Cum muza mea de ceva vreme este un boț cu ochi de 5 kilograme, ia ghiciți despre cine să fie vorba de data asta. Nu despre vreo aventură de a ei, clar! Ideea m-a străfulgerat uitându-mă la dințișorii ei cu margine cam tăioasă. Să fie vorba de castor? Da, sigur!
Nu o să vă plictisesc cu vrute și nevrut despre castor. O să fac o trecere în revistă a câtorva caracteristici ale acestei specii extrem de intelingente și muncitoare în folosul lor, al nostru, al naturii.
Să purcedem:
- Castorii învață prin imitație și din experiență. Pe lângă instinct se pare că au această capacitate de a observa și adăuga precum oamenii la experieța personală și experiența altora de teapa lui. Prin urmare va popula un anume curs de râu, cu maluri de un anume tip de sol, și specii de arbori de o numită calitate/esență.
- Da, este un rozător, indicația de apartenență la grupul celor care își fac de treabă cu dinții este evidentă. Incisivii sunt vizibili și cresc continuu, au un strat de smalț foarte dur, de culoare galbenă. Ai zice că are probleme cu dantura, dar nu este așa. Concentrația ridicată de minerale care conferă duritate dinților este responsabilă de aspectul gălbejit și nespălat al dinților castorului.
- Coada meșterilor făurari de baraje este foarte interesantă ca aspect și rol. Este un fel de paletă cu funcție de cârmă, de proptea când stă în sezut, de bătut cu zgomot apa pentru a-și anunța familia de vreun pericol. Funcționează se pare și ca loc de depozitarea a grăsimii, și ca un fel de aer condiționat natural, deoarece la nivelul cozii pierde căldură. Fiind o extremitate lipsită de păr, mult în contact cu mediul, este folosită în reglarea temperaturii corpului, clar! So, când aveți nițică febră nu vă puneți șosete de lână în picioare, că vă coaceți în continuare. Nu are pe unde ieși căldura, mai simpluț spus!!! Lăsați extremitățile la aer.
- Nu iau apă la bord când sunt cu gura căscată, adică cară ceva, un buștean, deoarece au o membrană la nivelul gurii ce nu permite pătrundere apei. În plus, atunci când se scufundă, pot rămâne imersați până la 15 minute, nu închid ochii, nici nu respiră apă, nici nu le intră apă în urechi. Ochii sunt protejați de o a treia membrană, numită membrana nictitantă (rămășiță de la strămoși), iar nările și urechile se strâng.
- Castorii nu văd excelent, însă miros și aud perfect. În ceea ce privește mirosul, mirosul lor, se face simțit atunci când e nevoie. Adică se folosesc de odorurile pe care le emană pentru a își marca teritoriul, pentru a atrage femela, pentru a semnala un potențial pericol. Pe lângă miros folosesc o serie de posturi, vocalize, plecăituri de bețe, apă, înotat haotic pentru a spune familiei ce îi deranjează. Masculii folosesc mai mult ca femelele marcajul mirositor. Mirosul specific funcționează exact ca o carte de identitate. Intrușii sunt foarte ușor de reperat.
- Castorii nu hibernează, sunt activi tot timpul anului. Activitățile se desfăsoară spre seară și noaptea. Au o singură grijă: să construiscă, să refacă barajul, adăpostul unde locuiește familia. Adăpostul lor este structurat astfel încât după ce intri în casă, înainte de a păși în livingul familiei, să te poți usca în prima cameră. Ingenios! Plus multe ieșiri de urgență. Dacă hrana este la discreție castorii nu construiesc mult, iar dacă locul este cu maluri înalte ce permit excavarea, adăposturile pot fi săpate și în mal. Adăpostul lor poate atinge 3 metri lungime, 20-30 metri în înălțime. Castorii construiesc mai multe case, cu forme și structuri diferite, toate încep la nivelul apei și se ridică deasupra Rolul barajelor este de ridica nivelul apei, astfel încât înotul să nu fie limitat, la fel și evadarea în caz de dușmani.
- Cum transportă atâta lemn? Sunt forțoși, se ajută de dinți, de fălci, de membrele anterioare. Tehnica este să nu duci lemnul precum cățeii, ci de un capăt, sau să îl rostogolești cu ajutorul labelor din față. Resturile mici se înghesuie în gură. 😉
- Judecata castorilor nu are vreun cusur, fiecare alegere de arbore are un rost. Va doborî un arbore mare pentru a face baza adăpostului, alții mai mici, tineri ca vârstă, pentru hrană. Nu este risipitor, folosește tot dintr-un arbore pentru adăpost și pentru hrană. Castorii fac și curățenie, revigorează și pădurea. Doboară uscăciunile care fac umbră lăstarilor tineri, astfel permite-le să se înalțe.
- Sunt familiști. Formează perechi pe viață. Castorii sunt greu de diferențiat în masculi și femele, la prima vedere. Femela se distinge de mascul în perioada cât hrănește puii, fiind vizibile mameloanele. Perioada de gestație durează 105-107 zile, 2-5 pui pe an. Reproducerea are loc din ianuarie până în martie.
- Revin la familiști. Fiecare adăpost grupează 5-8 familii de castori. Numărul de indivizi dintr-un adăpost poate ajunge la 18. Puii la naștere au câteva grame, vor rămâne ascunși în adăpost câteva luni. Sunt foarte gălăgioși când le este foame. Rămân alături de părinți 2 ani. Următorii pui, frații, vor fi babysitted de cei mari. Toți membrii familiei contribuie la hrănirea puilor, după ce au fost înțărcați. Puii devin capabili de reproducere la vârsta de 3 ani.
- Durata de viață se presupune a fi în jur de 24 de ani, însă, în condiții de mediu neprielnice, dărâmarea barajelor, defrișări, modificarea cursurilor de apă, dușmani naturali, castorii trăiesc 6-8 ani.
- Despre dietă! Nu mănâncă lemn, lemn! Vom accentua doar că sunt erbivori, că preferă scoarța și stratul imediat de sub scoarță de la esențe moi, consumă cu plăcere și variate specii de plante ierboase din zona în care trăiesc, precum și plante de apă.
- Rezistă la frig, nu suferă de foame atunci când nu pot părăsi adăpostul datorită vreunui viscol deorece fac provizii acvatice de ramuri, plante, scoartă de copac.
- Construiesc baraje? Sigur! Și nu ca să provoace neajunsuri oamenilor. Ba chiar sunt bine venite. Castorii construiesc habitate/ case pentru numeroase specii de plante și animale.
- Castorii au dispărut din fauna României, nu are rost să reamintim cauzele. Din fericire a fost reintrodus din anul 1998.
Am vrut să fiu mai cu moț și să scriu nu 10, ci 15. Lista o puteți completa și voi, sunt multe de zis despre castori.
Big Explorer, 2015
Un comentariu