Tată de Loli, tatăl Sofiei -Lorena. Am căzut în damblaua scriitoarei Parinoush Saniee. Da, el este tatăl, soţul care ne aşteaptă să ne asamblam în boba, să ne punem căciulile, să ne treacă mofturile şi ifoselele (acum suntem două alintate, îi era de ajuns una, s-a ales cu una şi mai simpatică) şi tot aşa. Sunt încă sub influentă ultimei cărţi citite scrisă de autoarea de mai sus. Nu o mai recomand nimănui. Gata, m-am lecuit de atâta suferinţă, sacrificii, onoare dusă la extrem şi credinţă. Cine nu-şi poate exterioriza o tristeţe şi are nevoie de acel declic poate să o citească. Eu vreau vesel, funny, cu viaţă, cu capul în nisip precum vorba cu struţii şi cu fericire şi hohote de râs. Nu am motive de nefericire, ba dimpotrivă am tot ce mă face fericită. Am să scot de la praf nişte chic lit sau literatura de gagici simpluţă, fără răscoliri sufleteşti. De unde am plecat şi unde am ajuns. Nu ăsta era subiectul.
Azi e ziua lui tati. Şi e o zi specială, prima sărbătorire, a zilei lui, cu Loli în braţe. Loli, e Loli alintată, numele este dat de tatăl ei. Şi în conversaţiile noastre (Loli şi moi) îi aduc aminte: Loli, tu eşti Sofia-Loreana, tati a vrut numele astea şi mie mi-au plăcut tare, nu am avut nimic de zis:)))). Şi pentru că ne plac amândouă, şi nu ne-am putut hotărî la unul, le-am prescurtat pe moment Loli.
La mulţi ani, Iulian! La mulţi ani, tati de Loli! La mulţi ani, soţul meu!