Sentimentul acela de fericire pe care nu credeai că îl vei simți din nou, ăla de simți că nu te încape corpul și vrei, în același timp, să ragi ca Tarzan, să plângi hohotind întins pe jos cu pumnii bătând pămantul, să râzi isteric sau să stai liniștit cu un zâmbet tâmp – îl vei simți, crede-mă!
Amnezie
Știi când îl simți și nu e ceva de genul trăiam nefericirea înainte, abia acum am căpătat fericirea. Nu, e doar un pic de uitare acolo și (re)trezire înapoi în fericire. Pentru că, stâlcit, peltic, sâsâit, cu suflarea precipitată, poate de neînțeles pentru cine nu cunoaște, dar perfect auzibile în urechea unei mame:
Copilul a spus – e ceată afară, mami! Și nu vorbești despre ceață, în general. Rar atingi subiecte despre vreme. Nu era esențial să discuți fenomene, adică le amintești, dar nu insiști, când se poticnește încă la număratul degetelor și mersul pe jos. În plus vremea nu te mai bucură, că nu ai timp să contempli, dar el ți-o amintește, oprește timpul pentru tine, cumva.
Copilul a spus: Ai o ideea genială, mami! Iar tu nu folosești cuvântul acesta și nici genială nu te simți. Poate doar utilă, și când nu e despre utilitate, este despre încurcă-treburi.
Copilul a spus că e supărat și nu te iubește, pe moment. Apoi vine cu o îmbrățișare mare – fac așa mami, ca să îți treacă! Mori pe loc, că tu nu te-ai simțit iubibilă când ai ridicat tonul.
Copilul a spus: vreau cu căruțul, că e mizerie pe jos, deși brațele tale o duc zi de zi. Poate ai amintit că ți-e greu și că atunci când va trece iarna, și va fi uscat pe jos, va merge de mânuță, pentru că are picioare puternice.
Copilul a spus: toate cele de mai sus și multe alte lucruri cu potrivire de sens și rostit cum s-a priceput, iar tu doar visai că le va spune cândva.
Cuvintele pe care ni le spunem
Copilul vorbește în felul lui, de mult timp, iar tu l-ai înțeles și îl înțelegi. Dar acum vorbește, sunetele pe care le scoate le simte cum ies din el, a prins ”glas” cum s-ar spune.
Deși noi simțim copilul, te gândești…mai ai nevoie de cuvinte? Ce sunt cuvintele? Ce dacă nu vorbește, când tu îl întelegi?
Și da, erai fericită și înainte de toate astea și dacă nu vorbea, că fericirea nu stă doar în cuvintele pe care ni le spunem, sau vrem să le auzim. Fericirea e dincolo de noi și o primești doar dacă ai inima deschisă.
Inima deschisă
Nimic în lumea asta nu aduce fericirea, nimic nu te face fericit dacă continui să pleci în căutarea ei precum ai căuta aurul mult visat. Nu, e deja aici și e vie și sub nasul tău.
Cred ca uităm fericirea pentru că e la îndemână și e așa simplu să treci nemulțumirile, deciziile pripite, greșelile de moment drept nefericire.
Și da, poate eu, tu, am uitat câteodată fericirea, dar copilul ne amintește întotdeauna! Chiar când e ceață afară!

Un comentariu