Nu lăsa porumbelul la volan – iată o poveste scurtă, simpatic ilustrată, utilă pentru părinți și copii, spornică la citit pentru orice ceas al zilei. Mie nu mi-a plăcut inițial, dar se pare că fiica mea s-a prins mai repede despre ce e vorba.
Cartea scrisă de Mo Willems este despre limite și cum să spui pe NU simplu și la obiect. Tare mult place fetei mele pentru ca ia rolul adultului, responsabilitatea lui NU.
De obicei avem tendința de a-l spune pe NU într-un mod puternic, autoritar. Fie pentru că așa l-am primit din copilărie, fie pentru că așa avem impresia că suntem auziți, înțeleși mai bine. Ideea este că la un moment dat, era un curent printre părinți, poate este și acum, să îl ștergem pe NU din vocabularul de parenting. Sunt de acord cu formularea pozitivă a unei reguli, cred că toți încercăm să facem asta, dar nu sunt de acord cu eliminarea totală a lui NU din educație.
Dr. Lawrence Cohen (în cadrul conferinței despre care am povestit cu 2 posturi în urmă) a prezentat preț de câteva minute această carte și s-a jucat cu noi prin exersarea replicilor, pentru a demonstra nevoia părinților de a-l exersa pe NU, de a rezista să spui DA copilului, deși uneori simți nevoia să faci asta, ca să scapi.
În relația cu copilul uneori este greu să menții limita, să continui să validezi dorința și să ai puterea și convingerea de a spune NU, într-un mod calm, ferm, fără frică pentru tantrumul ce urmează.
Cartea este un instrument util părinților și copiilor, te invită prin povestea funny să cunoști felul în care îl știi pe NU (îți dai seama că ai de lucrat la el). Totodată, vei simți cum percepe copilul NU-ul pe care îl transmiți.
Povestea împuternicește copilul, să NU cumva să fie convins de porumbel. Exersând puterea lui NU, el recunoaște toate emoțiile și situațiile în care încearcă să-l obțină pe DA.
Până și L.C. a exersat în oglindă pe NU, pentru a putea să îl spună copiilor lui într-un mod calm, relaxat. Iată o idee bună, nu?
Exersarea lui NU pentru o comunicare calmă, relaxată implică și renunțarea la țipete, la lovituri și pauza deconectantă cunoscută sub numele de time-out.
Mulți părinți simt nevoia să-l întărească pe NU cu ceva iminent – pedeapsă, țipăt, trimis la colț, în cameră etc. Există alternative la toate astea, cele propuse de L.C. la conferință au fost:
- liniștirea(calmarea) sistemului limbic – la părinte și copil
Sistemul limbic sau creierul emoțional este implicat în reglarea emoțiilor. Într-o situație tensionată atât părintele cât și copilul au nevoie să se calmeze.
O metodă prezentată de L.C. și utilă părinților este de cea de mirroring(devenim oglinda copiilor) – de conectare la emoția copilului: da, te văd supărat, te înțeleg că ești supărat, sunt aici, lângă tine, cât ești supărat. Nu dăm soluții la supărarea copilului, mergem la pas cu ea.
Recunoscând emoțiile copilului îi validezi practic existența și creezi cadrul securizat pentru a exprima sentimente sincere în relația cu tine.
- timp de reconectare – întâlnire pe canapea(meet on the couch) – time-in – de discutarea a emoțiilor, exprimare sinceră de fiecare parte. În loc de du-te în camera ta, varianta este ne dăm întâlnire pe canapea, sau oriunde în casă unde să fim împreună.
- întâmpinarea nevoilor profunde
- conectare înainte de control
Reiau alternativele într-un alt post, vă las să vă delectați cu cartea. Copilul o va iubi pentru puterea lui NU și pentru că l-a înțeles.
Spor la părințeală și la citit! Din seria ce spun specialiștii găsiți informații AICI, dacă vrei să citești povești asemănătoare cu cele ale tale – AICI sunt poveștile de mamă, de părinte.
Un comentariu