O conferinţă ce nu trebuie ratată în luna iunie – Furtunile emoţionale la copii și părinţi

Avem o moștenire tare anapoda despre cum să crești un copil. În parentingul românilor se dau lupte grele între iubirea pentru copilul pe care îl au și pentru cel pe care și l-au dorit. Proiecția despre dragostea necondiționată rulează greu, graba asta de a fi exact cum EU nu am fost se vede de cum ajungi la un loc de joacă.

Vârsta ar trebui să fie bun profesor, așa cum spune vorba pe măsură ce crești, crești și la minte. Unii ajung acolo, alții învață până la urmă, alții ne doresc nouă să ajungem acolo.

Am făcut, am dres, am suferit pentru tine. Noi, cei cu cheia de gât le-am auzit des. Generația de azi nu are nevoie de asta cum nici unul dintre noi, cei de atunci, nu am avut nevoie. Am crescut, suntem bine și nu prea. Adică am simțit ocrotirea, știm acum că așa se manifesta grija și dragostea atunci, că alfel nu au fost învățați. Așa era confortabil și așa se înțelegea să înveți și respectul. Cu puțină iubire spusă și multe condiții de îndeplinit.

De fapt, de ce are nevoie copilul?  Are nevoie să-și amintească doar de câte lucruri fizice s-au făcut sau și de câte emoții a primit? Contează cuvintele care au îmbrăcat emoția? Da, precum aerul. Cuvintele se imprimă pe creier și pe alea ți le repetă tot el ca pe un disc stricat, fix când ești cel mai jos. Și tot cuvintele sunt precum spirtul pe rană. Și după ce faci pe tine de durere, te lasă năuc, temător, nepregătit și fără vlagă pentru ce urmează.

Asta am scris într-un moment de furtună acum câteva zile. Toți avem furtunile noastre.

Înainte să devin părinte îmi venea ușor să spun că nu voi greși, că voi face lucurile mai bine ca ai mei, ca cei pe care îi cunoșteam și erau deja părinți. Dar știm cu toții cum lucrurile astea îți ies pe nas și doar câțiva norocoși pot spune că este exact cum au prezis.

Ies multe nesiguranțe și temeri la iveală când se conturează pruncul nostru. Și nu vrem să-l îngrădim, ci să îl ajutăm să se modeleze frumos. Mamaaa, greu mai e uneori. Că în tine vine și furtuna iar butoanele pentru moderat tunetele și trăsnetele nu au setare de stop, doar de pornit. Am crezut că le știu, numai că nu îmi iese combinația.

Teancul meu de cărți de parenting crește de la lună la lună și sunt de acord cu fiecare pagină citită, și oftez, și îmi promit că am să fac ca la carte. Îmi iese? NU! Apoi arunc cărțile și mă bazez pe dragoste și instinct. Tot ies furtuni.

Fata mea nu e din carte, cum nici eu nu sunt. Și eu plâng cu ea când nu știu ce să fac, când nu ajungem deloc una la alta deși stăm lipite, în brațe.

Am nevoie de ascultare, de conectarea cu mine și celălat părinte. Sensul de conectare nu e doar unidirecțional, spre copil. Este un cerc al emoțiilor în care dacă nu sunt și eu, nu are cum să fie bine tot timpul.

Părinții clar au nevoie de ei, de timpul lor cu sine, cu copilul din ei ca, apoi, să poată fi cu copilul lor. Și, da, nu iese tot timpul nici pentru cel care știe teoria. Contează să ne aducem aminte, după furtuni, să ascultăm, să ne ascultăm și să ne iubim mult.

Luna iunie vine cu o noua conferință Parenting Academy despre Furtunile emotionale la copii și parinti. Va fi un eveniment experiential, unic în peisajul conferințelor de până acum, despre cum ascultăm emoțiile în familie.

Otilia Mantelers, Leader Hand in Hand Parenting în România și Ravid Aisenman Abramsohn – Leader Regional Hand in Hand Parenting Europa vor prezenta cele cinci instrumente de conectare nu doar teoretic, ci în special cu ajutorul multor demonstrații live și exemple concrete. Publicul va avea ocazia să pună întrebări legate de sine și copiii lor, iar Ravid și Otilia vor exemplifica concret cum pot acționa părinții.