În iunie, am dat o fugă la bunici, să își potolească dorul de nepoată, după carantină. Într-una din zile am plecat pe coclauri dis-de-dimineață, să îi arătăm mândrei locurile frumoase din jurul Romanului, cât bunicii se odihnesc și prind forțe noi pentru joaca în curte sau prin casă. Tot în zonă am fost (în altă zi) și la Muzeul Popa din Târpești, care ne-a plăcut mult și despre care am povestit aici.
Iunie a fost o lună ploioasă și vremea din ziua plecării noastre în excursie a fost tare plăcută, lucru care ne-a bucurat și ne-a dat ocazia să facem câteva instantanee frumoase cu locul vizitat.
Mergem în vizită la un Castel…
Am fost să îi arătăm Lolitei castelul de la Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza.
Sunt prințese acolo? – se întreba fata mea când am ajuns.
Vom vedea, Loli! Surpriză!
Socrul străbunicului domniței noastre, Brahner, a fost zugrav, pictor dar și constructor arhitect cu lucrări/restaurări în cadrul palatului. Avem și noi un pic de istorie aici, prin urmare.
Ei bine, drumul până la castel este împrejmuit de copaci și cât timp admirați tonalitățile de verde ale vegetației, coborâți geamurile mașinii ca să respirați aerul tare al pădurii și faceți introducerea în poveste pentru micul călător. Noi așa am făcut.
Palatul de la Miclăușeni
Palatul Sturdza, construit în stil neogotic între anii 1880-1904, de către George Sturdza și soția sa Maria, se află la o distanță de 65 km de Iași și aproximativ 21 de km de Roman. Așadar, dacă drumul vostru este spre Iași, după Roman, la nici o jumătate de oră de mers fără grabă cu mașina, ajungeți la drumul care duce către castel. Nu treceți repede! Opriți și vizitați castelul, aflați-i pasionanta poveste și bucurați-vă de peisaj.
Palatul, în prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, pentru orarul de vizitare consultați pagina de FB a castelului aici.


Povestea cu ce a fost și ce a rămas…
Am avut plăcerea să ascultăm povestea castelului, am visat cu ochii deschiși lucrurile care nu mai sunt acolo dar parcă au rămas imprimate în aerul lui, ne-am bucurat de cele care au rămas, parcă mai frumoase și plăcute ochiului din cauza încărcăturii istorice.
George Sturdza și Maria Ghica după căsătorie au plecat un an din țară, în occident, iar la întoarcere au modificat conacul moștenit de la părinți. Castelul Sturdza era considerat un dar de nunta pentru Maria, iar transformarea conacului boieresc într-un castel adevărat a durat 24 de ani.
Maria Sturdza iubea arta, o parte din picturile din castel au fost făcute și de ea. Maria a pus suflet și culoare în castel, timp de 10 ani! 10 ani a durat să împodobească castelul.
În castel se pot vedea piese vechi și frumoase de mobilier care provin din donații și de la săteni. S-au păstrat destul de puține piese originale – câteva sobe și porțiuni de parchet. Sobele din teracotă, porțelan sau faianță și parchetul, au fost făcute de meșteri austrieci.
Mobilierul inițial era din lemn de trandafir, sculptat cu deosebită atenție la detalii, iar plafoanele și pereții interiori au fost pictați în ulei.
Pe timpul primului război mondial parterul a fost transformat în spital. George Enescu a fost invitat să cânte răniților. Apoi, până în 1940 a fost o perioada liniștită, când viața la castel își urmă lin cursul.
Cele mai grele momente ale locatarilor și edificiului au fost în momentul ocupării castelului de către sovietici. Aceștia au plecat cu toate colecțiile de valoare ale castelului, puține fiind salvate. Biblioteca cu peste 60.000 de volume, multe din ele fiind ediţii princeps sau foarte rare a fost devastată în timpul războiului, dar și de localnici. S-au salvat doar câteva mii de volume și documente, o parte dintre ele sunt arhivate la Episcopiei Romanului şi la Biblioteca Universitară din Iaşi sau sunt în posesia Arhivelor Statului.
Fotografii vechi



Castelul păstrează urmele unei băi in stil oriental. Maria a trăit primii ani în Istanbul și acest lucru și-a pus amprenta asupra designului camerelor de baie.
Legat de ordinea firească, fiecare lucru a fost gândit să funcționeze după temperamentul, obiceiurile locatarilor, dacă s-ar putea zice așa. Castelul păstrează urmele unor ornamente deosebite, unele sunt încă păstrate integral, ca de exemplu ceasul de pe peretele castelului care arată orele până în ora 3 pm. Se știe că după ora 3 după-amiaza, când treburile de birou erau gata, George Sturdza ieșea la vânătoare, pescuit, practica diverse activități în aer liber.
Moșia Sturdza depășea 30 de sate, acum parcul castelului se întinde doar pe 30 de ha. Din grădina de odinioară s-au păstrat câteva specii de arbori introduși și aclimatizați pe domeniu, mulți dintre ei având vârste frumoase de peste 100 de ani.
Sobele castelului aveau fumurile prin pereți, încălzind castelul și menținând o temperatură optimă.Obloanele, care din fericire, s-au păstrat, sunt atât de maiestuos realizate, încât dacă nu ai ști că sunt acolo, ai crede că fac parte din lemnăria nouă, renovată a castelului.




Așadar, nu ratați Castelul Sturdza, când sunteți în zona Moldovei!
Vizite plăcute!
Partea a III-a urmează, nu uitați că vă așteptăm cu noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani pe pagina de Facebook a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog. Dacă vă este mai ușor pe mail, vă invităm să vă înscrieți la newsletter.
Dacă vrei să vezi/vedeți ce ne place să citim, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii, pentru activități cu copiii, găsiți inspirație aici – Activități cu copii.
Cartea mea (da, am scris una!) are book-trailerul – AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.
Am pus și pe pagina blogului – în partea dreaptă (de pe desktop se vede), pe telefon mergi cu scroll în jos, este undeva sub secțiunea comentarii – un banner drăguț, care vă direcționează către site-ul editurii (în cazul în care v-am făcut curioși).
Este și pe lista noastră. Pana acum, nu am ajuns.
Super! Să ne spui cum a fost!