Ce spunem copiilor de când nici nu ne văd bine? Hai să ne jucăm! Vorbim despre joc, facem planuri cu jocuri, fiecare activitate a lui bebe e cu joc.
După câteva luni de la naștere, de când devin atenți la tot (deși au fost și înainte) dar acum interacționează mai mult, pe lângă zâmbetul știrb pe care îl știm și primim precum luna de pe cer, îi prezentăm jucării de pluș sau din lemn, cărora le dăm roluri, le adăugăm emoții, modelăm acțiuni viitoare pentru copil.
Mulți dintre noi ne temem de jucăriile din pluș din varii motive. Adună praf, se murdăresc ușor, bebe are alergii, nu vrei să adaugi încă una, apoi presiunea modernă – să le dăm jucării eco, bio, în conexiune cu natura etc. Ceea ce uităm în agitația asta de a le oferi jucăria perfectă din punct de vedere structural, ecologic, care să contribuie la dezvoltarea de deprinderi simple e…JOCUL și ce învățam prin joc.
Fiecare pluș are o poveste…pentru copil
Noi avem toată menajeria de plușuri, colecția wild și de fermă. Nu putem renunța la niciunul (am vrut să donăm, dar nu e pregătit copilul încă), pentru că în fiecare seară, Loli culcă pe panda, pe iepuraș, pe ursul polar și alte specii pufoase. Fiecare află ce a făcut ea în ziua respectivă (poate nu doar în cuvinte, cu mici înghionteli și smucituri – tot un fel de a povesti, nu?), face scenete cu ei, sau doar îi ține în brațe.
Uneori nu culcă pe niciunul în pat- lasă, să doarmă în dulap. Probabil să nu o înghesuie. Dar înainte de a adormi ea în pat, plușurile în dulap, se asigură că sunt acolo și au luat poziția de somn. E un joc de rol aici, v-ați prins. Despre puterea ei, despre regulile ei. De la cine o ști treburile astea?
Ei, bine, avem acasă 2 povești cu ursuleți, care plac mult mândrei – Pa – pa, ursulețule! și Ben nu poate să doarmă fără ursuleț! Ambele titluri sunt de la Editura Univers Enciclopedic
Sunt foarte drăguț ilustrate și spun povești în care copilul se va regăsi, vă vor conecta ca emoții.
Pa-pa, ursulețule! – Tom Elyan, Jane Massey
- Este o poveste de rămas bun, așa cum spune titlul. Nu e o poveste cu final trist, este povestea unui băiețel cu un ursuleț de pluș care a rămas mic. Oare ce s-a întâmplat? Ceva incredibil, clar.
- Toate lucrurile din viața copiilor noștri sunt mari, până când devin și ei mari. Povestea în descreștere a ursului este simpatic desenată, începe plină de aventuri și are final fericit. Copilul a crescut și este pregătit să crească în continuare.
Mă gândesc că așa va fi și povestea Lolitei cu plușurile ei. Într-o zi va fi pregătită să le dea altcuiva, altui copil care să le pună la somn și la joacă, iar ea să fie împăcată cu ideea că nu mai are nevoie de ele, pentru că a crescut și e pregătită să crească în continuare.
Ben nu poate să doarmă fără ursuleț – Michael Engler, ilustrator Joëlle Tourlonias
- Rutina de somn a copiilor este importantă. Copiilor place rutina pentru că le dă sentimentul de siguranță, știu ce urmează, se simt pregătiți să se despartă de părinți.
- Ben nu poate să doarmă fără ursuleț, dar poate să bea lapte, să se spele pe dinți, să dea pupicii de noapte bună, să îmbrace pijamaua și ce să vezi? Cine e la somn deja? Ursuleț!
- O poveste amuzantă, numai bună de pregătit mersul la culcare, recapitulat acțiuni dinainte de somn, asigurat astfel rutina de somn a copilului. Așadar, copilul vostru ce face înainte de culcare?
Noi avem și cealaltă carte ilustrată de Joëlle Tourlonias – Toată lumea la culcare!
În povestea aceasta, Ana se trezește în toiul nopții și adună jucăriile la culcare…în pat la mami și tati. Vedeți voi cu care începeți. Mersul la culcare necesită pregătire și, da, Ana știe:
– Hai, gata, la culcare!
Vă mai dau un pupic pe rând la fiecare,
Apoi închideți ochii și să vă potoliți,
Iar până dimineață să nu vă mai clintiți!
Avem pe lângă pregătirea de nani și povestea cu un pluș năbădăios, un tigrul fugar. Citiți mai jos.
Tigrul de la miezul nopții
- Poveste scrisă Guido Van Genechten, o găsiți și pe aceasta la Editura Univers Enciclopedic, este o poveste despre puterea de alunga visele urâte.
- Cartea este ilustrată frumos, în 3 planuri – alb, negru, personajele colorate. Noi citim la lanternă, lampă, iar lumina cade direct pe pagini. Ilustrațiile de fundal nu sunt foarte vizibile, dacă nu ai lumină directă. Cu toate astea, îmi place ideea de decor subtil, și poți introduce faptul că lucrurile sunt la fel, nu se transformă, apropo de teama de întuneric, chiar dacă e întuneric.
Loli de ceva vreme spune – mi-e frică de întuneric. Nu știu dacă e ceva ce a auzit de la alți copii, sau chiar îi este frică, pentru că ea singură stinge luminile din casă și nu are o problemă cu asta. Noi am purtat demult discuția despre întuneric, cum în casă, pe întuneric, aveam aceleași camere, același mobilier, cum nu apare nimic în plus dacă stingem lumina. Cu cartea în mână am mângâiat ilustrațiile și am avut iar discuția despre cum se văd lucrurile noaptea cu puține detalii, cum ziua putem să distingem culori, forme mult mai bine.
Revenind la tema cărții – visele urâte, cum să învingi spaimele din toiul nopții? Povestea este simplă și nu aduce nicio frică în prim-plan. Tigrul aka visele urâte nu e ceva de speriat, e doar fugit de la zoo, și trebuie dus înapoi, ca să nu umble noaptea, să doarmă prin paturile copiilor. Cineva trebuie să aibă grijă de cheie. Să nu cumva să se descuie poarta iar și tigrul să doarmă prin sat, cum ar veni.
Așadar, aveți grijă să puneți cheia bine, sub pernă, să verifice copilul că e acolo și somn ușor.
Și ca să terminăm, în același ton pozitiv, cu visele și poveștile de noapte bună, iată și o recomandare bonus pentru 3-5 ani – O cărticică adorabilă pe care să o citești cu cineva drag:
Mereu te voi iubi – Caroline Pedler
O carte despre familie, despre rude, cu rime ușoare și cu exemple simpatice de familii din lumea animală. Fetei mele i-au plăcut cel mai mult ilustrațiile, care sunt vesele.
Cartea pentru noi a fost punct de discuție despre animale și comportamente din lumea animală, despre cum unele specii de animale își manifestă afecțiunea. Ea mă întreabă des despre diverse creaturi, gen păianjeni, muște – unde este mama lui/ei? (suntem la capitolul fiecare vietate are o mama lui și un tata lui, dar lucrurile nu sunt ca la oameni, unii pui se descurcă fără părinți de cum au venit pe lume, alții nu – grea partea cu etologia, dar inserăm noțiuni).
Spor la citit!
Dacă vrei să vezi ce alte cărți citim, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii, pentru activități cu copiii, găsiți inspirație aici – Activități cu copii.
Pentru noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-7 ani vă invit să urmăriți pagina de Facebook a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog.