie 2023. Eram cu băieții la ora de poveste, rutina noastră preferată, și vorbeam despre un concept educațional pe care mi-ar plăcea să îl dezvolt, în primul rând pentru ei și, evident, și pentru alți copii ca ei. Unul în care curiozitatea, creativitatea și spiritul de mici exploratori să fie hrănite și cultivate și să devină resurse de învățare. Asta ar trebui să fie, din punctul meu de vedere, instanța din care copiii să se raporteze la lumea din jurul lor, să o descopere și să învețe despre ea. Întorcându-mă la discuția cu băieții, le-am zis, „Hai să vedem, cum suntem noi?”, iar Matei a venit imediat cu răspunsul: „minți curioase, mami”. Și-uite așa s-a născut Curious Minds.

O mare paranteză în care ne regăsim…

 Am observat că, în ultimul timp, pe măsură ce tehnologia a pătruns tot mai mult pe tărâmul copilăriei, tocmai Curiozitatea, apanajul ei, a avut cel mai mult de suferit. Sunt extrem de tristă atunci când văd copii care nu se/nu ne mai întreabă De ce face frigiderul gălăgie? De ce plantele au frunze verzi? Cum ajunge internetul la noi în casă? Cum zboară păsările?  De ce scoate zgomot sticla de apă minerală când o deschizi? Sau care trec indiferenți pe lângă viața plină care se petrece în jurul lor, fără să chestioneze nimic, fără să-și pună pălăria de detectivi sau să-și ajusteze lentila. Sau care îl iau pe „nu știu” în brațe înainte să termini de pus întrebarea.

Cred că o mare parte din vină, o avem noi, părinții, care poate din comoditate, poate din dorința de a deține un mai bun control asupra timpului și activităților copiilor, nu mai lăsăm aceste spații pentru dialog, pentru mirare, pentru nașterea marilor întrebări. E nevoie doar de un „Dar de ce crezi că…?” și o să vedeți ce conversații delicioase se pot naște. Curiozitatea este un dat cu care venim echipați genetic, dar și o abilitate pe care avem datoria să o dezvoltăm, noi, ca părinți, în primul rând.

Pe piață sunt multe ateliere care susțin lectura, cititul cu voce tare, dar ce m-a tras la Curious Minds a fost accentul pe lectură activă. Am simțit că mă duce în direcția spre care avea nevoie Loli să meargă. Să vedem răspunsul la întrebarea primită des de Mădălina de la părinți și (cumva) demnă de Oscar și care nu e despre alergat în timp ce se citește povestea….

Ce înseamnă lectură activă?

Lectura știm cu toții ce înseamnă. Elementul inedit îl reprezintă atributul „activ”. Lectura activă sau cititul activ presupune ca, înainte de întâlnirea cu un text, în cazul atelierelor noastre, să ne punem acea pălărie de detectivi de care vorbeam mai devreme. Să ne uităm la text ca la un seif care trebuie decodat și deblocat. De-asta și începem toate atelierele cu o vânătoare de comori, unde comorile sunt de fapt indicii literare sau cuvinte-capcană, imagini sau elemente din poveste. Această etapă preliminară este esențială și are rolul de a „activa” curiozitatea, entuziasmul, atenția cu care apoi copiii se vor raporta la conținut.

Lectură activă înseamnă și să chestionezi ceea ce citești, de la intențiile autorului, până la cele ale personajelor, de la anumite decizii sau alegeri până la mesajul și scopul poveștii. Să nu uităm că de-a lungul timpului, poveștile au fost o sursă de educare, de deprindere a unor comportamente, de învățare a unor valori și principii de viață. E important pentru copii să ajungă la ele, să le analizeze dialogic și să le filtreze prin propria lor gândire critică.

Veți auzi foarte des în cadrul atelierului întrebări de genul: „Cum ar fi dacă?”, „Ce credeți despre…?” „Voi ce-ați fi făcut în locul?”, „Ce a vrut să zică…?”, „Cum se simte X acum?”. Această strategie modelează procesele cognitive prin care, la rândul lor, copiii ar trebui să treacă atunci când citesc. Cititul cu voce tare și gânditul cu voce tare sunt elemente-cheie de procesare a unui text. Din acest motiv, în cadrul atelierelor, după cititul cu voce tare, care îmi cade mie în sarcină, copiii răspund la întrebări pe baza poveșii cu care își antrenează gândirea critică, atenția și memoria, completează Harta Mentală a poveștii, în care sintetizează și organizează, practic, elementele relevante din poveste (personaje, conflicte, cadru, emoție, mesaj), realizează un desen sau confecționează ceva pe baza poveștii care angrenează și latura lor creativă, artistică, precum și motricitatea fină. În funcție de poveste și vârsta participanților, „meniul” mai poate include storytelling, scriere creativă, jocuri de vocabular, de atenție sau menite să dezvolte anumite abilități, de exemplu pe cele socio-emoționale.

Mie îmi place să adun experiențe. V-am spus cum a venit plăcerea cititului la noi. La noua noastră prietenă a fost tot SIMPLU:

Citind, citind, citind. Oriunde, oricând. Regula de aur: nicăieri fără o carte. Nu e greu să strecurăm în ghiozdănelul de parc, pe lângă sticla de apă, gustare, unicorn sau mașinuțe, și o cărticică. O puteți citi pe bancă, într-un moment de pauză între cățărat și alergat, o puteți citi în sala de așteptare la dentist, o puteți citi în metrou, o puteți citi la restaurant înainte să vină mâncarea. Prinde-l cu povestea! Ar fi un motto pentru părinți, dacă ar fi să modific unul pe care l-am auzit la o conferință în educație ( „Prinde-l cu fapta bună”- era o strategie pe care profesorii de succes o implementează). Consecvența este cheia succesului.

Este clar că un copil nu va deveni cititor lângă un părinte care nu modelează cititul, nici care este trimis să citească fără să aibă alături participanți la drumul ce se vrea presărat cu cărți.

Încercați să evitați întrebări de genul: Vrei să citești? Sau Hai să citești! În rare cazuri, un copil care se joacă pe covor, va lăsa din mână jucăriile și va veni la citit. Se întâmplă, dar rar. Încercați în schimb să vă așezați într-un loc confortabil, la o distanță rezonabilă de copilul care se joacă sau face altceva și începeți să citiți cu voce tare. Dar nu oricum, ci ca și cum ați citi cea mai interesantă carte din lume. Jucați-vă cu vocea, prostiți-vă, distrați-vă. O să vedeți ceva incredibil. Până și cel mai indiferent și plictisit copil o să se întrebe: Dar ce-are mama acolo de se amuză atât de copios? Și fără mine! Până la o vârstă destul de mare aș zice, această strategie funcționează de minune. Copiii învață să asocieze lectura cu un moment de conectare emoțională cu persoana de atașament. Nu mai e vorba doar de niște rânduri înșirate pe pagini, ci de o aventură la care participați împreună, de amintiri valoroase care i se vor impregna în creier copilului.

Iată un alt motiv pentru care am ales să vă povestesc despre Curious Minds. Suntem pe aceeași lungime de undă.

Un alt lucru important, nu încetați să le citiți copiilor cu voce tare după ce au învățat să citească. Mulți părinți abandonează acest vapor, pe care au trudit mulți ani, seară de seară, lăsând cârma pe mâna copilului, neexperimentat încă. Nu e de mirare că mulți scufundă vaporul când se lovesc de texte mai dificile, mai lungi, pierzându-și plăcerea de a citi pe termen lung. Sau dacă aveți un copil căruia nu îi place să citească, dar îi place să I se citească, cum e Matei al meu, profitați cât de mai des și citiți împreună. Câștigați conectare, în timp ce dezvoltați niște abilități de receptare valoroase. Pentru băieți uneori poate fi o adevărată provocare să stea într-un singur loc, nemișcați, să citească 20 de pagini. Fiți flexibili, citiți în pat, sub pat, cu capul în jos, în timpul băii. Arătați-i că există soluții pentru orice, important e să vrem să le găsim și să ne simțim bine.

Contează numărul de pagini citite? Iată o întrebare bună și un răspuns pe măsură.

Nu puneți presiune pe numărul de pagini citite. Trebuie să citești 50 de pagini pe zi. Ar fi ideal, da. Dar esențial este, CUM le citești. Contorizând doar cuvintele, fără să procesezi și să evaluezi ceea ce citești, fără de ce-urile și cum-urile de care vorbeam la început? De aceea, cititul cu voce tare, în dialog permanent cu copilul este precursorul lecturii de plăcere de mai târziu. Nu uitați. Lectura se cultivă. Asemenea plantelor. Și asemenea lor, are nevoie de timp și îngrijire ca să înflorească. La fel și copiii, nu? 🙂

Câteva sfaturi bune:

Începeți cât de mai devreme să le citiți copiilor cu voce tare. Chiar dinainte să se nască, de când sunt încă în burtica mamei. Și continuați, fără întrerupere. Creați-vă „ora fermecată” de care vorbea Meghan Cox Gourdon în cartea cu același nume. Cititul cu voce tare chiar are puteri miraculoase. Și sunt și studii în acest sens. Puneți mâna pe carte și vedeți voi înșivă ce „miracole” se petrec la nivelul creierului copiilor atunci când le citim cu voce tare.

Avem rețete pentru a crește cititori avizi?

Fiecare familie primește poveștile, cărțile în ritmul ei, la fel și copilul sau copiii voștri. Și da, faceți creșterea aceasta specifică vouă. Sunt convinsă că vă recunoașteți și în rândurile Mădălinei, de mai jos.

Nicio zi fără poveste. Niciun drum fără o carte. Acestea ar fi cele 2 mari refrene de când îi am pe băieți. De multe ori, de-abia așteptăm să vină seara, să ne cuibărim unul lângă altul, cu o carte în brațe și să citim cu voce tare. Acum, de când știu amândoi să citească, citim în ture, câte o pagină fiecare sau uneori mă mai prefac că mi-e somn și îi las pe ei să îmi citească (metoda asta funcționează foarte bine, copiii sunt empatici și nu vor decât să își facă părinții să se simtă bine).

A fost important și să aleg cărți cu mesaj valoros, pe care să îl disecăm mai apoi, din care ei să iasă echipați cu valori și principii. Nu pot să neg că și ilustrațiile frumos-colorate cresc potențialul de angajare a unui copil în procesul lecturii (dar și al adultului care citește). Totul contează, până la urmă, fiecare detaliu contribuie la experiența de lectură. Iar dacă experiența e plăcută, ghiciți, copiii vor vrea să o repete.

O idee de urmat… Cheful vine citind. 

Important a fost și să mă așez într-un colț cu o carte de copii în mână și să încep să o citesc cu voce tare, când nimeni nu avea chef să facă asta. După prima frază, copiii erau deja pe jos, în jurul meu, cu urechile ciulite și ochișorii atenți la poveste. Știți zicala: Foamea vine mâncând? Așa-i și cu cititul.

Am făcut acest experiment de mai multe ori la centrul educațional pe care îl am și am fost surprinsă să văd că și cei mai reticenți copii, absorbiți de ecrane în restul timpului, au fost de data aceasta, absorbiți de poveste.

Ne apropiem de final, dar înainte de a încheia, am simțit nevoia de a cere pentru mine și pentru cei care trec pe aici câteva recomandări, care sper să vă fie utile.

Recomandare cărți pentru copiii care întâmpină dificultăți de citire

Aș începe cu părinții, căci ei sunt comandanții vaporului numit „Citit” o bună bucată din viața copiilor. O carte cu care eu am început periplul meu în zona cititului cu voce tare, activ, a fost „Ora fermecată. Puterea miraculoasă a cititului cu voce tare în epoca neatenției” de Meghan Cox Gurdon, apărută la Humanitas. Acolo am descoperit date și cifre care mi-au întărit convingerea, pe care o simțeam și o trăiam, că atunci când le citim copiilor cu voce tare, la nivelul creierului lor se eliberează „un buchet de neurochimicale” asociate de specialiști cu efectul indus de substanțe psihoactive.

Deci, da, dragi părinți, cititul cu voce tare este un drog și creează dependență. Doar că dintr-aia bună, din care vrem cu toții.

Pun pe listă și „Manualul lecturii cu voce tare” de Jim Trelease, „Importanța poveștilor în primii ani de viață” de Mary Medlicott, „The Read-aloud familiy” de Sarah Mackenzie sau „Reading Magic” de Mem Fox. De la noi, recomand „Copilul meu citește” de Oana Moraru.

Copiii, deopotrivă cei care au deja abilități formate de cititori, dar și cei care au dificultăți de citire, au nevoie de povești care să le stimuleze mai întâi imaginația și simțurile. Au nevoie de un subiect, emoție cu care să facă „clic”. Întotdeauna poveștile haioase, jucăușe, cu mult dialog și jocuri interesante de cuvinte vor avea aici avantaj, indiferent de tipul de cititor.

Orice copil trebuie să îl descopere pe Findus și peripețiile prin care trece alături de moșul lui, Pettson, pe Robo Bobo și năzdrăvăniile lui din seria Olinei Ortiz și, tot de la Olina, pe maimuța Hoțomana și aventurile ei cu Gramatozaurul Booky, Kinetozaurul Moovy si vrăjitoarea Tabletita sau cu Numerozaurii, Astrozaurii și alți -Zauri prietenoși.

Noi ne-am îndrăgostit de cărțile lui Enid Blyton, trilogia Copacul Depărtărilor, Magia Copacului Depărtărilor și Lumea din Copacul Depărtărilor. Le-am citit împreună cu voce tare, iar acum copiii le citesc singuri sau cu voce tare.

Aceasta chiar este, dovedit, o strategie eficientă pentru copiii cu dificultăți de citire. E important ca înainte să pornească singuri la drum cu o poveste/carte, să bătătorească drumul cu un cititor experimentat, de preferat cu un adult. În felul acesta, copilul înțelege imaginea de ansamblu, își ia niște repere, își formează niște ancore în text și îi e mult mai ușor să navigheze prin el.

Din punctul de vedere al dezvoltării literației, e mult mai eficient să îi citești unui copil cu dificultăți decât să îl lași pe el să se chinuiască. Dacă își amintește despre ce este vorba, îi va fi mult mai ușor să înțeleagă scrisul și să se bucure de poveste, în cele din urmă. Când copiii se chinuiesc să citească, câte un cuvânt sau silabă pe rând, e ca și cum ar citi privind printr-un pai. Văd doar unul sau cel mult două cuvinte. Imaginați-vă că atenția lor este canalizată pe forma și pronunțarea cuvintelor și nu pe înțelegerea lor. Unde rămâne atunci plăcerea?

Tot pentru cititorii cu dificultăți, recomand citirea și recitirea unui fragment scurt, de preferință amuzant, până la epuizare. În felul acesta, revenind la ce am spus mai sus, copilul devine expert, capătă încredere și avânt să citească din ce în ce mai mult și mai bine.

Simțiți cum vă gâdilă curiozitatea? Răspunsul puteți să îl puneți în secțiunea comentarii de pe site. Pentru cei care vor să participe la atelierele de lectură activă, pagina de FB este în link – Curious Minds.

În încheiere,

Visați bine și nu uitați că pe lângă #inspirație ai nevoie și de #motivație.

AICI este pagina de Facebook a blogului, acolo vezi când public lucruri care mi se par interesante și te-ar putea prinde și pe tine. Pe pagina de Instagram  – AICI montez lucruri drăguțe. Dacă vreți să îmi fiți  alături atunci când am ceva de zis, vă invit să vă abonați la newsletter. Dacă ești în căutare de idei de activități AICI poți să vezi ce-am meșterit de-a lungul timpului.

Când nu ne jucăm sau meșterim lucruri, citim! Secțiunea noastră de cărți este aici – Recenzie carte copii.

Cartea mea – Ce vezi, copile? – poate fi un dar foarte frumos pentru Paști sau orice ocazie – fiind o carte de conectare în familie. Are book-trailerul –  AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.