Timpul se dilată când schimbi decorul. Ai simțit asta? Am plecat cu Loli din București pentru că se face curat în casa noastră și de duminică stăm la mama.
Nu mai am noțiunea de ziua săptămânii pentru că cele 7 povești pentru toată săptămâna le-am citit. Loli nu a dorit o poveste pe zi, drept urmare m-am conformat.
Nu știu cât e ceasul deși e la mână, întreb din 5 în 5 minute.
Nu avem programul prestabilit și nu știu cu ce să începem. Așa că suntem cu cumpărăturile făcute de la 8 jumătate, până în 11 citim și lucrăm în caietul de activități, avem deja măști lipite și brățări meșterite. Pfuuu, apoi abia ora 13. Am terminat 3 cărți, pe a patra o duc spre jumătate. Cum timpul e dilatat momentele bune, la fel, și alea miaunate sunt maaaari și late. Și oboseala tot supradimensionată e.
Și somnul nu se lipește de treaba asta cu timpul. Zici că s-au certat. Durează puțin și după ce e gata iar timpul curge greu. Este, cum să spun, cum mi-am dorit și, totodată, parcă m-a luat pe nepregătite. Când ai multe de făcut altfel funcționezi, după ceas, minut, activitate. Când încă nu ai planul, ești pierdut, uimit de timpul pe care nu îl poți programa. Cu alte cuvinte – nu știi ce să faci.
În timpul asta dilatat fata mea a spus într-un moment de supărare că nu suntem prietene (un mare wow!), apoi într-o dimineață că mă bete(iubește)(alt wow!), ne-am plimbat, jucat cu copii. Copiii, cei cu care ne-am jucat și pe care nu-i cunoșteam, au venit să îmi spună că e așa frumoasă și gingasă. Tot ei i-au spus Loli, tu poți, hai!
M-am contrariat cu mama pe probleme de comunicare și educația Lolitei. Și apoi ne-a așteptat cu gogoși.:)
Este greu departe de casa, cu dor de tati și de viața noastră în 3. Și timpul, timpul ăsta care ar trebui să fie prieten, acum e mare dușman!
