Cum Loli nu vrea să folosesc tastele, că doar sunt ale ei și eu nu am voie să clicăiesc fără stirea ei, citim, lecturăm ce fac alții de la distantă…să nu atingem tastatura. Poate la noapte prind ceva timp să mă desfăsor și eu în voie pe blog. Și cum tot lecturăm una alta, iată și cugetările 🙂
Maaaare lumea bloggerilor. De când am blog tot citesc ce scrie unul, altul, la ce nivel sunt în materie de cititori, posturi, stil, teme, comenturi. Şi casc ochii, mă minunez, mă roade invidia (e tot pozitivă treaba), îmi dau dreptate: da, scriu binişor. Ce mai, e o nouă lume. Şi cu Loli în brate, i-am explicat şi ei, când am citit din cutare, cutare. Mamăăă, zici că eşti într-o librărie virtuală, cu scriitori de toate categoriile şi pentru toate gusturile. Iar senzatia este exact aceeaşi cu cea reală. Librărie, da? Când apuci să ai o cultură blogăreasca, că deh simţi fiorul competiţiei? Vrei, aspiri la un locşor printre ei, nu pe lângă ei. Şi zic pentru Loli, bine mai mult pentru mine: Mami, ne găsim şi noi locul printre ei, cu siguranţă. Cum sunt un soi (ca în viața reală, citat din mama, de pe vremea copilăriei, când făceam mofturi la masă), am un soi de blog, încă în formare şi definitivare, şi furare de clipe pentru asternut 3 rânduri, și mă declar fan pentru orice încercare de a transmite ceva, pentru oricine şi nu cataloghez nimic la simplist, mediocru, elitist şi alte superlative. Mi se pare, nu aş zice curajos deoarece sună şcolăresc, îndrăzneţ să expui şi să te expui. Fiecare apreciere te măguleste şi te responsabilizează. Uneori improvizezi o categorie, o dezimprovizezi pentru că ai parcă ceva de spus, alteori deletezi de tot.. E o joacă plăcută de oameni mari și azi noapte tam-nesam …ce visez..o blogărită fashionistă!!!! Eram bff. Say what?