Acum vreo 13 ani prietena mea îmi spunea cât de frumos miroase bebelușul ei, cum îl miroase și se umple de el, indiferent de producția din scutec. Eu nu simțeam decât balsamul din hainele lui și mirosul de saliva care aducea a zer. Despre restul nu știam ce să zic, părăseam scena când era ceva de schimbat. O credeam, Andrei era și este adorabil și fără să îi simt mirosul specific. Spuneam despre el că e primul meu nepot.

Apoi a apărut nepotul adevărat, fiul soră-mii, Ștefan. Alt copil cu miros de curat, balsam de rufe și un pic de bale. La fel de iubibil și numa’ bun de pupat (cu acordul mamei, apoi al lui) până te saturi.

Când a apărut moțata Loli, m-am îmbătat de miros de copil mic. De piele proaspătă, de lapte, de acru de pe după ureche, pe unde îi ajungea laptele din colțul gurii, de mirosul de păr de bebe, de scutece pline cu no 1 și no 2.

Știi cum amușină câinele urma ce îl interesează, așa îmi umpleam eu nările cu mirosul mândrei din cap până în picioare.

Știi cum în desenele animate se desenează urma parfumului/mirosului și cum intră în nările personajelor, așa eu (și tu, cu siguranță!) am inhalat mirosul copilului și lumea a căpătat alt sens. 

După ce termini cu alăptatul dispare un miros, acela de bebeluș care suge doar lapte, dispare aerul de spumă de lapte. Cu toate astea copilul miroase cum numai tu simți. Rămâne ceva, era acolo dar pentru că predomina aroma de lapte, nu îți dai seama. Acel ceva pe care nu-l poți descrie exact – curat, proaspăt, piele caldă, parfum dulce, cred că, de fapt, este mirosul de dragoste, pe care îl poartă prin toți porii. Și chiar dacă mucește muci grețoși pe care îi intinde cu palma până la ceafă, sau este murdar de cretă și carioci până la degetele de la picioare, pârțâie de îți mută nasul și te gândești cum oare, doar din aceeași oală ați mâncat, copiii miros a dragoste.

Iată și o selecție de articole (mai jos) care încearcă să explice de ce atunci când nu suntem mame, mirosul bebelușilor nu ne activează precum le activează pe mamele lor și cum mamele și puii din întreg regnul animal se bazează pe miros. Supaviețuirea are legătura cu mirosul și cum legătura dintre pui și mama prin miros se definește.

Vorba îmi vine să îl mânănc, nu e departe de adevăr. Copiii noștri ne proiectează în starea de bine fără să ne dăm seama, ne îmbată receptorii olfactivi cu mirosul lor pe care creierul îl asociază cu efectul unei gustări delicioase. Cel puțin așa spun cei de la Today’s Parent.

Acum ceva ani i-am spus unui amic (care insista că amiciția nu e ce își dorește de la mine ci ceva mai mult) că nu are feromonii potriviți pentru mine și comunicarea dintre noi va rămâne la stadiul de amiciție. S-a supărat, a crezut că îi spun – miroși urât. Apoi a căutat ce înseamnă și s-a supărat și mai tare. Well, când nu e chimie, nu e nimic! Atunci când vine vorba de pruncii nostri la nivel molecular, conectarea prin miros se datorează hormonilor. Chimia mamă-copil este explicată frumos, științific aici.

Alte articole drăguțe despre subiect găsiți aici și aici

A ce miroase copilul tău?

Tags :