Fata mea nu face declarații de dragoste des. La ea dragostea se simte, traduce senzitiv cu o îmbrățișare strânsă, lipită, topită toată în tine, pupici, mângâiere blândă (de obicei e rough, mai degrabă jap-jap). Dacă o pui să spună te iubesc va reproduce un besc fără chef. De la ea putere și sentiment, fix de 2 ori, am auzit: besc, mami!
Acuma eu nu țin neapărat să mă umple cu vorbe declarative. Știu că mă iubește! Eu îi spun de multe ori – te iubesc tare-tare, te iubesc și când mă superi, Loli. Ea râde cu toată fața ca de-o glumă bună. Știe de niște lucuri care nu stau bine, acolo, pe unde le-a pus acum vreo 2 zile în urmă :)) Știu și eu. Dacă întrebi cine e responsabil, îți spune: Loli sau EU – tare, cu mândrie, apoi scoate limba mmmm. De unde o fi învățat, n-am idee, dacă aflu, piper zbor pe limba profesorului.
Dar, uite, dacă nu am butoane multe apăsate pe ziua aia, râd cu lacrimi. Dacă nu sunt planetele aliniate, e posibil să aibă parte de vreo discuție serioasă. Din alea la care ar scoate limba non-stop, dar o oprește fața mea.
Seara avem momentul maxim de conectare. Avem un fel de ritual, bine, exista și înainte rutina de seară, acum e cu ceva noutăți, de când cu exilul la mamaia deoarece acasă e praf și pulbere și var. Poveste pe scurt: baie cu spumă multă musai, cu jucării, spălat dinții cu AnaElsa (așa le spune ea personajelor de pe periuță), giugiuleală în prosop până la pijama (facem pe tantoma aka fantoma), povești citite la lanternă. Când îi vine somnul mă anunță – ete somn, mami.
Se foiește un pic, apoi o simt cum se relaxează, cade așa la linia fină ațipit-somn adânc. Spun încet – Somn ușor, Loli! Și ea răspunde imediat, cu vocea ei cea mai dulce – Somn ușor, mami!
Uite așa ajung în transă, simt cum mă desprind de pat și cad la loc lin, cu 15 kg mai light, după o zi fără evenimente deosebite sau plină uneori de plâns isteric din motiv de – nici după 3 săptămâni nu e gata excursia la mamaia și nu mergem acasă, sau oboseală de la stat pe afară la vreun loc de joacă cu multe chestii de cățărat sau terapii și mers la sport cu copiii.
Asta este declarația supremă de dragoste. Alta nu-mi trebuie.
