O mie și una de nopți – Lampa lui Aladin, un spectacol plin de magie marca Teatrul Ion Creangă

Ultimul spectacol în sală l-am vizionat cu Loli tot în regia celor de la Teatrul Ion Creangă, cu câteva zile înainte de lockdown.  A trecut muuult  de atunci şi abia am aşteptat să ne întoarcem în sala de spectacol.

Intrarea în poveste

Duminica trecută am avut șansa să vedem în  premieră spectacolul şi frumoasa sală a Teatrului de Operetă şi Musical „Ion Dacian”. Agitație mare la intrare, colțul cu fotografii, rochițe, cămăşi scrobite şi sclipici. Se vede că ne-a fost dor la toți, de astfel de ieşiri. Copila a fost încântată de atmosfera locului, fiind atrasă de instrumentele alea interesante suspendate de tavanul din holul central, plutind parcă…înainte de a-și lua zborul.

Mami, artiştii le iau de acolo cu scara, înainte de spectacol?

…una din noianul de întrebări, unele nelămuriri care marcau fireasca curiozitate a  copilului preşcolar și nerăbdarea întâlnirii cu artiștii și contextul în care spectacolul, deseori, este o provocare pe care cu toții o așteptăm.

Nedumeririle fetei mele, noul la tot pasul au condus spre lămuririle noastre despre decoruri, costume, exprimare artistică, artă scenică în general. Doamne, ce bine ne-a prins „conversația” asta, la nivelul ei de înțelegere (se înțelege) în care se asociau termeni de genul: artă, expresii, interpretare, trăiri, magie, poveste etc.

Buuun,..cam lungă introducerea.

O mie și una de nopți – Lampa lui Aladin

Teatrul Ion Creangă ne-a propus magie, aventuri, o muzică adecvată, dar și umor. Aşa a fost!

„O mie și una de nopți – Lampa lui Aladin” este un spectacol muzical adresat copiilor cu vârsta peste 6 ani. Este bine să pregătim copiii înainte dacă simțim nevoia (sau nu, să aibă percepția proprie), deoarece spectacolul are la bază una dintre îndrăgitele povești din antologia cu același titlu. Noi am citit și nişte variante ale poveştii, Loli ştie povestea din filmul de desene animate dar şi din filmul cu actori. Prin urmare, era cu lecțiile făcute.

În spectacol reîntâlnim personajele din carte, le recunoaştem în ipostazele din poveste, dar avem şi noutatea propusă de regizorul spectacolului.

„Eroul nostru este un tânăr fericit care nu acceptă nefericirea celor din jur, iar drept recompensă i se dăruiește lampa care îi este predestinată. Aladin nu are trei dorințe. Ele sunt infinite, dar el știe să folosească lampa cu înțelepciune. Geniul lămpii nu este sclavul ei, ci stăpânul ei și un magician al Universului. Totuși, pentru că în conștiința colectivă anumite elemente adăugate de-a lungul timpului au devenit atât de îndrăgite – și greu de schimbat – spectacolul prilejuiește întâlnirea cu personaje precum papagalul, geniul lămpii albastre sau prințesa Jasmin, ele neafectând structura basmului” (Gabriela Dumitru).

 O viață plină de magie

Atmosfera creată de decoruri și costume a fost, cu adevărat, de poveste. Am admirat veşmintele strălucitoare ale protagoniştilor și pantofii cu vârf. Loli a cerut turban şi pantaloni de mătase bufanți. A avut o pereche de şalvari la un moment dat, dar i-am „pasat” verişoarei pe motiv de „outgrow them”. Am poruncă, prin urmare, de la domniță, să croiesc ceva straie de basm. Numai să am timp. Poate îmi recomandați un magazin de ținute drăguțe inspirate din poveşti.

Spectacolul s-a terminat în cheia melodică – „vă dorim mereu să fie viața plină de magie”, lucru care ne-a plăcut mult, deoarece  în cuvântul magie se concentrează esența vieții. Dar, depinde…deoarece fiecare dintre noi îşi scrie propria poveste, măcar încearcă, şi, chiar dacă nu spunem că viața e magică, trăim uneori lucruri cu adevărat de poveste.

Un spectacol cu un reușit cadru de poveste, bine jucat, o „mise en scène”(regie) inspirată, un act artistic care a plăcut unanim și pe care vi-l recomand.