Poate că suna duios la un moment dat. Acum, după ce am tot auzit-o, a ajuns să nu îmi placă expresia asta. E ca şi cum aş arunca mănușa. M-ai ales, asta e. Eu asta sunt, mă schimb, nu mă schimb, TU m-ai ales să îți fiu mamă.

Crede-mă, îmi vine rău când aud vorba. Mi se pare ceva dulceag fără dulceața aferentă şi tot ce era până la punctul m-ai ales să îți fiu mamă, pentru mine își pierde savoarea.

Copiii nu ne aleg dinainte. Dacă poți spune asta argumentat, îmi retrag toate cuvintele. Noi, copiii crescuți, cică adulți şi cu capacitatea de a discerne, alegem înainte. Să facem sau nu copilul. Povestea care spune că am trăit în eter, apoi ne-am ales, din motiv de aliniere de planete, este fantezie şi atât.

Ştii de ce fac alergie la expresie? Pentru că mă gândesc (la mine, evident) copilul a ales bine? Nu o fi fost alta disponibilă şi am rămas precum roata de rezervă. E bună, e rea, alta nu era. 

Da, în zilele noastre „bune”, alea în care îmi vine să plec şi să rămân plecată, țac-pac – crezi că mă redresez când gândesc: uite, m-a ales să îi fiu mumă? NU, nu e aşa, deloc. Mă gândesc şi la faptul că putea să mai aştepte. Să fie cineva, nu eu neapărat, exact pe dimensiuni, nervi şi frumusețe.

Cum aş putea să împovărez copilul cu decizia asta, chiar dacă pun înainte îți mulțumesc. Când suntem bine, a fost alegerea bună, când nu, apoi mama, dacă m-ai ales, spală-te pe cap cu mine (vorba bunică-mii). Și da, spală-te pe cap, fără nazuri!

Aş schimba vorba asta. În loc de îți mulțumesc că m-ai ales să îți fiu mamă, aş spune îți mulțumesc că mă iubeşti cum sunt ca mamă.

Acuma despre noi:

Eu ştiu că nu excelez, învaț cum apuc, sar un capitol, nu se leagă cu restul, o iau de la capăt, parcă aş mai avea nevoie de timp, renunț la conectare cu tine când simt nevoia să ies din relația noastră, pentru că nu ştiu să mă adun altfel. De cele mai multe ori. Avem şi momente de conectare minunate.

Chiar dacă mă apucă dorul de ducă, fie doar în gând, mă întorc la tine oricând, să ştii asta, şi aş seca şi piere precum o baltă în soare, dacă nu aş mai fi mama ta.

Iți mulțumesc pentru încredere, deşi te îndoiești, cu siguranță, de ce aş putea face uneori. Tu vezi teama în mine, oricât încerc să o ascund. Asta înseamnă că ai curaj să sari în hăul meu, să știi că eu am să te prind, deşi eu nu cred asta.

Iți mulțumesc că râzi de parcă am zis o glumă bună când clocotesc de mânie şi nu stai supărată că am trosnit şi aruncat ca disperata oale şi linguri. Fix pe alea din care ai refuzat să mănânci. Pentru tine era amuzant şi după ce mi-a trecut năduful mi-am dat seama că eram, într-adevăr. Doamne, ce leu amuzant eram!

Iți mulțumesc că mă iubeşti, în felul tău, şi că atunci când mă vei urî pentru că nu ți-am dat voie cu rochia aia, tot mama ta voi fi. Şi oricât ai fugi, eu tot a ta voi fi. Şi chiar dacă îți vei aminti numai ce am făcut rău, îți mulțumesc că îți vei aminti. Înseamnă că tot am făcut ceva.

Iți mulțumesc. La atât aş reduce, în final. Nu aş spune nici că m-a ales, cules sau altceva. Aş mai spune doar – orice ai alege în viața asta, să nu alegi pentru mine. Sper să îți iasă partea asta şi să fiu împăcată că ceea ce alegi este convingerea ta. Nu a mea. Iar eu te-am ajutat să fii aşa.

Tags :