M-am gândit să deschid un nou capitol de povești care să ne inspire, să ne aducă zâmbetul pe buze, să ne readucă încrederea că poți urma un vis oricare ar fi provocările lui. Am decis să îl numesc chiar așa #InspirațieMotivație. Primul serial cu povești despre vise împlinite a fost demult tare și a avut 5 povești superbe, pe care le-am transmis cu drag. Să ne reamintim, iată aici #CredeÎnTine. Un proiect cu povești despre vise, dorinţe, idei și oameni care trăiesc din toate astea la un loc.
Bun,
În urmă cu ceva timp am postat un clip cu o agendă foarte drăguță și un calendar plin de mesaje motivaționale, de stare de bine. Dacă nu vă amintiți foarte bine, las link-ul către postare AICI.
Autoarea acestor produse minunate este Violeta. Pe Violeta o știu de la un training, de prin 2012 -2013 și am rămas prietene pe Facebook. Timpul nu ne-a mai adus împreună, dar am ținut legătura prin mesaje și, recent, când am descoperit ce minunății creează, am zis că e musai să știu povestea aceasta. Și, evident, să o dau mai departe.
Povestea WioletArt
Un proiect plin de culoare și presărat cu optimism, care s-a născut din îmbinarea a 2 pasiuni.
WioletArt este proiectul în care am pus foarte mult suflet și constat, în fiecare zi, că a meritat.
Este un loc, în care dacă ai ajuns, vreau să regăsești mult optimism și bucurie și să te regăsești pe tine așa cum demult nu ai mai fost sau cum ai vrea sa fii. Este un proiect care a apărut în mintea mea foarte rapid, parcă am știut dintotdeauna că pasiunea mea pentru fotografie se va îmbina cu cea pentru scris.
Foarte multe persoane mă întreabă de ce Wiolet cu W? A fost destul de dificil să aleg un nume care să reprezinte vioiciune și bucurie și, în același timp să creeze misterul și, deci, să te poarte cu gândul la ce vrea să fie în spatele acestui nume. W-ul este, de fapt, V(ioleta) V(asile). Și, în plus, se potrivește și cu faptul că este culoarea numelui meu.
Art este pentru că aici vreau sa fie un loc în care voi expune doar creații artistice.
Ideea – inspirație, provocări, împlinire
Se spune că maternitatea te aduce foarte aproape de pragul de jos al vieții sau te ridică la niveluri la care nu te imaginai. Multe mame își descoperă pasiuni, sau dezvoltă pasiunile mai vechi, combinându-le cu unele noi sau pur și simplu le pun în practică pe cele vechi. Deși timpul nu e prietenul părinților, se pare că pruncii noștri ne dau putere în plus.
De când am devenit mamă, am început să am tot felul de preocupări care să mă mențină activă, întrucât, datorită conjuncturii impuse de pandemie, am luat cea mai bună decizie din viața mea, aceea de a rămâne alături de băiețelul meu până la împlinirea vârstei de 2 ani. Această pauză vine la pachet cu multe plusuri, dar și cu momente mai inactive, eu fiind obișnuită să fiu implicată în tot felul de proiecte, cu deadline-uri strânse, cu multe ore consumate și cu energia turată la maxim, în fiecare zi. Când ai un copil, ritmul este tot alert, însă prioritatea este el, creșterea, dezvoltarea și educația lui. Și, da, am simțit nevoia să diversific activitățile, dincolo de etapa „diversificării alimentare” și așa mi-am dat seama că vreau să fac ceva legat de pasiunile mele, să creez.
Am creat acest calendar peren, exact când am știut (aș zice, mai degrabă, am simțit) ce să fac cu multele poze realizate de mine și cu o parte dintre textele motivaționale scrise de-a lungul anilor. A durat cam 9 luni de când am început să creionez ideea și până să ia naștere proiectul în sine. Uneori, râd în sinea mea, și îl numesc copilul meu mai mic.
Lecții învățate
Fiecare proiect nou vine cu multe lecții și asta e ceva ce trebuie să îți asumi și să nu te lași copleșit.
Am început să citesc despre promovare online, despre marketing online, am căutat recomandări ale unor profesioniști pentru editarea materialului. Asta a fost, poate, partea cea mai simplă. Când a trebuit sa aleg doar 365 de poze și de texte cu care să creez efectiv fiecare pagină a calendarului, a apărut primul „hop”. Pentru că îmi doream să le selectez pe cele care transmit un mesaj anume, să fie și asortate cu luna din calendar, să se încadreze bine textul în poză, astfel încât să fie o pagină uniformă (să nu atragă atenția mai mult fotografia sau mai mult textul).
Au urmat câteva runde bune de feedback-uri cu persoana care s-a ocupat de editare (și căreia țin să îi mulțumesc și pe această cale), pentru că ce știam era doar atât: voiam să arate într-un fel, să simt că atunci când mă uit la poză și citesc textul sunt acolo, unde mă duce imaginea și sunetul cuvintelor, să vreau să rămân la ziua la care deschid calendarul, fără să fiu tentată să „verific” ce rezervă o altă pagină.
Fiind o lucrare care conține texte proprii, a urmat etapa de investigare a obținerii codului ISBN, apoi interacțiunea cu editurile. După vreo lună de căutări, am decis să merg pe varianta de a-l tipări pe cont propriu și a urmat runda de oferte de la tipografii. Cele mari nu iau comenzi sub 1.000 de exemplare, cele mici nu au timp, că au multe lucrări, iar asta presupunea multe teste de print. Am rezolvat și partea asta organizatorică și a apărut partea legată de cum arată produsul finit, unde îl promovez, când, cine mă ajută cu zona logistică și așa am ajuns la ideea că vreau și site. Și uite cum o idee mică, un vis apărut într-o zi la cafeaua de dimineață, s-a transformat într-un proiect.
Scop țintit
Mi-am dorit (și zic că mi-a și reușit) ca fiecare pagină din calendar să-ți dea, ție celui care îl răsfoiești, o stare de bine, să te arunce în peisajul pe care îl vezi și să simți o parte din povestea lui. Să citești acel mesaj și să îți aducă cel puțin un gând pentru tine, care să te însoțească toată ziua.
Încă o idee…
De obicei ideile bune nu vin neînsoțite, iată că așa a fost și în cazul de față.
După calendar, am zis că vreau să mai fac ceva cu aceste texte și mi-am zis că locul unde aș putea să le văd periodic, este o agendă. Aici, lucrurile au fost ceva mai simple, pentru că aveam deja pașii, știam ce să nu mai fac, unde să insist și unde nu.
Mi-am dorit să aibă ceva aparte și, într-o seară, am găsit-o pe Delia, o persoană cu suflet minunat și mâini înzestrate cu un scris dumnezeiesc. Și așa am decis ca cele 53 de texte motivaționale din agendă să fie redate în scris caligrafic.
Privire spre viitor
Violeta mai are câteva idei cu care să vă surprindă.
Lucrez la niște tablouri și căni mai aparte, cu o parte din mesajele mele de suflet.
Preferatul meu este „Ce ai face azi, dacă ar fi ieri?”. Este un mesaj care te poate duce în fiecare dimineață într-o nouă poveste, alta decât cea trecută, de ieri, și asta mi se pare fascinant, mai ales dacă se asortează cu o cană mare de cafea cu lapte, scorțișoară și miere sau cu un ceai de iasomie. Dacă aș vedea zilnic un tablou cu acest mesaj, în spațiul în care creez, m-aș lăsa purtată într-un alt univers, cu ochii larg deschiși.
Data trecută m–am gândit mult la titlul capitolului cu povești, acum a venit mult mai ușor, pentru că așa cum am învățat la rândul meu, după publicarea cărții mele, visele devin realitate și pe lângă pasiune și muncă, contează să crezi în tine.
Visați bine și nu uitați pe lângă #inspirație ai nevoie și de #motivație.
În încheiere
Pagina de Facebook pentru WioletArt este AICI, urmează să fie gata și site-ul luna care vine.
AICI este pagina de Facebook a blogului, acolo vezi când public lucruri care mi se par interesante și te-ar putea prinde și pe tine. Sau te poți abona la newsletter. Dacă ești în căutare de idei de activități AICI poți să vezi ce meșterim.
Când nu ne jucăm sau meșterim lucruri, citim! Dacă vrei să vezi ce cărți citim, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii.
Cartea mea – Ce vezi, copile? – poate fi un dar foarte frumos pentru Luna Mărțișorului – fiind o carte de conectare în familie. Are book-trailerul – AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.
Un comentariu