Am primit un sac de haine. De la o prietenă, de fapt de la altă prietena de a ei, care are o fetiță un pic mai mare ca Loli. Le-a împăturit, spălat, călcat cu drag pentru Loli.
Când a ajuns la noi cu hainele, le-am despachetat, studiat, Loli a probat câteva (vociferând aia-aia și Loli), ne-am hilizit, pipăit materialele, fundițele, broderia, lăcrimat la culorile și bulinele pastelate. O mamă către altă mamă, parcă mi-a scris o scrisoare în tot sacul cu haine și mi-a transmis cu drag: Gânduri bune și veselie. Le-a ținut ca să le dea cuiva care să le poarte cu drag, asta mi-a transmis verbal și simțeam același lucru chiar dacă nu îmi trimitea vorba asta.
Loli când vede geamantanul spune: Loli- Loli adică ale ei.
Loli are un vagon de haine, noi părinții nu stăm așa bine la acest capitol. Cumpărăm compulsiv, deși are haine și de la nepot și de la băiatul nașei nepotului meu. Este asigurată, ce mai, cu haine pentru orice moment al creșterii ei. Dorința noastră cea mare este să crească, să trecem de etapa – vai ce mică e
Revenind la cumpărat fără măsură. Știm asta, de fiecare data, încercăm să nu ne lăsăm impresionați de vreun model în culori vesele sau imprimeu numai bun de ieșit în parc. Nu iese.
Am avut acum ceva vreme discuția asta despre haine de dat și împrumutat cu prietene, cunoscuți de-ai casei și am descoperit reacții diferite.
Sunt părinți care nu accepta sub nicio formă hainele altor copii pentru ai lor, indiferent de gradul de apropiere, prietenie; părinți care acceptă doar lucruri noi, ce nu au fost purtate, din motive de neconcordanță cu anotimpul sau pur și simplu mărimea nu s-a potrivit și părinți care apreciază întrebarea despre gestul prietenesc fără a se simți lezați, chiar dacă își permit sau nu să schimbe garderoba copilului oricând. Există și părinți care aruncă direct la gunoi fără a-și pune problema reciclării, posibilitatea de a le dona sau duce la cineva care le-ar găsi vreun folos.
Eu fac parte din categoria celor care apreciază trocul de haine. Nu judec nicio decizie de mai sus, expun doar fapte și ceea ce apreciez eu. Apreciez faptul că cineva s-a gândit la mine ca mamă și la copilul meu. Apreciez că atunci când a pus deoparte lucruri frumoase, s-a gândit că bucuria copilului ei va fi și bucuria altuia, că împăturite frumos și călcate îmi va ușura anumite zile și va surprinde o mogâldeață (ia uite ce culori sunt pe rochia asta, parcă nu ai îmbrăcat-o niciodată😊. Mândra mea are zile când din tot dulapul nimic nu se asortează la soșetele ei și atunci mergem la stiva cealaltă).
Primind, o învăț pe fiica mea să fie darnică. I-am explicat că unele hăinuțe nu sunt cumpărate cu bani, de noi mami și tati, ci sunt primite în dar. Cineva s-a gândit că i-ar plăcea rochițele astea multicolore și i le-a trimis cu drag. Recent am făcut și noi pachete pentru o altă fetiță. Am ales dintre hainele ei pe cele mai bune, fără pete și imperfecțiuni datorate purtatului și le-am dăruit. Am primit, am dăruit și noi. E ca un lanț al prieteniei.
Știu că treaba cu hainele, lucrurile moștenite în familie și purtate de trei generații are origine în perioada când nu erau de cumpărat și știu că paltonul meu ăla roșu a fost purtat de fetele verisoarei mele, landoul meu a purtat pe o parte dintre verișorii mei. Nu se găseau, erai pe lista pentru un landou la magazin, iar dacă aveai niște salopete mai bunișoare, apoi îmbrăcau câtiva ani buni copiii fraților, verilor.
Și acum sunt părinți care fac acest lucru, din motive financiare, din grijă pentru alți părinți sau din dorința de a ajuta, de a reutiliza resurse. Un fel de reciclare a lucrurilor, din motive ecologice, empatice, financiare.
Se face tam-tam pe ideea de responsabilizare, asumare, validare nevoi de la vârste fragede. Copiii învăță de mici responsabilitatea. Ii responsabilizăm alegând să îi învățăm valoarea unui lucru, calitatea și utilitatea. Așa și cu împrumutatul sau reciclatul hainelor. Poți face asta pornind de la ideea de utilitate, nu neapărat necesitate.
Am fost și în situația în care am dat lucruri în ideea de a ajuta, la cerere și am primit dispreț. Am făcut pachet pentru o mamă ce cerșea. A ales hainele dupa criterii de ea știute și ce a considerat că nu îi folosește a aruncat la gunoi. Putea să le dea altei mame, de pe stradă, la fel ca ea. Nu! A ales să arunce. De atunci nu ajut în acest mod. Nu spun că a primit ceva ce nu-i folosea, nu erau zdrențe, erau curate, împachetate cu grijă. Să le vezi azvârlite, nu pică bine, parcă te-ar fi aruncat pe tine la gunoi. Puteam să le fac cârpe sau să le dau la bunica la țară să îmbrace vițeii iarna sau să pună la pui pe jos. Aleg să împrumut, să dau, donez acolo unde știu că ajung la destinație și sunt de folos.
Noi ne-am bucurat de stocul de haine, Loli le admiră. Își cunoaște body-urile ei uzuale, iar când îi pun ceva ce nu a purtat până atunci, o văd cum privește cu interes modelul.
Tu cum privești acest lucru ? Imprumuți, donezi, arunci la gunoi?
Isabella, 10 luni, are 90% din lucruri de la verișoara ei. Parte din ele sunt deja la a patra generație.
Încă nu am dat din ele mai departe, pentru că nu sunt sortate pe măsuri și pentru că ne dorim al doilea copil în următorii trei ani. Am înapoiat o parte din hăinuțe pe care le-am avut de la o altă prietenă însă.
Lovely Isabella! M-am uitat zilele astea la pozele cu ea. Si eu am păstrat câteva haine care mi-au fost dragi tare. Am dat ce am cumpărat, ce am primit am păstrat pentru retur, evident.
Eu am o fetita de un an si zece luni si inca din prima zi a purtat haine ce au apartinut altir copii. Inca mai primesc si ma bucur tare pentru ca sunt haine bune si purtate cu veselie. Primim si de la baieti nu doar de la fetite. La randul meu am dat mai departe altor prichindei. Am pastrat doar 2-3 lucruri ca amintire. Atat. 😊
Să-ți trăiască mândra! și noi purtăm cu bucurie modele de băieți, asortăm o fustă la o bluză cu mașini…:)
am primit si am dat haine tot pe acelasi principiu: sa ajunga cineva care sa le poarte cu drag si sa fie bine primite. eu am mai pastrat din hainutele primite, de f buna calitate, si acum le folosesc cu drag la al doilea copil. da, reprezinta o economie, avand in vedere ca o geaca buna costa destul de mult e de folos sa numai fie nevoie sa o cumpar. copilul meu daruieste cu mare drag tocmai pentru ca a primit si a invatat de mic sa dea si sa primeasca 🙂
Da, așa este, la haine groase, gen geci, faci un fel de economie. Am vazut cum se descurcă mândrul mic cu lingurița. Dragul de el!E mega simpatic. S-a uitat și Loli la filmuleț, l-am dat exemplu, ea se plictisește repede la masă, impinge mama după primele trei guri singură.
Pana sa devin mama iată că nu știam de treaba asta cu „imprumutul”, ba mai mult, nici rudele nu obișnuiau să facă asta. Eu am primit de la prieteni cu drag, le-am dat înapoi cu recunoștință și sunt gata sa împrumut și eu pe alții mai departe pana apare bebe 2.
Mai mult… Noi încercăm să cumpărăm românește… Dacă noi nu o facem, atunci cine?
Și noi cumpăram de la producători români.
Pe unele le pastrez pentru fratioara (cand o fi), pe celelalte le donez.
Să vină frățioara!! 🙂
Și eu primesc cu drag de la toată lumea și dau mai departe. Am îmbrăcat o mulțime de fetițe cu hainele de la fii-mea și am și acum de dat pentru bebe 2. Sunt foarte recunoscatoare pentru tot ce primesc, mai ales ca știu cât de scumpe sunt și cât de repede cresc copiii.
Si noi apreciem fiecare pachet de haine primit. Adevarat copiii cresc repede, unele haine nu apuca sa le imbrace de doua ori, sunt ca noi.
Si noi am primit cu bucurie și am oferit cu drag. Si ce bine ne-au prins cele primite! Si ce bine au fost primite cele oferite! Eu cred ca nu e doar un schimb de haine , ci și un schimb de energie pozitivă. 😀
Da, ai dreptate, ce frumos..schimb de energie pozitivă.:)
Noi am primit. Îmi permit să le cumpăr haine, dar tot mă bucur ca un copil mic când primesc. E drept ca de la prietene, rude, dar nici nu conteaza. Am daruit la randul meu tot ce le-a ramas mic si a putut fi purtat. Mi se pare atat de firesc ca lucrurile sa se intample asa!
Și mie mi se pare natural, eu am întâlnit oameni care nu privesc așa. Și eu mă bucur mai tare ca Loli când primim haine așa cu drag.