În cele 3 săptămâni cât am stat la bunici, am reușit să facem câteva excursii în județul Neamț. Loli știe că e născută departe de bunici, că stau într-o altă regiune a țării, însă prea multe noțiuni despre originile ei moldave, nu am avut încă timp să-i transmitem. Drept urmare, după ce s-au oprit ploile care ne-au ținut pe lângă casa bunicilor (de la începutul lunii iunie), ne-am pornit să redescoperim plaiurile copilăriei, să povestim fetei despre orașul în care eu și tati am crescut, despre locurile pe care le-am vizitat când eram de vârsta ei și mai mari. Am făcut un pic de istoria locului, am vizitat câteva obiective istorice și atracții specifice zonei Neamțului.
În articolul de azi mă opresc asupra Muzeului ”POPA” – un muzeu pe care să nu-l ratați, din satul Târpești. Pe site-ul Muzeului – click AICI – aveți localizarea cu coordonate GPS, așadar niciun motiv să nu-l treceți pe lista de locuri de vizitat.
Ne-a plăcut mult muzeul, Loli a fost încântată de cadrul natural, de curte, de tot. Recunosc că și pentru mine a fost prima vizită, deși am locuit în județ de peste 30 de ani.
Muzeu ”POPA”
Am găsit un muzeu original, născut din dragoste pentru neam și țară, pentru autentic, pentru arta populară românească, tradiții și obiceiuri moldave.
De la intrare ești primit de porți sculptate, statuete din piatră cioplită în maniera celor din Insula Paștelui dar păstrând proporția și care înfruntă timpurile. Trepte dăltuite în piatră îți invită pașii spre o casă țărănească învelită cu draniță și cu un cerdac sculptat, o adevărată dantelă în lemn.
Am fost întâmpinați de fiica fondatorului, care ne-a ghidat prin Muzeu. Muzeul începe de la porți – piese de muzeu la rândul lor, curtea cu sculpturile de piatră și ele fac parte din spațiul expozițional, casa măștilor, casa colecțiilor. Dacă până în acest punct nu sunteți convinși de un muzeu cu tradiție – intrați pentru detalii AICI. Apoi, vă va încânta galeria foto cu amintirile noastre (de mai jos), dar și cuvintele bunicului Dan.
După cum spuneam, am savurat fiecare colț de expoziție, o plăcere să te întorci în timp, alături de copil, să redescoperi tu, el descoperă pentru prima dată, obiecte și obiceiuri tradiționale.
Galerie foto:
Imagini din Casa Colecțiilor:
Am avut onoarea, plăcerea dar și bucuria să-l cunosc pe artistul Nicolae Popa din Târpești și ulterior și pe membrii familiei, pe doamna dar și pe fiica, profesoară și ghid în cadrul muzeului, fratele fiind muzeograf la Muzeul Ion Creangă din Humulești. Acesta vorbea franceza fluent spre mirarea turiștilor străini.
Era prin anii 98-99 când, Tabăra Națională FLE (français, langue étrangère) de la Liceul Hogaș, Piatra Neamț, elevi însoțiți de profesorii lor dar și de studenți francezi invitați să lucreze în calitate de animatori cu copiii noștri, avea ca destinație turistică Cheile Bicazului cu Lacul Roșu, Mânăstirile din Neamț, case memoriale, dar și originalul Muzeu Nicolae Popa din Târpești.
Coordonând activitatea taberei, prof. Alina Pamfil (om de o reală distincție intelectuală și suflet caritabil pe care-l regretăm nespus), atunci inspector școlar dar și director al taberei, mă solicitase în sprijin și am avut o colaborare fructuoasă câțiva ani, consecutiv. Muzeul din Târpești fiindu-ne gazdă primitoare și „enrichissante”, în fiecare an, ne îmbogățea, de fiecare dată cu noi cunoștințe, primind cu toții (adulți și copii) și adevărate lecții de patriotism.
Apăruse de curând Cartea vieții mele, în care artistul popular Nicolae Popa, care a fost și poet, etnograf, sculptor, numismat, neîntrecut creator de măști, prezenta diferite etape ale vieții.
Artistul, personal, secondat de soție și fiică ne însoțea prin muzeu prezentându-ne colecțiile de peste 30.000 de piese.(Să nu uităm că generozitatea l-a condus să ofere piese de valoare atât muzeului din Piatra Neamț cât și Muzeului Național de la București.)
Soții POPA, iubitori ai costumului popular românesc, deseori îi îmbrăcau pe turiștii străini și dansau cu ei.
Soția, îi invita pe turiști într-o cămeruță unde aceștia ”intrau” în straiele noastre strămoșești dar îi costuma și în moș, babă, ofițer, haiduc, evreu, țigan, sau folosind măști și costume zoomorfe: urs,capră țap. Erau adevărate mici spectacole de artă românească în mișcare. Se fotografia, se imortalizau dansuri în costume populare și măști.
Datorită sentimentelor românești și anti-bolșevice, Nicolae Popa a fost închis 5 ani, suferind persecuții, dar, prin credință și dragoste de familie și țară, cu încăpățânare, a luptat pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor românești din Moldova.
Era o plăcere să-l asculți povestind, recitând, oferindu-ne modelul artistului popular care, chiar în vremuri de restriște, de dictatură, cu orice risc, și-a păstrat demnitatea și onoarea. Numai tăria de caracter, talentul, valoarea artistică a lucrărilor și exponatelor reputatului artist popular și colecționar, i-au fost salvarea, să poată rezista fizic și psihic.
O vizită la muzeu se constituie întotdeauna într-o adevărată plăcere estetică pentru vizitatori, artistul popular Nicolae Popa având o recunoaștere internațională peste tot în lume.
O familie minunată care – deși cei doi soți Popa nu mai sunt-rămâne cunoscută românilor, copiii continuând tradiția și obiceiurile din ținutul Neamțului, arta autentică românească din Moldova.Artistul Nicolae Popa și familia, iată adevărați ambasadori ai ARTEI POPULARE ROMÂNEȘTI ! Noi, aleasă prețuire și recunoștință !
Vizite plăcute!
Partea a II-a urmează, nu uitați că vă așteptăm cu noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani pe pagina de Facebook a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog. Dacă vă este mai ușor pe mail, vă invităm să vă înscrieți la newsletter.
Dacă vrei să vezi/vedeți ce ne place să citim, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii, pentru activități cu copiii, găsiți inspirație aici – Activități cu copii.
Cartea mea (da, am scris una!) are book-trailerul – AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.
Am pus și pe pagina blogului – în partea dreaptă (de pe desktop se vede), pe telefon mergi cu scroll în jos, este undeva sub secțiunea comentarii – un banner drăguț, care vă direcționează către site-ul editurii (în cazul în care v-am făcut curioși).
Arată deosebit muzeul. Bine că ați reușit să îi arătați câte ceva din orașul natal
Merita vizitat, da.