Fără telefon smart – se poate!

Nu am avut de pe la începutul săptămânii telefon inteligent. Am pus cartela mai întâi într-un telefon de-al meu mai vechi, smart dar slow, pe la jumătea zilei a suferit un accident, a căzut de pe masă și praf s-a făcut. Apoi a scos Iulian, de la naftalină, un alt telefon vechi de-al lui și aveam telefon, dar nesincronizat, nici un număr cunoscut. Știu pe de rost 2 numere: al lui Iulian, al soră-mii, apoi așa fragmente din al mamei și cam atât. Prin urmare, nu am avut cu cine conversa, în timpul zilei, că nu aveam numărul. Am primit niște telefoane, dar nu am apucat să răspund, ori dormea Loli, ori nu eram lângă, ori era uitat pe silent. Deja eram în relax zone.

 Aventura mobile (mobail)? Păi, telefonul meu a făcut baie (nicidecum în cadă, a plonjat de pe chiuvetă direct în budă). Ce spune asta despre mine? Că am telefonul după mine oriunde aș fi și atunci când am 10 secunde la dispoziție sunt cu ochii pe vreo notificare. Not good, of course. Well, era curată apa din budă, apa trasă, vasul de wc spălat cu detartrant de dimineață. L-a salvat Iulian, bibilit, sterilizat, nu știu ce i-a făcut, că mergea. O singură problemă – ecranul era în ape albastre, albe, gri pictat parcă de Monet. Cică în orez rezolvi telefoanele spălate/îmbăiate, so în orez stă de ceva zile.

Bun, joanghina veche, funcțională, la viteza melcului, aşa bine mi-a făcut. Nu Fb, verificat pagina blogului, câți – cum, notificări, nu mail, nu lecturi pe diverse site-uri. Şi uite cât de mult îmi ocupa telefonul ziua, printre celelalte activități – dus-întors din parc, hrănit și culcat mândra, jucat mândra, dus-întors terapie, alte mișcări casnice de strâns, pus, stivuit, spălat, atârnat rufe, ieșit în balcon la nisip cu Loli and so on, n-are rost să inventariez aici. Cine cunoaște, știe :))))):
– Am recitit capitolele dintr-o carte dragă mie – Limbajul florilor. O poveste frumoasă despre curaj, speranță, dragoste, șanse de fericire. Sinţeam nevoia, că iar am ajuns acolo, în stadiul în care vreau să fac avioane din cărțile de parenting. Exemplele de acolo nu sunt scrise pentru mine și Loli, pe cuvânt. No worries, ne descurcăm, e perioada de achiziții, stările sunt aşa schimbătoare, prin urmare da e nu, nu e da şi alte din seria, iar eu nu dau de pagina cu modul de gestionare salvator, fix pentru toate care vin astfel încât să am fix vorba și emoția de care am nevoie. But, hei, ne iubim la nebunie, tragem aer cu sonor, ne pupăm și îmbrățișăm strâns şi gata, suntem bine.
– Am gătit ceva care durează ca pregătire, e din familia tartelor, nu e specialitatea mea şi m-am strofocat să fie gluten, lapte free. Provocare, nu glumă. Iată finalul. A ieșit aproape foarte bună, data viitoare sper să iasă exact cum trebuie și revin cu rețeta. Am descoperit un maglavais bun pentru înlocuit brânza, așa că mai fac și dau detalii atunci.

– Am jucat mult mai mult bum-bum cu mingea cu Loli, probabil că vecinul a făcut spume. Este foarte destresant, mândra abia așteaptă să zic: Loli, bum-bum? Nici mâncare, nici țiți nu-i mai trebuie.
– Am văzut un film, fără happy-end, deloc lacrimogen, genul de film care te lasă cu emoțiile pe care le simți după ce ai terminat o carte bună, cu sentimente firești, dar care le-ai pus deoparte/uitat- despre viață, bucuria de a profita de tot ceea ce îți poți oferi, ce poţi dărui şi memora după ani. Me before you – merită văzut.

– Am răsfoit albume de poze și poze salvate pe desktop făcute acum un an şi mai bine de un an, în urmă. Am tendința să acumulez imagini, dar nu le trec în revistă. Am revăzut filmele cu Loli făcând diverse şi am realizat: Loli, te-ai făcut mare. Da, are mama fetiță mare!

– Mi-am dat seama că avem atâtea nimicuri de spus într-o zi, că după câteva zile fără telefon cu agenda completă (nici numărul maică-mii nu îl aveam) spui exact lucrurile care contează, concentrat, dai esența. Aveam nevoie de liniște, să ne simţim sufletele, uneori chiar fără cuvinte.

 Nu voi îmbăia telefonul mai des, dar sigur voi lua pauze mai lungi de la anumite gadgeturi din viața mea. Chiar merită!