O poveste excepțională pentru copii mici și mari- Fericirea este o vulpe

Atunci când Loli se joacă de-a emoțiile cu prietenele ei Cristina sau Adina, alege întotdeauna fericirea. Că e fericită! Eu înghit în sec și îmi tremură vocea, pentru că știu ce a fost înainte de jocul de-a emoțiile. Știu că ne-am supărat, că am spus multe, la fel și ea printre miauneli și lacrimi.

Fericirea e ce/cum/când vrem noi să fie, pentru Loli e oricând, chiar dacă ne-am supărat și ne-am ciondănit pe tema dusului în brațe la 5 ani și 7 luni, pe motiv că picioarele nu vor, nu pot și nu cred că merg bine, și cum uneori nici mie brațele nu-mi stau, nu pot să care, că îmi place de mânuță(numai ei, nu).

Acum când citesc cu Loli cărți, pe care nu le-aș fi ținut în mână dacă nu eram mamă, când fac lucruri cu ea pe care nu le-aș fi făcut pentru că nu aș fi avut copilul, îmi dau seama ce multe aș fi pierdut, ce de lucruri ar fi rămas necitite, câte nu ar fi ajuns la mine, ce emoții nu aș fi trăit.

Știu că cei care nu au copii, și accidental citesc rândul ăsta, strâmbă din nas. E ok, așa aș fi făcut și eu. Ideea e că fata mea îmi amintește fericirea. Nu că nu aș fi trăit-o, dar am conștientizat-o mai bine. Am crescut așa de mult de când o am pe Loli, că nu aș da timpul înapoi să refac momente, să nu o am, niciodată.

Despre fericire și cum nu vedem simplitatea din ea am mai scris aici și aici.

Acum avem o carte tare faină –Fericirea este o vulpe, de la editura Cartemma – cu care exersăm fericirea ca definiție și ne-o (re)amintim, când e cazul.

Fericirea este o vulpe – este o carte pentru copii, pentru 6+, dar e bună și pentru noi adulții. A se observa că nu am spus părinții. Are un dialog aparte, te anunță de la început, că poveste e așa, apoi că, de fapt, e într-un alt fel. Practic te pune în gardă: nu căuta fixist adevăruri și realități cunoscute, lasă-te prins de poveste cu copilul, precum copilul tău și imaginează-ți conversații cu prietenul de grădiniță despre lucruri ciudate, dar foarte reale pentru vârsta de atunci.

Adevărul e că uneori îmi vine greu să povestesc despre lucruri ireale, să divaghez și să fiu funny pe teme de genul – să îmi imaginez lumea într-o culoare sau să am prieteni animale vorbitoare. Pot intra în joc, dar rămân agățată acolo un pic în rațional și nu am însuflețirea celui care e deja acolo în picture frame și ia parte la acțiunea imaginată. La copii nu e așa, e fix cum vor ei și e foarte real.

Cartea e foarte consistentă și pe lângă povestea personajului, ilustrațiile vin cu detalii care încropesc, completează cu o altă poveste.

Așadar, povestea este următoarea: un băiat pe nume Paul locuiește într-un parc frumos, într-un copac înalt. Tata lucrează pe un elicopter, mama face obiecte din ceramică. Când este trimis la brutărie după chifle proaspete, Paul, alege drumuri scurte sau lungi de dus și întors acasă. Atunci când schimbă drumul spre casă de la brutărie, vede în parc o vulpe care se dă în leagăn. Vulpea și Paul devin prieteni, au jocurile lor, conversațiile lor distractive și, cumva, rupte din peisajul conversațiilor obișnuite din parc, între copii.  Sau poate chiar vorbesc cu vulpile, numai că noi nu auzim.

Paul și Vulpea vorbesc despre prietenia lor, despre cum se simt uneori, despre ce se întâmplă când prietenii se despart, despre nevoia de a avea un prieten, de a împărtăși lucruri și vise alături de cineva, cum, de fapt, fericirea este o vulpe.

Când Paul primește vestea că se vor muta, se simte neliniștit, dar vulpea cea isteață, care avusese un tată la fel de isteț, l-a liniștit cu o explicație foarte pe placul copiilor, dar subtil așezată. Vă las să citiți cartea, nu dezvălui nimic.

Cred că mulți dintre noi, nu conștientizăm cum ne cresc copiii. Mi se pare genial cum a îmbrăcat autoarea toate etapele prin care un copil crește emoțional dacă are mediul de care are nevoie, în care este iubit, poate să se exprime în siguranță, poate să învețe lucrurile pas cu pas, fără grabă.

Cartea este foarte bună de citit și la școală elevilor, de către învățător, profesor. Merge începută lectura și antrenarea de discuții cu copiii pornind de la poveste.

Copiii, cu siguranță, vor găsi cartea nemaipomenit de distractivă, deoarece le vorbește pe limba lor, despre lucrurile pe care le știu, despre prietenie, despre cum descoperi lumea dacă alegi să faci ceva diferit în fiecare zi (să mergi pe drumul cel lung către casă, de exemplu).

Cartea o găsiți aici – https://www.cartemma.ro/carti-pentru-copii/fericirea-este-o-vulpe.html Poate vorbiți cu Moșul să o pună sub brad. Merge citită și descoperită pagină cu pagină în dimineața de Crăciun. Sau în oricare altă zi.

Spor la citit!