Fata mea este cititoare avidă. Nu prin forțe proprii deoarece cuvintele sunt nărăvașe și încă nu se lasă stăpânite de vocea ei, dar cu sprijinul meu ea citește mult și cu plăcere. Azi este despre o carte pe care o avem de anul trecut în bibliotecă, ne place mult și face parte din familia Dialogurilor sincere, scrise de Laura Iviniș.
L-am descoperit pe Rai în urmă cu 3 ani. Pe cea care i-a dat viață și ne-a invitat la conversații sincere tot atunci.
Dialogurile cu Rai au crescut în serie, Laura, autoarea a dus povestea simpaticului și vorbărețului personaj mult mai sus. Vorbele sincere nu s-au încheiat, însă au continuat firul autocunoașterii.
Așadar, Rai crește, la fel și copiii cititori. Creșterea vine la pachet cu multă joacă, cu ceva supărări, cu împăcări, conversații frumoase despre iubire și acceptare. Cartea aduce în prim plan situații comune, concrete și totodată aduce și vorbele necesare fiecărui participant la citit.
Loli s-a regăsit în toate situațiile, eu m-am văzut în poziția adultului cu fiecare cuvințel fie el potrivit ori nepotrivit. Cred că nu doar Loli se întreabă des „Ce magie neagră se petrece atunci când crești de uiți complet cum e să fii copil?”. De fapt, Loli ne spune în momentele noastre mai puțin bune, că noi nu am fost niciodată copii. Da, se pare că ne lovește amnezia.
Adevărul este că școala adevărată de dezvoltare personală are ca profesori copiii. Cine spune altceva, nu are copii, clar. Copiii ne cresc, şi da, nu suntem tot timpul pregătiți pentru lecțiile lor. Dar, slavă Domnului (cum zicea bunică-mea), avem mult mai multă deschidere și minte acum să fim părtași/parteneri în călătoria lor de creștere.
Îmi place formatul cărții și ideea de caiet, jurnal al puterilor copilului…nu al etichetelor nedrepte. Ne plac și filele de la final care pot fi completate. Copilului meu nu îi plac fișele, dar nu e musai să scrie. Poate să deseneze, exprimarea copilului n-ar trebui să fie îngrădită de scris atâta timp cât ajută în procesul de cunoaștere. Noi avem prieteni care iubesc listele, cuvintele scrise, așa că o carte care te invită să îți pui amprenta este binevenită.
Mergeți cu Rai în călătoria de re(cunoaștere), ajutați copilul să se cunoască, să își descopere puterile și să le folosească cu sens.
Mulțumim, Laura, pentru călătorie!
Spor la citit!
La capitolul Recenzie carte, puteți vedea ce altceva am mai citit și vă puteți inspira. Primim și noi idei, nu vă sfiiți să ne scrieți.
Dacă aveți nevoie de inspirație pentru activități distractive acasă sau în deplasare, iată aici secțiunea cu activități pentru dezvoltarea de abilități practice.
Totodată, vă invit să urmăriți pagina de Facebook a blogului AICI, sau pagina de Instagram – AICI unde montez lucruri drăguțe. Dacă vreți să îmi fiți alături atunci când am ceva de zis, vă invit să vă abonați la newsletter.
Cartea mea – Ce vezi, copile? – își poate găsi loc și ea în biblioteca casei, pentru voi sau pentru bunici, prieteni – fiind o carte de conectare în familie. Are book-trailerul – AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.
