Copiii sunt foarte drăguți când vorbesc peltic, pronunță cuvintele stâlcit, se bâlbâie. Când sunt mici ni se pare amuzant. Numai că la un moment dat, pe măsură ce cresc, simțim că ar fi utilă evaluarea logopedică a copilului. Pentru că stima de sine a copilului ne preocupă, pentru că vrem să fie pregătit pentru școală, apelăm la specialiști. Uneori chiar copilul îți va spune că are nevoie de ajutor să se exprime corect.
V-am mai povestit de prietena Lolitei de la KinetoBebe, Adina Dumitrescu. Cu Adina am lucrat acestă temă, precum și alte materiale, pornind de la ce mă interesa pe mine ca informație și aveam nevoie de clarificare, dar și pentru părinții care poposesc pe blog. Iată – despre Ce înseamnă terapie?, despre temerile noastre legate de intrarea copilului în colectivitate – Colectivitatea bau-bau sau etapă normală de dezvoltare.
Urmează un material cu 7 întrebări și răspunsuri despre necesitatea evaluării logopedice a copilului, câteva sfaturi și recomandări de specialitate.
Așadar,
Ce înseamnă evaluare logopedică?
Evaluarea logopedică presupune observarea nivelului de dezvoltare al limbajului pe toate ariile sale de manifestare (verbal, receptiv, mimico-gestual, auz fonematic, scris-citit). În cadrul unei evaluări logopedice putem observa dacă limbajul este dezvoltat conform vârstei cronologice, dacă există tulburări de pronunție, de ritm, fluență și de calitatea scris-cititului.
Când îmi pun problema să evaluez copilul ca nivel de limbaj, probleme de pronunție?
Există mai multe abordări ale acestei nevoi. În prima faza oricând după sau în preajma vârstei de 2 ani dacă avem semne de îndoială cu privire la receptivitatea copilului, la interacțiune, comunicare și chiar debutul limbajului. Prin evaluare putem afla ce nevoie de stimulare cognitivă și implicit a limbajului are copilul. Totodată, descoperim cum putem schimba rutina copilului (interacțiunea cu gadget-urile, jocul liber, accesul la cărți, povești audio, interacțiunea socială) sau cum putem îmbunătăți interacțiunea cu el.
Cât despre problemele de pronunție este bine de știut că aparatul fonoarticulator – adică toate organele implicate în vorbire se maturizează în jurul vârstei de 4 ani. Ideal este ca până la acea vârstă să stimulăm limbajul copilului și să încurajăm prin model adecvat o pronunție corectă. După 4 ani, dacă observăm eventuale sunete deficitare, putem lua în calcul o evaluare logopedică.
La fel de important este să luăm în calcul această evaluare după începerea școlii oricând observăm dificultăți în însușirea scris-cititului sau dacă primim recomandare de la cadrele didactice.
În oricare dintre situații, terapeutul în urma evaluării va considera dacă este necesar un program terapeutic individualizat și va face recomandările ce se impun.
Bâlbâiala – necesită evaluare logopedică?
Bâlbâiala este o tulburare complexă care prezintă semne somatice (de ritm și fluență – lungește prima silabă, nu poate regla expir-ul în emisie) ale unor dificultăți emoționale (frică, rușine) sau a unor obiceiuri deficitare (vorbire rapidă, slabă capacitate de concentrare și de a rămâne în flux).
Bâlbâiala se evaluează logopedic, tehnica de remediere și rezolvare presupune exerciții de respirație, de recalibrare a vorbirii. Un câștig este, totuși, atunci când este combinată cu psihoterapia sau terapeutul are și formare/experiență în somatică și psihoterapie pentru a lucra în paralel și cauza care determină această situație.
Care este legătura între defectele de pronunție și scris?
Scrisul reprezintă capacitatea de a transpune semne lingvistice în semne grafice, adică din fonem în grafem. Pentru a reuși să facem asta avem nevoie de un complex de însușiri și abilități dobândite prin procese senzoriale, cognitive, motrice, motivaționale. Toate acestea configurează mecanismul prin care noi trecem de la un sunet perceput prin auz, la a-l reprezenta mental și apoi reda în scris.
Dacă pe parcursul dobândirii vorbirii unele sunete sunt deficitare (se omit în vorbire) sau înlocuim un sunet cu altul (ex. L-R) există mari șanse, dacă acestea nu sunt remediate până la vârsta însușirii scris-cititului (aproximativ 8 ani), să fie dificilă însușirea grafemelor corespunzătoare.
Concret – dacă pe parcursul copilăriei am avut dificultăți în a diferenția L de R (din cauza auzului fonematic nestimulat, deficitar) sunt mari șanse ca în scriere să am aceeași dificultate.
Există legătură între defectele de pronunție și anume stări emoționale? (vorbește stâlcit când îi este frică sau are anumite temeri).
Emoțiile trăite de către copil și mai ales cele reprimate sau neexplorate se regăsesc în relaționarea copilului, în dezvoltarea cognitivă, în joc și în limbaj.
Cu siguranță planul emoțional poate influența și există situații concrete de slabă articulare, pronunție deficitară chiar mutism cauzate de frică, rușine, furie neexprimată.
Există și situații când vorbirea și expresia copilului este deficitară în raport cu vârsta cronologică (are 4 ani dar la nivelul vorbirii pare de 2-3 ani) din cauza faptului că cel mic este ținut cumva pe loc relațional, cognitiv și ca abilități (i se vorbește cu diminutive, nu este încurajat să rezolve sarcini pentru vârsta lui, adulții se raportează la el ca la un copil mai mic decât îi este vârsta).
Care sunt pașii de urmat în terapia logopedică după evaluarea logopedică?
După evaluarea logopedică urmează stabilirea obiectivelor terapeutice și a frecvenței ședințelor. Ședințele pot fi ținute atât în prezența părintelui (găsesc util pentru că astfel părintele poate deprinde un model adecvat de susținere a vorbirii corecte sau chiar poate duce exercițiile acasă) sau dacă există probleme de concentrare, presiune, rușine, terapeutul poate considera util ca ședința să se desfășoare în absența sa.
Terapia după caz poate conține: exerciții de motricitate facială, exerciții de respirație, imitație în oglindă, emiterea și fixarea sunetului, jocuri logopedice.
Care este rolul părintelui în tot acest proces terapeutic?
Rolul părintelui este foarte important încă de la început. În cele mai multe dintre cazuri însuși părintele semnalează nevoia intervenției.
Rolul lui este să respecte cadrul terapeutic, frecvența, punctualitatea dar și să susțină copilul, să îl încurajeze și chiar să efectueze teme cu acesta dacă situația o impune.
Terapeutul, copilul și părintele creează un trio terapeutic, unde locul central îl ocupă copilul. Astfel, terapeutul și părintele sunt cei care stabilesc limitele sănătoase pentru ca procesul terapeutic să se desfășoare în interesul dezvoltării armonioase a copilului.
Așadar, nu vă temeți de cuvântul evaluare, de participarea la o evaluare, deoarece nu înseamnă că ați greșit undeva, nu înseamnă că e ceva în neregulă cu copilul. Orice evaluare de specialitate (logopedică, motrică, sau de nivel de cunoștințe) aduce doar clarificări asupra unor nevoi pe care le-ați observat și vă produc neliniște și care prin lucrarea lor aduc evoluție, îmbunătățiri vizibile, asigură dezvoltarea echilibrată a copilului.
Dacă vreți să programați o evaluare logopedică în cadrul KinetoBebe, la Adina sau alt specialist de aici, în link-ul acesta aveți detalii.
Spor la… purtat conversații frumoase cu copilul!
Pentru noutăți, informații utile, produse testate, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani vă invit să urmăriți pagina de Facebook a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog.
Dacă vrei să vezi ce cărți citim, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii, pentru activități cu copiii, găsiți inspirație aici – Activități cu copilul
Un comentariu