Ia doi oameni pe care i-ai cunoscut, te-au cunoscut și poziționează-te în viața lor. Apoi în viața ta. Ca la matematică cu axa x și y. Alege liniile pe care vrei să le urmărești, în genul liniilor din palmă. Nu ghicim aici, doar ne ghidăm. De exemplu, linia dragostei, prieteniilor, relațiilor de muncă. Definește pe axe timpul de când vă știți și timpul de când nu vă vedeți sau momentul de acum. Hașureaza și fă inventarul lucrurilor pe care le-ai învățat pe fiecare linie despre tine prin persoana respectivă și despre persoana respectivă.
Cât ai știut de la primul nod al relației (indiferent de gen) până la momentul prezent despre faptul că experiențele nu sunt numai despre celălat ci și despre tine. Cât știi acum când faci calculul. Câți ani ne trebuie să facem lucrurile să meargă, să ne învățăm lecțiile și să le dăm mai departe?
Pentru unii mult, pentru alții puțin. Pe graficul copilului pornim de la întretăierea axelor. Tot ce știm noi vor ști și ei. Nu va fi perfect, pentru că mulți dintre noi încă ne învățăm lecțiile. Dar vrem să dăm startul unui grafic cu noduri de relații care să scoată din copiii nostri oameni cu potențialul pe care și-l doresc. Nu pe care îl vrem noi.
Graficul oamenilor din viața noastră, poate să fie simplu, fără multe noduri, poate fi un păienjeniș. Și să fie bine. Un singur nod înseamnă că am trăit. Ce și cum am trăit contează.
Am fost cu Loli la ziua unui coleg de grădiniță. Am încercat să vizualizez momentul când Loli va merge la joacă cu prieteni de școală, momentul în care are parte de micile ei drame. Și nu am văzut nimic, pentru că nu am ajuns acolo. Vor fi highlitght-urile vieții mele de părinte. Și cum nu dormeam eu de căldură, oboseală, în noaptea aceea după petrecere m-am gândit și la prietenii mei. Cum am legat prietenii, cât le-am întreținut, ce am făcut pentru prietenul respectiv, ce am apreciat, dezaprobat, lucruri pe care le-am spus sau nu le-am spus. Sunt oameni care ne traversează existența și habar nu avem cât de mult ne-au transmis. Nu prin vorbe, neapărat.
Am întâlnit oameni fugitiv și i-am regăsit apoi mai târziu. E mare lucru când vezi evoluție, nu sună extraordinar evoluție, dar da e emoționant să vezi oameni buni deveniți și mai buni.
Cred că un mare wow merge după ce faci graficul celor pe care trec prin viața ta.
Încă ceva – când tu ești nodul ultim pe axa inimii, speri din tot sufletul să rămâi. Să înveti lecțiile pentru tine, să contribui și pentru celălalt. Cred că e wow-ul cel mare. Să fii ultimul nod, să se termine cu tine.
