Excursie de weekend – Crama de la 1777

Unde să ieşim în weekend? E întrebarea de 1000 de puncte…de pe la o joi, nu?

Ei bine, iată idee: Crama de la 1777. Nu îmi amintesc cum de am dat de această locație. Am vrut să ieşim în familie şi ne-a prins bine ieșirea. Ai mei părinți stau la Ploieşti şi imediat după oraș, la Valea Călugărească, am făcut popas la Cramă.

Cum este Crama?

Un loc frumos, pitoresc şi primitor. Asta datorită gazdei, o doamnă foarte drăguță care aşteaptă vizitatorii cu multe poveşti şi fructe proaspete.

Nu vă imaginați că vă faceți plinul la vin. Crama nu are butoaie întregi pline cu vin pentru degustare, acolo doar afli tradiții şi  informații utile despre licorile dătătoare de stare de bine.

Este un loc unde te duci ca să îți aminteşti de copilărie, de beciul bunicilor care parcă era un portal către o lume de poveste, unde orice lucru era prețios şi ținut la păstrare cu sfințenie.

Poveste

Cramele nu erau doar casă pentru vin, ci şi loc pentru energie bună. Poveşti, credințe şi superstiții adânc înrădăcinate circulau de-a lungul generațiilor astfel ca vinul să rămână neîntinat.

Ne-a plăcut povestea dinților de lup spusă pe cerdacul cramei. Mi s-a făcut aşa dor de casa bunicilor la vederea scaunelor mici de lemn şi a ştergarelor de pânză.

În trecut vocabularul viticultorului nu includea termenul de cramă, care are origine sârbă (cu sensul de prăvălie/colibă), nici casa de vin sau casa vinului ci casa de stors. La cramă se aflau teascurile mari şi butoaiele, deoarece povestea vinului începe cu storsul strugurilor.

„Lemnul butoiului este haina vinului”- am ținut să o scriu, deoarece mi-a plăcut mult cum s-a exprimat doamna povestitor (ghidul). Dogarul, cel care lucra lemnul (doagele) care compuneau butoiul, făcea parte din energia bună a vinului. Un butoi bine făcut ținea vinul bine. Vorba „ți-a sărit o doagă” nu e departe de adevăr. Dacă lucrul făcut nu e bine făcut (cu îndemânare şi pricepere), nici ceea ce va conține nu va fi bun, iar omul e  doar ne(bun).

Muzeul – reconstruit după vechile planuri ale cramei

Prima cameră a cramei prezintă unelte şi obiecte necesare într-o cramă: butoaie, teascuri, diverse ustensile cu terminologie şi funcție specifică, ştiută de cunoscători, apreciată ca sonoritate şi rezultate de restul, și care erau folosite pentru obținerea vinului.

O primă călătorie plăcută în timp, aş putea spune şi pentru bunici. Da, luați-vă părinții în excursie, oferiți-le momentul în care se vor simți iar copii, însă avându-i alături pe nepoți. Un fel de tunel al timpului, când se întâlnesc generațiile de copii, cele de ieri cu cele de azi.

Tata şi-a amintit de vremea copilăriei când ajuta la aranjatul butoaielor cu vin în beciul casei sau în locul special amenajat pentru păstrat vinul. A rememorat tradiții, credințele vechi ale părinților lui.  Partea de unelte l-a impresionat, pe unele le ştia, pe altele nu, sau le ştia puțin deoarece le-a văzut prin sat, dar nu le-a folosit la vremea copilăriei când ajuta la storsul strugurilor.

Turul cramei a continuat cu beciul cramei, unde am fi degustat un pic vinul, pentru că aceasta este destinația sălii. Ne-am mulțumit cu poveşti şi denumiri neştiute de vin, vin ars și diverse sortimente de rachiu.

Sala de intrare în micul muzeu este frumos organizată, prezintă istoria veche şi recentă a cramei.

Ultimul popas pe traseul Cramei se face în camera „mlădițele vieții”. Acolo admiri costume populare purtate de oamenii din zonele viticole şi care au ca motiv cusut, ornamental – vița de vie. Tot aici am vāzut lăzi de zeste (numite şi casa miresei deoarece acolo era profilul viitoarei soațe legat de pricepere, îndemânare, răbdare etc), covoare, diverse obiecte de decor şi tradiționale din casele viticultorilor.

Plosca dublă pentru vin şi țuică a plăcut mult bunicilor. Ritualul de vestire a unei nunți e cam la fel peste tot, dar nu au prins modelul acesta. Mergea probată la timpul ei. Copiii au admirat și ei oala cu 2 guri. Loli a zis ca e pentru suc într-o parte şi apă pe cealaltă deschidere. Ar fi luat-o acasă.

După vizită am stat la poveşti, la umbră şi ne-am înfruptat cu poftă din merele, prunele şi perele proaspăt culese de gazdă.

Recomand locul. Să mergeți pentru poveşti, o să vă umpleți plăcut de energia locului şi a gazdei.

Ultimele excursii? Spor să aveți! Și o toamnă rodnică!

Inspirație pentru excursii scurte și călătorii de durată avem la secțiunea → Călătorii. Nu uitați că vă așteptăm cu noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani pe pagina de Facebook a blogului – Aici.

Dacă vă este mai ușor pe mail, vă invităm să vă înscrieți la newsletter.

Cartea mea are book-trailerul –  AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.