Eu cu tehnica, care presupune microcircuite, memorie, chip, mega, terra, nu le am. Folosesc aplicații, sunt fan gadgeturi, dar nu mă interesează cum este făcut/ă. Știu un pic de html, SEO cam între 1 și 5, n-am ajuns până la 10 (ajung și acolo), și mă descurc în lini mari cu widgeturile astea din blogul meu. Și atât. Iar dacă mă pui să asamblez ceva după o schiţă mă descurc, fără piese rămase nepuse și fără răni la mâini.
De inventat chestii nu m-am apucat (idei aș avea) încă, oare mai am ce? Bine, ar fi, numai că varianta mea ar fi mediocră. Prin urmare ce să vreau. Da, nu râdeţi, orice invenție porneşte de la o nevoie. Păi, logic. Trebuie să îmi doresc ceva care să numere, măsoare, să îmi fie de ajutor, acum. Acum când aştept ca orice efort, gen mers mai mult, să mă slăbească şi să ştiu caloriile consumate instant. Mi-ar fi fost de folos un dispozitiv care să măsoare paşii. Cu Loli în brate, prin casă, cred că am făcut km buni, însă nu a scăzut un gram grăsimea. Aud o voce, a lui Iulian: Există! A, ok, am să caut altceva cu care să măsor, de-a lung şi de-a latul, în câte moduri poţi merge prin casă. Există, mă completează, din nou, soțul meu. Apoi, s-a dus inspirația. Ce, ce să inventez? Vreau să inventez ceva!!!
Când a apărut Loli în viaţa noastră a fost de nedescris. În sensul bun şi în sensul că aveam nevoie şi de instrucţiuni foarte detaliate cu trimitere prin toate materiile vieţii: anatomie, medicină, psihologie etc.
Şi cum a venit mai devreme cu o lună şi cum partea cu plânsul, colicii o lăsai pe ultima lună pentru documentare, ar fi fost util un dispozitiv care să descifreze limbajul fetei mele: tonalităţi de plâns, scremete (pe alea de poop poo le -am ghicit), de mami pune-mă să dorm deşi nu par obosită, dar sunt și așa mai departe.
Am fost stresată, recunosc. Încă mă încearcă anumite temeri. Nu încerc să mă scuz, nici să îmi dau dreptate. M-am imaginat printre mamele zen, nu am fost, şi aspir la toată linistea, calmul și zenul….vorbesc prostii, chiar. Sunt ok, suntem ok, am fi fost chiar și fără milionul de analize. DA, suntem linistiti, împăcaţi cu ritmul special de creştere al Lolitei. 🙂 Tot cea mai cea este!!!
Gata! Să revenim. Ce ar fi de folos mamelor, chiar şi celor mai puţin agitate ca mine? Un dispozitiv de traducere a limbajului bebeluşilor. Nici nu dau search să văd dacă a mai avut cineva ideea asta și ce oferte de astfel de gadgeturi ar fi. M-aș oftica, că tare l-aş fi folosit. Clar, ne încredem în instinct, ne descurcăm, dar un pic de tehnologie nu strică. Ca să nu mai zic că ar fi o tehnologie în continuă dezvoltare. Și nu ar fi ceva extrem de complicat, după părerea mea experimentată (a se simți nuanța ironiei). Cu toții știm că bebelușii ne transmit tot timpul ceva, fie vocalizând (plâns, țipete, toată gama de broac, oac, wouaaa) fie prin semne, grimase, posturi (bebelușii mai mari). Decodificarea tuturor semnalelor ne ajută să avem reacția imediată. Cine reușește din prima face parte din categoria norocoșilor. Uneori prin eliminare, ascultat intens, urmărit intens (mama începătoare, ca mine:)) ajungi la răspuns prompt și imediat nevoii copilului. Daaaaa, pafffff, ce tare sunt! Nu e chiar așa simplu. Asta o știe orice mamă. So, un dispozitiv care să înglobeze miliarde de sunete, de imagini, care să compare și care să facă o sinteză a studiilor privind reacțiile bebelușilor și care, pe tine ca mamă, tată, bunic, bunică, bonă, să te ajute, ar fi ceva ceva. În plus să citească calorii/zi/masă, temperatură, reacții la jucării, preferințe pentru jucării, poziții, culori, texturi haine, postură de bebe extra balonat, și cu nevoie de masaj, drăgălit la burtică, nu de poțiuni magice de colici (care de altfel, la noi nu au funcționat) sau care să pornească dipozitivul: alo mama, atenție: vine poopoo. Și după caz: pui olița în funcțiune sau te pregătești pentru spălat, pudrat popoul. În plus, prin conectarea la internet, s-ar forma o comunitate a userilor de astfel de gadgeturi și s-ar crea și soluționa toate bug-urile legate de softul dispozitivului, programele incluse, sau s-ar adăuga altele noi.
Cum orice gadget mic sau mare are nevoie de rulaj excelent, atunci când are de distribuit datele și pentru că ai nevoie ca informația ta să nu se piardă (contul, progresele, percentilele, charturile cu diversificarea, achiziții), clar, ai nevoie de un desktop îmbunătățit. Prin urmare, ca să nu îți cumperi separat un alt calculator, laptop pe care îl folosești doar pentru baby gadgetul minune, un ssd care să facă față tuturor aplicațiilor și, totodată, să îți permită să utilizezi mai multe programe în același timp, ar fi de folos. Acuma ce știu eu de ssd-uri? M-a pus soțul meu să trag cu ochiul aici și să citesc review-uri și apoi să-mi dau cu părerea…cu el (mă verifică la documentare, e programator :)))). Un ssd Intel ar fi bunișor, zic eu. Dar un hard disk, ce zici, nu ar fi suficient? întreabă specialistul casei. M-a prins. Iată c-am picat testul de documentare. 🙁
Păi, un hard disk nu ar fi mult mai bun pentru stocarea de date, este bun și el, nu surclasează ssd-ul, prețul este mult mai ok față de ssd. În plus, dacă ai deja ssd și vrei să stochezi date de care nu ai nevoie zi de zi, le accesezi când și când, atunci un hard disk mare, pe lângă un ssd este bine de achiziționat. Să verific, așa că, mai trag o raită prin magazinul online de HDD, să citesc una alta și să compar. Pfffff! M-am lămurit cumva.
Cum să de numim gadgetul nostru: Baby Helper. Ce zici Loli? Nu are chef, e sătulă de documentare, de stat pe forumuri după informații, mult prea complicat pentru ea (și pentru mine, că doar avem pasionatul de IT în casă, nu trebuie să facem noi cercetare) decretă: aieeeeeeee, wooooo adică decodat rapid: Gata, noi avem idei (și trebuie să fac nani), tati este cu tehnica. Atât!
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015
