Lucrurile simple sunt de preț atunci când știi că puteai să nu le trăiești. Contează din când în când să tragi aer în piept, să îți descretești fruntea și să fii prezent la lucruri simple. Sunt cele care construiesc amintiri frumoase.
Zilele astea, uitandu-mă la poze, citind mesaje și rememorând întâlniri, momente, după plimbarea prin parc, am realizat că de multe ori trec cu vederea anumite evenimente, nu stăruiesc asupra anumitor lucruri, sunt cât pe ce să pierd din vedere etape.
Câteodată face bine un mic exercițiu de reamintire și revenire la cum am ajuns în punctul în care sunt acum. Cam așa:
Am întâlnit oameni mai determinați ca mine. M-au inspirat și m-au făcut să grăbesc acțiuni.
Am făcut unele lucruri poate mai bine și cu mai multă răbdare comparativ cu alții. Am avut idei mai puține, la un moment dat, însă le-am aplicat, repetat până au dat rezultate.
Am fost stresată și deloc optimistă de multe ori și am disperat tare. Și am întâlnit oameni mai disperați ca mine și mult mai fericiți per total și încrezători. Mi-au dat curaj și am văzut cum negrul nu e chiar așa întunecat dacă te uiți mai bine.
M-am hrănit cu poveștile dureroase ale unora, ca să o pot duce pe a mea. Nici nu o simt uneori.
Am încurajat oameni și am primit și eu curaj. Am tăcut când nu trebuia și vorbit fără rost de multe ori. Am făcut și ce trebuie când era momentul, am simțit recunoștință și cum toate ar avea rost.
Am avut momente când nu voiam nimic și doream să se termine odată. Am momente când vreau ca timpul să stea locului și să rămân suspendată în clipa aia fericită.
Fiecare zi e un dar. Știu asta și când plâng cu ciudă, când nu le pot duce pe toate și știu că azi nu e ca ieri și mâine poate fi neașteptat de interesant sau deloc.
Am un dar prețios. Al meu și al lui. Și fiecare zi a nostră este valoroasă.
O plimbare în parc este ceva obișnuit dar pentru că e cu ea, cea plină de mirare și dornică să știe, este o zi care nu a trecut în zadar.
Fascinată de statui
