De când a început mândra copilă şcoala, adică de vreo 2 ani, activitățile de art&craft nu au mai avut loc în viața noastră. E adevărat că am făcut multe altele în loc, mici proiecte, dar nu ca atunci când Loli mergea la grădiniță. Timpul s-a scurs, prioritățile și nevoile s-au schimbat, am trecut prin alte etape, experiențe.
Inspirația noastră
Mi-era dor să stăm să meşterim ceva. Să facem planul, să facem modificări pe parcurs şi la final să ne placă unde ne-a dus inspirația de ultim moment. Că doar acolo sălăşluieşte punctul maxim artistic, în ultimele detalii de final. Cel puțin aşa e la noi.
Bun, ne-am trezit în ajun de Sf. Petru că urmează să-l sărbătorim cu numele pe omul cel mai calm şi blând al familiei şi nu avem acel lucru special de dat în dar. Aniversarea nu putea avea loc fără un ceva de la noi, lucrat cu drag. Cred că şi lui îi era dor de vremurile când făceam lucruri, ne găsea mult mai vesele și îmbujorate de la ideile pe care tocmai le pusesem în practică.
În ultimul timp, ne găseşte grăbite, agitate sau ocupate fiecare cu ale ei şi, da, frecvent încrâncenate asupra vreunei teme, pe care Loli pictează porci în loc de cuvinte, iar eu sunt cu calmul pe laturi (lături).
Prin urmare, ce să facem? O felicitare, da, facem și asta, dar doar atât? Hai să facem un tablou care să semnifice ceva. Am căutat pietrele şi mărunțişurile adunate de prin călătoriile noastre, pentru că fiecare lucru strâns, pietricică poartă o amintire, un ceva ce ne-a rămas în minte şi suflet.
Planul și tematica – un dar aparte
Am început prin a schița un model. Am scrolat şi Pinterest-ul pentru vreun model şi după ce am epuizat variantele de acolo, toate cu nepotrivire de piese, de semnificație, ne-am decis asupra temei. O inimă mare, pentru că tati face parte din marea inimă a casei noastre, împodobită cu mici bucăți colorate de sticle de mare, pietre de diverse dimenisuni și forme, scoici, plus 2 flori. Cine să fie florile familiei?
Am așezat piesele ca la un puzzle, un puzzle de amintiri şi emoții pe care să-l privim şi de la care să pornim aducerile aminte.
Nu e nimic fancy, inedit la tabloul nostru, dar faptul că ne-am pus la treabă ca pe vremuri, ne-a prins bine, ne-a adus la conectarea de odinioară, când aveam energie, timp și spațiu și….adăugați voi.
Știm cât contează uneori lucrurile simple? Ca în vorba „fericirea stă şi în lucrurile mărunte” pe care, evident, le facem împreună.
Poate nu aveai habar,
În afară de „fiecare pietricică poartă o amintire” – ediția de art&craft, iunie 2023, am realizat de-a lungul timpului și alte activități de DIY și joacă în familie. Hai…dă o raită pe aici.
Când nu suntem implicate în proiecte de DIY, citim, așa că vezi ce ne-a plăcut ca lectură în ultimul timp la secțiunea Recenzie carte.
Totodată, vă invit să urmăriți pagina de Facebook a blogului AICI, pagina de instagram are multe story -uri drăguțe, iată AICI, sau să vă abonați la newsletter.
Cartea mea – Ce vezi, copile? – poate fi un dar foarte frumos pentru voi sau pentru bunici, prieteni – fiind o carte de conectare în familie. Are book-trailerul – AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.
