Cine n-are bătrâni să-i cumpere! Știți vorba, nu-i așa? Dăm dreptate celui care a aruncat-o în lume și dacă înlocuim bătrânii cu bunicii. Aceștia ocupă un loc important în viața nepoților.
Din biblioteca Lolitei
Lolita mea a „citit” cu ajutor, deocamdată, micul roman de la editura Frontiera – Dacă e miercuri, e bunicul! A citit cu mine, a răsfoit cartea și cu bunicul matern dar și cu cel patern. Eu vă pot spune din start cui i-a plăcut mai mult volumul, dar vă las pe voi să vă dați seama până la finalul acestui articol.
Din seria Mic Roman de la prietenii Frontiera am citit cu Loli și Povestea cu lupul. Ce îmi place mult la romanele mici, este că obișnuiești copilul cu ideea că o poveste se poate întinde pe mai multe capitole și fiecare capitol „ascunde” ceva la fel de bun ca cel care tocmai s-a terminat. Învățăm răbdarea, cochetăm cu prezicerile despre ce urmează și chiar suntem răsplătiți cu noi aventuri, râsete, un strop de tristețe, o lecție de reținut, un cuvânt de păstrat ca amintire.
Plăcerea cititului – mici artificii
Să revenim, romanul pentru copiii cititori sau care debutează la capitolul citit și bunicii lor are puțin peste 90 de pagini.
La micile romane am observat că fetei mele îi plac mult intervențiile în text, de cuvinte sau propoziții scrise cu font mărit care dinamizează povestea, plus desenele haioase și expresiile cu care nu s-a întâlnit și care stârnesc râsul (de ex. Pute a atac de cord sau expresia consacrată a cărții „cu capu-n căpșune”). Tranziția povești ilustrate scurte la povești de mare întindere fără ilustrație necesită pregătire pentru cititorii de vârstă mică, așa cum este și fata mea. Astfel de mici romane, precum cel de față, care păstrează jocul de imagini pregătesc copiii pentru lecturile de mai târziu, cu mai mult text și imagini mai puține.
Loli a decis în momentul în care i-am citit titlul romanului că va fi cartea ei și a bunicilor, însă în mare parte a fost citită cu mama(eu)…fără vreo supărarea. Eu sunt binecuvântată în ceea ce privește povestea de seară, nu refuz nicio ocazie de a citi copilului. Rutina cu povestea de seară la care Loli ține cu dinții, oricât de obosită ar fi, ne face bine, ne aduce împreună, chiar dacă ziua n-a fost chiar zen și poate ne-am ciondănit un pic. La povestea de seară vine iertarea și reconectarea, este momentul în care ne spunem cât de mult ne iubim.
Povestea cu bunicul din carte este foarte amuzantă, fiecare poveste cu bunicul aduce râs și voie bună, dar și sensibilă, deși autorul Emmanuel Bourdier a așezat cu măiestrie cuvintele în așa fel încât să cititorul să rămână cu zâmbetul pe buze și să vadă partea bună din ceea ce poate fi un rămas bun… de final.
Într-o miercuri, bunicul povestește despre cât de bun a fost ca detectiv în tinerețe, apoi în altă miercuri uimește cu aventurile lui de fost pirat. În altă miercuri, recunoaște că fusese, de fapt, rege. Toate poveștile pornesc de la un obiect, care pare nesemnificativ la prima vedere, dar care naște în bunic adevărate povești. Simon a ajuns să iubească ziua de miercuri, pentru că dacă e miercuri, e bunicul care are o poveste incredibilă de spus.
Așadar,
Citiți cu spor, râdeți cu poftă pentru că face tare bine!
Dacă vreți să vedeți ce am scris despre celălalt Mic Roman, iată link AICI.
Dați și voi din casă despre rutina voastră de seară, ce povești v-au smuls lacrimi sau chicoteli zdravene. Vrem și noi!
Până atunci, dacă nu ai văzut ce am citit recent, iată aici găsești mai multe informații – Recenzie carte.
Pe lângă citit, muncim la slujbă (ca oricare – fie ea scoală – Loli sau birou – noi), dar și călătorim ca apoi să spunem povestea cu trips and tricks – mai multe la secțiunea Călătorii. Ne ocupăm și de mici proiecte DIY. Ce meșterim și ce jocuri jucăm–găsiți la secțiune dedicată Jocuri și joacă.
