Cine a fost prin zona Neamțului știe că nu ai voie să ratezi câteva locuri deosebite. Despre două locuri frumoase care merită ”osteneala” să vă abateți și mai mult în Moldova am povestit deja →Castelul Sturdza de la Miclăușeni și →Muzeul Popa de la Târpești.
Prin urmare, dacă v-ați făcut drum prin partea de nord-est a țării și aveți ceva timp la dispoziție, mergeți să vedeți, pe lângă cele recomandate mai sus, locul de unde au izvorât povestirile și amintirile din copilărie ale lui Creangă – casa memorială de la Humulești, apoi amintiți copiilor versul rostit des în zona Tg. Neamț, de bunicii din partea locului, nepoților lor, urcând dealul spre Cetatea Neamțului.
”Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?”
Am vizitat cetatea Neamțului în iunie, în timpul vacanței fetei noastre la bunicii de la Roman. Ținteam și casa lui Creangă, însă nu era deschisă pentru vizitatori, dar am apucat să vedem parcul tematic din vecinătatea Muzeului, care era deschis.
Așadar, într-o zi de iunie, fără vreme de ploaie, ne-am echipat de excursie, să îi arătăm, Lolitei, locul unde sunt făcute multe dintre fotografiile din albumele de acasă, de când eram de vârsta ei și de care ne leagă amintiri frumoase, amuzante.
Am vizitat cetatea în timpul săptămânii și a fost destul de liber, fiind după încetarea stării de urgență. Ne-am dus echipați cu măști și ne-am asigurat că respectăm regulile pandemiei.
Introducere vizită
Adresându-se nepoatei, deși încă micuță, Bunicul Dann, povestește:
Sus, sus, draga mea, de mult, pentru a se apăra de oameni răi, cei din partea locului au cărat piatră și au ridicat cetatea la care mergi.
Acolo sus, cei din cetate, ca să poată lupta și rezista mai mult timp, aveau arme, ”de-ale gurii”- alimente, dar aveau nevoie și de apă proaspătă. Se spune că apa o aveau dintr-o fântână adâncă care fusese săpată de turci prinși în război, în schimbul vieții lor.
În cetate locuia și mama celui mai viteaz domnitor, Ștefan, numit cel Mare și, apoi, Sfânt. Din bătrâni se spune că, odată, după o luptă grea, Ștefan s-a retras la cetate, dar mama sa nu i-a deschis și l-a trimis înapoi la luptă. De această dată a reușit să mai strângă o oaste de viteji și luptând a ieșit învingător.
Cetatea Neamțului cunoaște și povestea tristă a unei domnițe, Ruxandra, fata unui alt domnitor, Vasile Lupu, dar despre asta vei învăța mai multe lucruri frumoase și interesante la școală, draga mea.
Mergând spre Cetate, te vei bucura de natură, de drumul șerpuit și, puțin încercat de urcuș, te vei gândi la istoria și legendele unor vremuri demult apuse cu domnitori și domnițe, cu invadatori turci, poloni și nu numai, cu zăngănit de arme, zgomote de ”boambe”, te vei gândi la curaj, sacrificiu, eroism, dragoste de glia străbună.
Să ne amintim…
În epoca medievală se construise un adevărat sistem de fortificații în fața pericolului otoman, de exemplu curți domnești, mănăstiri și cetăți cu ziduri înalte, de apărare. Ne-au tot călcat/vizitat nu întotdeauna cu gânduri pașnice turci, poloni dar și unguri și tătari.
Cetatea Neamțului a fost ridicată de Petru I Mușat (sfârșitul secolului al XIV -lea) și a fost întărită de Stefan cel Mare (secolul al XV -lea) care îi înalță zidurile și construiește un pod cu 11 piloni din piatră, care conduce spre poarta de intrare, străjuită de emblema Moldovei.
Fiecare castel are o poveste și cei care îl locuiau găseau metode inteligente de a-l apăra. Interesant de știut este că asediatorii, ajunși la ultimul segment de pod, printr-un ingenios sistem de scripeți, cădeau în niște capcane numite „curse de șobolani”.
O poveste dragă nouă, din vremea noastră de școlari: Anul 1691 marchează eroismul legendar al celor 19 plăieși care i-au rezistat regelui polon 4 zile, Costache Negruzzi făcându-i nemuritori. (În realitate, ei au fost înșelați cu o scrisoare falsă prin care domnitorul le cerea să se predea.)
Doar lui Mihai Viteazul (un domnitor despre care vom spune o poveste separat) i s-au deschis porțile fiind recunoscut drept domnitorul tuturor românilor.
Istoricul Nicolae Iorga, în 1918, vedea cetatea „drept un zid, gol de acoperiș, zimțuit de vânturi vrăjmașe, de focuri, de lepra ucigașă a părăsirii”, dar spera că „mâine, poate, când iubirea pentru trecutul nostru va fi mai mare și comorile îngropate vor ieși la iveală dezvăluind mai bine cultura vechilor timpuri”.
Vizite plăcute!
Inspirație pentru excursii scurte și călătorii de durată avem la secțiunea → Călătorii. Nu uitați că vă așteptăm cu noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani pe pagina de Facebook a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog. Dacă vă este mai ușor pe mail, vă invităm să vă înscrieți la newsletter.
Dacă vrei să vezi/vedeți ce ne place să citim, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii, pentru activități cu copiii, găsiți inspirație aici – Activități cu copii.
Cartea mea are book-trailerul – AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.
Și noi am revizitat Cetatea Neamțului în iarnă. I-a plăcut Anei. Eu eram destul de însărcinată și am urcat mai greu cu centrul de greutate modificat. Dar m-am descurcat :))