0

Praga – ultima staţie în afara ţării, din roadtripul nostru prin Europa. Ep. 7 – călătoria aniversară, aprilie 2019

|

Praga – este orașul unde soțul meu, cu vocea tremurată de emoție, m-a cerut de soție. Și până la momentul cu vrei să fii soția mea, era așa emoționat, că m-am speriat, apoi bucurat și plâns minute în șir. A fost un moment plin cu emoție, fericire și lacrimi, pe podul Carol. Pentru că îmi curgeau șiroaie de lacrimi, au crezut niște chinezoaice că mi-a dat papucii. Voiau să-l ia la bătaie. Le-am arătat inelul și s-au îmbunat. Am sărbătorit pe pod cu trupa Praguematique, ne-au cântat ad-hoc ceva. Da, ne leagă amintiri frumoase de Praga. Cum să ne întoarcem în țară fără să aducem mândra, în locul unde nu știam încă de ea, știam că avem dragoste multă în noi, să fim și părinți cândva.

2012 – înainte de proposal

Praguematique și dedicația pentru noi

Preview piață

Bun, după zilele de ploaie din Berlin, Praga ne-a întâmpinat cu soare și vreme bunicică per total.

În Praga am reluat un traseu de-al nostru de acum 7 ani. Am parcat mașina undeva în apropiere de Muzeul de Istorie Naturală și am coborât spre centrul vechi. Am făcut poze la tramvaiul cafenea, am stat la spectacole stradale, am mâncat cârnați de la același chioșc, ca prima dată. Am luat la pas centrul vechi și am înaintat spre piața din centrul vechi și ceasul astronomic renumit.

In spate Muzeul de Istorie Naturală, de aici am luat-o la vale spre centrul vechi

Avem o mândră iubăreață, să facem poze, să ne jucăm…

Tramvaiul cafenea. E și ea pe acolo, cu mâinile sus – arată 5 ani

ÎI plăceau mult animalele astea umflate. Ar fi dat bani la toți circarii. Am zis: uite facem un selfie și gata. Păstrăm mărunții pentru înghețată și un singur spectacol.

Băiatul acesta și-a meritat bănuții de la Loli. A avut un număr cu bile foarte frumos.

Am mulțumit mândra cu plata acestui spectacol stradal. Am vorbit un pic și despre performeri și street art, în cuvinte puține… 🙂

Pe drum am povestit mândrei cum noi am văzut locurile astea cu 7 ani în urmă și acum ne amintim cu plăcere de vacanța noastră aici. Și cum ne bucurăm că suntem împreună, să le revedem în 3.

În piață ne-am uitat la baloane, am stat să vedem cum se pun statuile în mișcare la oră fixă, în ceasul din turn.

Aici am stat muult! Era fumos să privești!

Window shopping, deși ar fi vrut să nu rămână doar cu privirea

se fasem atum? … se întreba fata nostră. Avea o idee de înghețată:)

Am stat să privim ceasul astronomic, dar nu a fost foarte impresionată. Era spre prânz și un pic edgy de la foame, somn.

Oboseală

După ce s-a spart mulțimea de la ceas, Loli a decis să ne retragem spre cazare. Acolo după 2 guri de mâncare și muzica de la festival, s-a activat mândra. Nici apă, nici înghețată, nimic nu îi trebuia, doar să se joace cu copiii.

Am stat la Hostel Boathouse, un loc de cantonament pentru caiac și canoe. Am luat singura cameră cu baie, restul camerelor nu au baie. Sunt dușuri și toalete pe hol. Curate, de altfel. Întreg complexul a fost preluat de un fost sportiv, medaliat cu aur și olimpic, cred. Era plin cu poze, în sala de mese. El și încă o doamnă se ocupau de tot.

Camera noastră, culmea, în regim de hostel, a fost mult mai spațioasă, curată și echipată cu frigider, cană electrică și ceaiuri, mult peste ce am avut în Berlin. Și era hotel acolo, cu preț de hotel, să ne reamintim. Asta a fost surpriza de final, de călătorie.

Parcă eram mai veseli de când am ajuns în Praga. Mi s-a părut așa primitoarea. Bine, cred că a contribuit vremea și faptul că am nimerit într-un loc cu verdeață, la malul unei ape și în mijlocul petrecerii. Aici ne-am întâlnit cu 2 compatrioți, din Iași. Erau mulțumiți de cazare. Am avut și mic dejun, nu extraordinar, dar cât să te saturi. Loli și-a mâncat cerealele de la pachet, a frunzărit un iaurt de-al lor și ceva brânză.

Așadar, când am ajuns era zarvă mare, muzică, cârnați și copii costumați ca de Halloween.

Ce era? Festivalul vrăjitoarelor – arderea vrăjitoarele, cu focuri mari și cârnați pe țepușe lungi. Loli a savurat atmosfera, a dansat, s-a  jucat la o țopăitoare imensă. Nu știu cum de nu a spus că o dor fălcile de la cât a râs. Vorbea cu copiii, pe limba ei, copiii cehi îi vorbeau pe limba lor, iar ea era fericită că se țineau de mână și se ajutau când cădeau. Adevărul este că limbajul jocului este universal.

Imensa țopăitoare. Poza e de a douza zi. Atunci seara am lăsat telefonul și aparatul foto în cameră. Telefonul lui Iulian mai avea o liniuță și am făcut vreo 3 poze, apoi l-a uitat descărcat în buzunar.

Printre puținele poze. Erau vreo 4 focuri din acestea și jarul colectat era pus în niște tăvi rotunde mari, la care copiii și părinții prăjeau cârnați, pe țepușe.

Seara am căzut ca muștele de oboseală.

A doua zi, după micul dejun, am luat tramvaiul și ne-a reîntors să vedem podurile, să ne plimbăm, jucăm la un loc de joacă și să testăm 2 locații de mâncare recomandate de prieteni, de acasă.

Vremea a fost ploioasă de dimineața și cu soare înspre prânz și tot restul zilei.

Ce mi-a plăcut – poți plăti cu cardul direct în mijlocul de transport pentru călătorie. De fapt, plătești pentru 30, 60, 90 de minute de mers cu orice mijloc de transport.

Galeria foto: Podurile din Praga

ce o fi cu lacătele astea?

Intrare pod Carol

Distracție pe pod

Tablouri cu ceasuri – i-au plăcut Lolitei. A zis să facem și noi. Acuma să facem o vizită prin șopronul bunicului, poate găsim ceva pentru un tablou.

Doar le-am admirat, nu am intrat. 🙂

Înainte de masa de prânz, am găsit un loc de joacă foarte drăguț – Franciscan Garden.

Cățărătoarea Loli

Loli s-a jucat și eu m-am conversat cu una dintre mamele din parc. Daaa, vorbea bine engleza, plus că era căsătorită cu un plonez, copilul ei vorbea 3 limbi. Loli a vorbit ce limbă a vrut ea, ideea e că s-a înțeles perfect cu băiatul.

Plimbarea cu funicularul către Turnul Petrin, i-a plăcut mult

Bun, să revenim la masa de prânz. Înainte de plimbarea cu funicularul și plimbatul prin oraș am fost să mâncăm la un restaurant unde mâncarea vine cu trenulețul – Vytopna restaurant. Sunt două locații, noi am fost la cel cum cobori spre centrul vechi. De fapt, am luat niște gustărele pentru bere noi, pentru Loli am luat supa casei. Am vrut să aibă Loli experiența asta, ni s-a părut distractiv să duci copilul să vadă trenulețe și să stea să mănânce ceva. A meritat!

A venit sucul meu!

La masa vecină…

Supa Lolitei, terină și o chestie cu felii de cârnați pentru berea noastră

Bucătăria și pregătirea trenulețelor

Stație pentru refill

După masa la trenulețe, un nani în căruț,  mers la pas și rememorând călătoria noastră din 2012, ne-am îndreptat spre funicular. Acolo parcă a știut că e un loc de joacă, imediat a făcut ochi. După joacă, am urcat la turnul Petrin, ne-am plimbat pe acolo, apoi am coborât până la Mănăstirea Strahov. Aici aveam recomandare pentru restaurantul de la intrarea în complexul Mănăstirii. Am comandat mâncare cât pentru 10 oameni, nu știu ce a fost în capul nostru, că am luat-o la pachet și am mâncat pe drum a doua zi. Foarte bune coastele și ciolanul de porc, Loli a mâncat gulaș. Iată locația Klášterní pivovar Strahov

Coaste de porc, 3 sosuri delicioase

Gulașul Lolitei și ciolanul fraged. Ciolanul l-am luat la pachet. Am mâncat din coaste toți, restul la cazare și a doua zi pe drum.

Cazanele cu bere

Mâncarea a fost bună, berea a mers bine cu mâncarea. Berea artizanală are un gust foarte bun. Am fost cu Loli să vedem cazanele mari și am vorbit despre fermentație și cum se fabrică berea. ”Beia” bea mami și tati, ei i-a plăcut limonada foarte tare. Acum că am stabilit cine bea berea, ne-am târât greu spre cazare. Acolo am stat pe malul apei Vltlava și am admirat o lebădă, cerul cu nori la apus. A topăit și un pic la țopăitoare, cât noi am făcut planul de drum, de a doua zi. Urma să ne întoarcem în țară.

Ce a spus fata mea când am trecut de vamă? Ei bine, va fi ultima poveste, plus concluziile călătoriei noastre.
Despre alte locuri văzute prin lume sau din călătoria aniversară a fetei noastre-aici este secțiunea Călătorii. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.
0

Părinţi și terapeuţi stau de vorbă – relaţia de cuplu și momentul apariţiei copilului

|

Momentul apariţiei primului copil pare să fie din ce în ce mai des asociat cu ideea de efort, dificultate, chiar criză a cuplului. Sunt enumerate tot felul de strategii, metode de supravieţuire, ce par a ne pregăti pentru o adevărată luptă în tranşeele vieţii de familie.

Un omuleţ de câteva kilograme şi câţiva centimetri ne declanşează o multitudine de anxietăţi şi angoase necunoscute până atunci.

Totuşi, cum rămâne cu bucuria venirii pe lume a unui copil, cu bucuria de a deveni mamă/tată? Nimic mai provocator, nimic mai firesc ca apariţia unui copil.

Adevărul este că nu ești pregătit pentru venirea copilului oricât de mult ți l-ai fi dorit. E ca în adolescență, mintea e bulversată, hormonii, chimia din corpul nostru fac vraiste creierul pe comenzile de stimuli. Așa și cu copilul, chimia corpului nu e ceva ce poți stăpâni imediat după naștere cu primul plâns al copilului, trebuie să îți dai timp să reiei procese cu calm și cu sprijinul omului cu care ai decis să faci copilul.

Despre relația de cuplu am stat de vorbă cu prietena mea de la Iași – Cătălina Costin care, ca mulți alți părinți, a căutat vindecare pentru greutățile din viața de părinte și de cuplu, și, între timp, a devenit vindecător pentru alții, evoluând personal și profesional, ajungând terapeut.

Istoria noastră începe în urmă cu 15 ani. Atunci eram profesori. Cu Cătă am învățat jocuri și strategii de comunicare pentru elevii mei. Pedagogia din facultate (11 ani în urmă) – nu știu cum e structurat modulul acum și dacă e în vreun fel de folos celor care merg la catedră – nu m-a ajutat să transmit ceea ce îmi propuneam eu, ca profesor. Nu mă refer doar la partea științifică. Ea știa niște lucruri inovative și m-a salvat în 3 ani de predare. Și îi multumesc!

Ca un sfat, deși mă feresc de astfel de lucruri: nu lăsați deoparte oamenii de la care aveți de învățat, ține-ți aproape de ei, chiar dacă vă despart km.

Bun, iată cum a decurs discuția pe subiect:

Imaginați-vă un loc în care stați confortabil și luați un ceai, o cafea în mână. Va fi interesant ce urmează. Știți că eu nu sunt adepta îți mulțumesc că m-ai ales să îți fiu mamă, tată. Și dacă ar fi posibil ce urmează, prima partea a dialogului, cu siguranță aș face acest exercițiu cu fata mea. Să mă interogheze și eu să ascult cu atenție. Să îi spun mulțumesc că e a mea, deși nu a fost alegerea ei.

Așadar, începem:

Copilul are nevoile şi întrebările lui. La fel și cuplul de părinţi, pentru că orice etapă de viaţă îşi are problemele sale. Să-i ascultăm pe rând, într-un dialog imaginar.

foto credit- unsplash.com

Copilul ar întreba, înainte de a se naște:

O să mă primiți așa cum sunt?

O să mă ajutați să trăiesc?

O să fiți conștienți că sunt o persoană diferită de voi și nu o anexă a dorințelor și nevoilor voastre?

O să mă acceptați chiar dacă nu sunt exact aşa cum vă doriți voi?

O să mă ghidați să mă dezvolt?

O să îmi fiți alături de mine ca să mă descopăr?

Copilul tău ți-ar spune și că are multe nevoi:

Nevoia de a fi îngrijit;

Nevoia de contact cu corpul mamei;

Nevoia de contact cu ochii celor ce mă îngrijesc;

Nevoia de a fi în siguranță;

Nevoia de a fi înțeles;

Nevoia de a fi susținut;

Nevoia de a aparține în exclusivitate părinților, cuiva;

Nevoia de a fi recunoscut că sunt unic;

Nevoia de a fi valorizat;

Nevoia de a fi ghidat;

Nevoia de a fi primit cu bucurie

Începem să devenim părinti atunci când ne hotărâm să avem un copil sau după ce acesta se naste, voi decideți. Că o fi după prima noapte nedormită și primul sentiment de îngrijorare, la fel. Când conștientizăm cu adevărat acest lucru, că suntem părinți unui copil pentru toată viața? În timp, nu ne lovește brusc și nu ne deșteptăm la fel de rapid.

Devenim părinți treptat, prin flexibilitate, prin renunțare, prin iubire, prin efortul nostru personal de a ne pune ego-ul în paranteză, de a ne pune calitățile în sprijinul creșterii și educării unui copil.

E liniștitor când îți spune cineva asta, că nu trebuie să știi instant. Goana asta de a fi părintele care nu a fost mama sau tata pentru noi, ne aduce la toate angoasele și temerile care ne defocusează de la rolul nostru. De a iubi copilul nostru așa cum este, și cum are nevoie să fie iubit.

Dialogul continuă pe planul părinților – părinţii s-ar întreba (în viața reală mulți chiar fac acest exercițiu):

 Sunt cu adevărat pregătit/ă pentru a avea un copil ?

Sunt eu capabil/a să îngrijesc un copil?

Voi fi o mama bună/un tată bun?

O să ne descurcăm financiar?

Cât de independent/a voi mai fi?

Se vor schimbă relația de cuplu și viață sexuală?

Mă voi descurca cu toate noile responsabilități?

Va fi partenerul/a alături de mine?

Partenerii, între ei, au nevoie, să știe: Chiar aşa, vei fi TU, partenerul meu alături de mine?

În raport cu ține am aceleași  nevoi ca și până acum:

1. Nevoia să mă simt în siguranță, să am sentimentul de a fi în mod simultan vulnerabil/ă și în armonie cu ține;

2. Nevoia de reciprocitate,  nevoia de a ști că experiență mea este înțeleasă de ține;

3. Nevoia de valorizare, nevoile noastre relaționale să fie  acceptate ca firești;

4. Nevoia de acceptare, nevoia de a fi acceptat/a de ține ca o persoană demnă de încredere;

7. Nevoia de autodefinire, nevoia de a-mi exprimă preferințele, ideile, fără frica de a fi ironizat/a, umilit/a sau respins/ă;

8. Nevoia de exprimare a iubirii, nevoia de a simți afecțiune, recunoștință;

9. Nevoia de comunicare, de a ne împărtăși în permanentă gânduri, temeri, speranțe (Aș începe chiar acum cu ”Mi-e teamă, mă voi descurcă?”, ”Voi fi mai bun/a decât mama mea/tatăl meu?”, ”Mi-e frică să nu dezamăgesc”, ”Nu știu exact ce am de făcut”.

În relația de cuplu – o comunicare eficientă, implică mai puține critici, observații, sfaturi în permanenţă. Sub impactul oboselii, stresului uităm să fim empatici, răbdători, afectivi.

Părinţii – cu ei înșiși au nevoie să pună pe un platou, ceea ce vine din exteriorul şi interiorul lor:

Da, știm, din experiențele altora, din articole, din cărți din…exterior că :

Vom avea timp mai puțin pentru noi, va interveni oboseala (vizite la pediatru, nopțile nedormite, înmulțirea treburilor casnice);

Va intervini starea de nesiguranță și stres în privința noului rol de părinte (implicând gestionarea vizitelor rudelor , prietenilor și mai ales a multitudinii de sfaturi primite, precum și a conștientizării noilor responsabilități);

Nevoia de intimitate se va confrunta cu nemulțumiri personale (legate de kilogramele în plus în cazul mamelor, ori sentiment de neglijare în cazul taților) sau cu confuzia, chiar contradicția de roluri (suntem acum predominant mami și tati, și mai puțin ”dragul meu” și ”draga mea”).

Ok, asta e partea grea, de care ne umple societatea, dinainte de a face copilul, dar nu știm ceva.

Ce nu știm?

Nu știm ce se va întâmpla în interiorul nostru, ce vom simți atunci când copilului nostru:

va râde în hohote prima dată;

va adormi atunci când îi cântăm o strofă dintr-un cântecel cu greu amintit;

va zâmbi relaxat când îl spălăm cu delicatețe;

va privi uimit  ca și cum povestea pe care i-o citim se întâmplă aici și acum;

ne va prinde cu drag în brațe chiar dacă noi suntem obosiți și neatenți la el;

îi vom citi în ochi mirarea plină de bucurie pentru că un fluture sau o pasăre sau o banală insectă sunt  adevărate miracole  pentru el.

Și, da, nicio carte, articol ori relatare a cuiva nu ne va putea spune cum ne vom simți când ne va striga pentru prima dată mama, tata.

Apariția unui copil într-un cuplu stabil îl consolidează și îl întărește, dar poate deveni o provocare dificilă atunci când cei doi au puternice neînțelegeri anterioare. Copilul nu e un plasture pe o rană veche.

Da, apariţia unui copil presupune învăţarea unor noi roluri, sarcini, responsabilităţi.

Da, apariția unui copil este o ocazie unică pentru părinții lui de a crește interior, de a-și redescoperi resurse uitate sau de a conștientiza unele cu totul noi, este o ocazie de a experimenta altruismul, generozitatea și de a trăi iubirea necondiționată. Vom ști atunci, față în față cu copilul nostru și cu noi înșine, iar cel mai bun început este de a nu ne propune să fim părinţi ideali ci doar nişte părinţi buni.

Să nu uităm că relația dintre doi oameni este ceva viu, dinamic, flexibil. Relația dintre copilul nostru și noi ca părinți, se naște, crește și se dezvoltă o dată cu acesta. Ce se întamplă cu relația noastră? Cei doi, “dragul meu” și “draga mea” unde se duc? Ei rămân tot acolo, bază a sentimentelor noastre, doar că fricile noastre ne determină să vedem rolurile de “mami” și “tati” ca o amenințare la adresa lor. Frica de a nu mai fi la fel, că exact asta se întâmplă – lucrurile nu vor mai fi la fel, a apărut un copil în casă, e de înțeles.

Cuplu cu copii – foto credit – unsplash.com

Dar tocmai acest lucru este motiv de dezvoltare și maturizare a relației de cuplu pentru că și noi, părinții, vom avea parte de o noua dinamică, dinamica în “trei”.

A fost o dialog relevant? Atunci nu uita să revii pe blog, cu Cătălina voi pregăti mai multe materiale pentru noi, părinții, pentru viitori părinți. Dacă simțiți nevoia unei discuții cu Cătălina, într-un cadru privat, ea lucrează AICI. Consultați programul, clinica este în Iași.

Nu uita AICI este pagina de facebook a blogului, acolo vezi când public lucuri care mi se par interesante și te-ar putea prinde și pe tine. Dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi.

5

Berlin – pe ploaie, într-o zi! Și o lecţie de viaţă pentru care nu eram pregătiţi. Ep. 6 călătoria aniversară, aprilie 2019

|

Continuăm cu episodul 6 al călătoriei aniversare 5 ani de Loli, 5 ani de când suntem părinți – Berlin – pe ploaie, într-o zi cu copilul plus o lecție de viață pentru care nu eram pregătiți.

Nouă ne plac călătoriile active, să vedem locuri, să gustăm mâncăruri tradiționale, primim ceea ce ne oferă călătoria ca o lecție despre noi și lume. Integrăm experiențe și le folosim ca un fel de guideline-uri pentru călătoriile următoare.

Ne place să descoperim alături de copil lumea, să schimbăm percepții și perspective. Am învățat să acceptăm lecțiile fie ele bune, fie rele. Ideea că pentru lecțiile care îți arată partea rea a lucrurilor, nu ești pregătit niciodată.

M-am lungit aici cu introducerea. Iată de ce: până să ajungem în Berlin am făcut un scurt popas în Hanovra. Era o zi din vacanța noastră, cu planul stabilit, în avans: spălăm rufe undeva la marginea Hanovrei, apoi întins Berlin, să prindem un pic de joacă, să explorăm zona și să facem planul pentru ziua de vizitat Berlinul.

În Hanovra am avut un incident care mie mi-a amintit că oamenii pot fi răi în orice colț al lumii, și că, deși știai asta, tot nu ești pregătit să privești ura în față, durerea și să nu ai nicio putere să schimbi ceva.

Lângă spălătoria unde ne-am dus rufele era o patiserie cu mese, să poți servi acolo ce cumperi. Am intrat să luăm cafea și un pandispan pentru Loli. În local, noi și fetele care serveau, 5 oameni în total. Eram relaxați, spălatul dura o oră cu tot cu uscat. Vorbeam nimicuri, despre ce vom face când ajungem la următoarea locație. Loli mânca, se plimba pe la geamuri, care erau mari și cu pervaz pe care se putea urca. La un moment dat, a început să se aglomereze. Am rugat mândra să stea pe lângă masă. Cum ne pregăteam să terminăm cafeaua, Loli prăjitura, a intrat o fetiță spre adolescentă (ulterior am aflat că avea 11 ani) care tot alerga de colo-colo, căuta un loc unde să se ascundă. Credeam că se joacă, nu am dat importanță. După ea, la maxim 1-2 minute a intrat prietena ei. Apoi, un ins care le caută din priviri. Până să înțelegem cu toții despre ce era vorba, fetița care încerca să se ascundă, s-a șezat lângă mine, s-a băgat în mine, aproape că mi se urca în brațe, a bâiguit ceva care a sunat a help me și instant (ne)omul a venit și a pocnit-o. Am simțit si eu palma zdravănă care a lovit copilul peste cap, față. Nu vă imaginați momentul! Loli era un pic mai încolo. S-au mobilizat nemții, a venit poliția.

Până să vină poliția am încercat să linistesc copilul lovit care plângea, i-am cerut scuze că nu am putut să o apăr și că nu am reacționat la timp. În fine, ideea e că fetele au fost agresate verbal într-un autobuz și urmărite până la patiserie. Fata agresata fizic era negresă, cealaltă nu, erau diferite ca două picături de apă una cu codițe afro, cealaltă blondă-alb la păr, și ambele cu buzele albastre de la sucurile colorate din mână. Ieșiseră în oraș, era weekend. Vorbeau bine engleza, mergeau la aceeași școală. Nu-l cunoșteau, nu l-au deranjat cu nimic pe agresor.

Asta o fost una din lecțiile urâte ale călătoriei noastre. Mi-am revenit greu atunci, m-am pus în pielea copiilor, părinților. M-a sensibilizat tare momentul, abia am așteptat să părăsim zona. Nici nu am împăturit țoalele și imediat ce s-a oprit mașina de uscat, le-am luat și aproape am fugit la mașină cu sacoșele pline și Loli în brațe.

Bun, acum să tragem aer în piept. Aveți grijă în călătoriile voastre la siguranța voastră și a copiilor!

Am ajuns în Berlin după-amiaza. Cazarea a fost la marginea orașului, aproape de o gură de metrou, la Hotel Amadeus Royal Berlin. Nu a fost un loc fancy, Berlinul e scump la cazări, era aproape de gura de metrou și aveau loc de parcare. Astea au fost considerentele pentru care am ales această cazare. Era curat, camera mare, baia curată, spațioasă, mobilier vechi, fără vreun miros aiurea prin cameră.

Seara am ieșit să cumpăram de mâncare pentru cină și pentru sendvișurile de a doua zi. Am găsit un loc de joacă mic și am stat cu mândra să zburde, noi să respirăm liniștiți, să interiorizăm ziua și să ne treacă senzația de nesiguranță, pe care am avut-o de când am părăsit Hanovra.

Ziua de văzut Berlinul a fost ploioasă și deloc prietenoasă cu doleanțele mândrei de a se juca undeva, în aer liber, în prima parte a zilei. Am avut ce face, chiar dacă a plouat de ne-a săturat.

Explorarea Berlinului a început pe ploaie torențială, așadar. Aveam costum de la Lidl, cărut și umbrelă pentru Loli, pentru noi haine de ploaie de la Ikea și adidași impermeabili. Când ne-a oprit pe noi ploaia?

Ce am făcut în Berlin, pe ploaie:

  1. Vizitat Clădirea Parlamentului German – Clădirea Reichstagului – vizitarea este gratuită, numai că ai nevoie de rezervare, nu poți merge direct dacă ai drum prin Berlin și ai trecut pe lângă poartă. Rezervare am făcut din țară, o aveam la noi printată. Intrarea la obiectiv se face cu rigurozitate, ca la aeroport, cu poartă de check- in și check-out, fără genti de dimeniuni mari, căruțul a fost scanat, apă doar pentru Loli.

Loli dormea când am ajuns. S-a obosit de la mersul cu metroul, ploaia, vremea friguroasă. Am trecut de porți, la intrarea în lifturile ce ne urcau în cupola de sticlă a făcut ochi de-a binelea și am început să povestim că intrăm într-un loc interesant cu multe oglinzi și cu pante, ne vom simți ca în casa/cochilia unui melc. A prins-o povestea, râdea și voia să urcăm și să coborâm panta. E frumos urcușul, un pic cam greu cu căruțul, coborârea palpitantă. Am privit Berlinul din toate unghiurile, ascultam ghidul în căști și povesteam pe sărite despre locuri.

Tips:

  • Merge vizitarea obiectivului pentru copiii un pic mai mari, care pot asculta explicații istorice. Nu au audioghid în română, dar dacă se descurcă în altă limbă este foarte bine făcut, faci o oră și ceva baie auditivă de istorie și e chiar fain structurat. Nu te plictisești ascultând.
  • Pentru cei mici, gen 4+ poți insista pe ce reprezintă clădirea și modul cum a fost construită cupola, forma de melc, oglinzile sunt dispuse astfel încât clădirea să fie din punct de vedere energetic eco-friendly. La primul nivel este o expoziție de fotografie, acolo poți face câteva mențiuni copilului dacă i se pare interesant să exploreze zona.

Echiparea pentru ploaie

interior Reichstag. Așteptam liftul

Turnul cu oglinzi, miezul melcului

Vedere de sus din Cupolă

2. Muzeul Spinoajului – a fost primul obiectiv vizitat, de dimineață, în Berlin. A trebuit să așteptăm să se deschidă. Lângă el era un mic mall unde am intrat să ne adăpostim de ploaie. Site-ul Muzeului aici. În metrou am avut companie o clasa de elevi care avea programată vizita la muzeu, ca activitate de vacanță. Loli a zâmbit adolescenților, a întrebat la ieșirea din metrou unde se duc fetele și băieții. Surpriză, mergeau acolo unde ne duceam și noi. Grupul ghidat a început vizitarea înainte de deschiderea oficială, noi am așteptat cele 20 de minute până la deschiderea muzeului.

De ce credeți că s-a obosit fata mea înainte de vizitarea Reichstagului? Pentru că a explorat tot ce a prins la Muzeul Spionajului. Acest muzeu este recomandat pentru 7-8+. Însă nu vă sfiiți să mergeți cu copiii mici, pentru 4-5 ani există destule secțiuni interactive, pe traseul de vizitare, unde te poți juca, poți interveni cu explicații ca să exemplifici tematica muzeului. Cei mai mari vor fi super încântați de tehnologiile folosite în trecut, de întreagul concept al turului. Plus, zona de lasere este foarte atractivă, dacă vă amintiți filmul Capcană pentru hoți cu Catherine Zeta Jone. Acolo a vrut și Loli, i-a plăcut mult, nu a reușit să traverseze fără să declanșeze alarma. S-a supărat un pic și a plâns că voia să încerce din nou, numai că era o coadă lungă de adolescenți care așteptau să-și încerce abilitățile de strecurare pe sub liniile verzi.

trepte Muzeul Spionajului

Mare mirare la treptele astea, cu litere din alfabet

Citește mesajele scrise cu cerneală specială

Explicațiile erau în germană, pentru ea era un telefon foarte tare!

Wow, o mașină de scris…coduri. Asta da experiență!

Acest ansamblu era menit să te pună să descoperi un caz interesant. Iulian primea indicații la telefon. Trebuie timp pentru anumite secțiuni ale Muzeului, să intri în poveste și să explorezi meseria de spion. Cât despre telefonul cu disc, Loli era fascinată. Cred că am să scotocesc prin boxa tatei după telefonul nostru vechi. Va fi o jucărie tare pentru Loli.

Item-uri din turul expozițional – hărți deghizate în cărți de joc

Item-uri folosite în spionaj -camere video, foto, legitimație serviciu spionaj

Spioancele!

Am scris numele Lolitei în cod Morse. Foarte fain dispozitivul, pentru că explică lungimea secvențelor pentru fiecare literă și eu citeam – press one long pentru O, short pentru I, iar Loli butona fără ajutor, după indicații.

Partea de laborator, unde clasa de adolescenți a experimentat reacții chimice și cum pot scrie mesaje secrete folosind chimia, cum le poți descoperi cu ajutorul filtrelor cromatice. Noi am urmărit cu filtrul cromatic una dintre foile lor.

Mision accomplished! Road trip! Leaving the stage 🙂

Prin ploaie, spre următorul obiectiv

3. Poarta Brandenburg

Am marcat și acest punct istoric al nemților, care în timpul Războiului Rece era simbolul trist al divizării orașului în Berlinul de Est și Vest, apoi după ce a căzut zidul Berlinului în 1989, a devenit simbolul Germaniei Unite.

Imagine pe ploaie Poarta Brandenburg

”Uite caii” Grupul statuar de pe Poartă

Imagine dinspre parcul Tiergarten

Poze de la poalele porții, Loli ne punea să facem poze din diverse unghiuri

Marinarii!

Hai poză, fiecare cu postura lui!

După ce am bifat cele de mai sus, după ațipitul de 30 de minute al mândrei în căruț și ploaia măruntă, a început să ne dea târcoale foamea. Avem lecția făcută de acasă pentru mâncatul în oraș.

Cel mai cunoscut loc unde poți mânca un wurst bun este Wrust Curry 61, aici este locul http://www.curry61.de/

De la poarta Brandenburg până la locul cu cârnați, cu tot cu ploaia măruntă, dar fără să fie frig sau mega deranjantă, am căscat ochii stânga-dreapta, ne-am oprit să facem fotografii și să povestim despre locuri.

Un magazin cu măști la care am stat mult să privim vitrina. Fata mea ar fi cumpărat una 🙂 erau creepy, dar ei i s-a părut interesant!

Foarte intrigat copilul de păpușile/manechinele astea mari costumate

Postfuhramt – clădire din sec al XIX-lea din cărărmidă, foarte frumoasă, acum loc pentru expoziții, galerii de artă

Vedere de ansamblu – Postfuhramt

Noua Sinagogă – un mix de stiluri, cu cupola aurită, distrusă în război și reconstruită. Construcția a fost făcută între 1859–1866 , ceea ce vedem azi este reconstrucția de după război, un trunchi din vechea clădire. Destul de impresionantă, mulți o asemănă cu Alhambra spaniolilor.

Noua Sinagogă – imagine cupola aurită

Coadă mare la wurst, am mâncat ca la botul calului, cu toate astea a fost plăcut, Loli a preferat un sandviș din rucsac și ceva carne, care nu era wurst, de acolo, făcută grătar.

Cârnații i-am suflat repede, asta era grătarul fetei

Cu burta plină de la Wurst Curry 61 ne-am pornit spre Alexanderplatz. Între timp s-a îmbunat și vremea, am dat mândra într-un carusel, că și-a dorit și altfel de joacă prin oraș, ne-am plimbat prin zonă, apoi ne-am întors la cazare cu metroul, am căutat un loc unde să spălăm mașina. Am găsit o spălătorie self-wash și planul era să ducem mândra la un loc de joacă. Și… ce loc de joacă am găsit!! Acolo ne-am petrecut restul zilei.
Tips – am mers doar cu metroul în Berlin, ai opțiunea unui abonament de o zi. Ni s-a părut rentabil ca preț. Stațiile sunt foarte faine, am văzut multe desene urbane care rememorează momente istorice sau desene în genul urban-art foarte interesante. Cu mașina ne-am fi deplasat mai greu, Berlinul nu e un oraș lipsit de trafic, plus parcarea ne-ar fi uscat la buzunar.

Carusel Alexanderplatz

Carusel și o bucățică de cer senin…în sfârșit!

Moara de lemn- magazin suveniruri și fast food

Așadar, la intrarea într-un parc de la marginea Berlinului (mi-am notat atunci – Jelena, numai că acum când scriu din amintiri nu am găsit acest parc niciunde în Berlin, Google zice că nu e) și pe deasupra căruia mergeau și gondolele, am găsit cubul cu chestii de cățărat, cu țopăitoare, loc de stat relaxat. Am vrut să probez și eu interiorul cubului, dar Loli ne-a interzis total. Vedeți voi, în pozele de mai jos, cât de interesant este acest loc. Bucureștiul duce lipsă de astfel de locuri, din lemn, din materiale care asigură copiilor distracție și mișcare.

Cub senzorial, aș spune – toate simțurile sunt stimulate, mai puțin mirosului. NU a făcut nimeni pipi în dosul lui, cum se face la noi prin parc. Era curat, odorless.

Gondolele

Iaca mamă relaxată cu șipul de baloane de săpun în mână (lăsat în grijă de către copil, ca nu cumva să se verse cât ea se distrează). Nu e bere! Aia am dat-o pe gât după ce am culcat copilul :)))

Nu vă pot descrie curiozitatea mea de a proba chestii, dar ți-ai găsit înțelegere de la copil. Nu e pentru părinți, e pentru popii, spunea moața mea.

Tobogan – ieșea printr-o parte, dispărea în alta

Asta da bucurie – să țopăi, să ai un băț în mână pe post de ce vrei tu și să fie frumos afară!

A doua zi am părăsit Germania, am luat drumul către Praga. Acolo am nimerit la un festival similar Halloweenului american – Burning of the witches, diferența era că pe lângă costume, ritualul făcut de copii consta în prăjirea cârnaților la focuri de tabără, nu trick or treat. I-a plăcut mult fetei mele festivalul, orașul și că a găsit parteneri de joacă cu care se înțelegea doar din priviri, că de vorbit fiecare vorbea pe limba lui. Povestesc în următorul episod, stai pe aproape.

Despre alte locuri văzute prin lume sau din călătoria aniversară a fetei noastre-aici este secțiunea Călătorii, următorul episod are locații faine de văzut în familie. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

2

Jucării și obiecte decorative din lemn reciclat (1) – activitate DIY cu copilul, 5+

|

De-a lungul timpului am încercat, reușit în mare parte, să achizitionăm doar jucării calitative din punct de vedere al materialelor de construcție și din punct de vedere educativ, dezvoltare abilități. Spun asta pentru că am avut și scăpări la vreo chestie plasticoasă, colorată neon deoarece copilul a fost prezent în clipa respectivă și a corelat acțiuni, prin urmare, am spus da.

Cine trage un ochi pe aici, la secțiunea Jocuri și joacă știe deja că lucrăm diverse, creăm lucruri, ne inspirăm și de la alții când vine vorba de joacă, activități pentru exersare diverse abilități.

De ce alegem noi jocuri și jucării fabricate integral din lemn, uneori parțial din lemn – în funcție de activități? Din următoarele motive:

  • Durabilitate
  • Sustenabilitate
  • Siguranță – de obicei jucăriile din lemn au mai puține piese detașabile, prin urmare se reduce riscul accidentelor la copii mici.
  • Dezvoltare abilități de motricitate fină
  • Latura senzorială a fiecărui joc ne interesează foarte mult
  • Inspirație – lemnul inspiră, varietatea de forme și texturi duce la povești și creații la care nu te-ai fi gândit, dar s-a gândit copilul(DA!)

Bun, noi găsim inspirație în lucruri simple – un băț, o pietricică, după o vizită prin șopronul bunicilor. Zilele trecute am fost, din nou, în vizită la bunici și am dat peste niște resturi din lemn, în formă de creion. Bunicul le avea de la un târg, le-a cerut de la un expozant care meșterea jucării pentru copii. De obicei, mă deranjează aglomerația de diverse nimicuri de la bunici, de care te împiedici la tot pasul. Ei bine, resturile astea mi-au făcut cu ochiul și nu l-am mai certat pe bunic, ba chiar l-am felicitat pentru ideea de a le lua pentru noi. Știa el că vom născoci ceva pentru joacă.

Acasă, cu Loli, pentru început, am studiat formele și ne-am jucat cu bucățile de lemn fără să organizăm măsuța pentru vreun atelier de-al nostru de pictură, chestii hand-made. Ne-am lăsat duse de val, un pic mai târziu. Vedeți voi, mai jos!

Joacă senzorială – textură, sortare pe dimensiuni 

rozetă – joc de exersare motricitate fină și grosieră, coordonare mână – ochi, atenție și concetrare (simplu, nu?)

Figurine

Exemple de figurine – pitici, oameni mici, bebeluși – pot fi orice ne inspiră

Pește

Avem o plasă plină de bețe din astea și de idei nu ducem lipsă! Vom face o serie de mai multe articole cu proiecte DIY. Stați pe aproape dacă vreți să vedeți cum ne distrăm și ce abilități practice dezvoltăm. AICI este pagina de fb a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog/, sau puteți să vă abonați la newsletter.

Spor la joacă!

1

5 subiecte, 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă – recapitulare!

|

Luna iunie a fost despre 5 subiecte, 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanță.

Am reunit în acest articol, pentru a fi găsite mai ușor, toate cele 5 subiecte din campanie, cu mici highlighturi pentru fiecare.

Lunile următoare voi aborda și alte subiecte utile pentru noi, ca părinți, și pentru cei care se ocupă de copiii nostri – educatori și profesori.

Ce am urmărit prin acestă campanie?

  1. Să ating subiecte de interes pentru mine și alți părinți, și care au legătură cu periada vacanței – cu sfaturi și sugestii de la un specialist care lucrează cu copii și adulți, printre adulți se numără și părinți.
  2. Să avem informații țintite, cu exemple personale, la obiect, concentrate în texte de lungime medie, prin urmare optimizate din punct de vedere al timpului de cititre.
  3. Să ne inspirăm unii de la alții legat de cum gestionăm perioada vacanței pentru copiii mici și mari.

credit foto – unsplash.com

Primul subiect

A fost despre plictiseală, deoarece vacanța are și momentele ei de inactivitate, din lipsă rutină.

Prin urmare,

Când vine copilul cu ”plictiseala” în proțap, ce facem?

Ne oprim din ce facem pentru a-i acorda atenție, îi spunem ca e ok să se plictisească și încercăm să descoperim împreuna ce simte în legătură cu plictiseala și cum am putea umple aceste momente.

Este important pentru copil să aibă posibilitatea de a alege cum își petrece o parte din timpul său liber.

Restul articolului este AICI.

Al doilea subiect

Activităţile sportive pe timpul vacanţei – în vacanță o parte dintre părinți consideră că este nevoie de pauză de la programul de balet, tenis, mersul la înot pe o perioadă scurtă de timp sau de tot din varii motive. Lipsa unui program, lipsa colegilor de școală poate reinstala starea de anxietate, de izolare între pereții casei, interacțiunea cu prietenii reducându-se doar la mesaje pe telefon, Facebook, Instagram.

Sportul ajută la diminuarea anxietății. Activitățile sportive dezvoltă curajul de a lua decizii, îi determină pe cei mici să colaboreze, să-și recunoască limitele, dar și să-și asume consecințele asupra propriului comportament.

Copiii au nevoie să-și consume surplusul de energie, să învețe ce înseamnă autodisciplina și consecvența, iar aceste aspecte odată dezvoltate îi vor fi de folos pe parcursul întregii vieții. Sportul nu numai că nu este pierdere de timp, este un câștig pe termen lung.

Restul articolului este AICI

Al treilea subiect

Nevoia de conectare a copiilor cu părinții pe timp de vacanță, de ”recupere” după un an școlar plin cu lucruri bune și mai puțin bune, după despărțirea de colegii de clasă, înainte de plecare la bunici sau în tabără.

Copilul are nevoie să știe că îi vom fi alături indiferent de rezultatele sale scolare și că suntem lângă el pentru a-l ajuta atunci când nu înțelege ceva sau când consideră că ar vrea să înțeleagă mai mult.
Până la urmă tot ce ne dorim este să creștem viitori adulți echilibrați, mulțumiți de drumul pe care l-au ales și de faptul că s-au străduit să facă lucrurile cât mai bine. (…)

Cu cât îi obișnuim pe cei mici să aibă în preajmă și alte persoane, cât mai de timpuriu, cu atât le va fi mai ușor când vom fi nevoiți să-i lăsăm în grija bunicilor, a unei bone sau la creșă.

Restul articolului este AICI

Al patrulea subiect

Cititul – corvoadă sau plăcere! Ei bine, orice acțiune tensionată pe tema cititului poate împinge copilul într-o direcție care nu crește în el dragostea pentru lectură.

Ca orice achiziție a copilului, plăcerea pentru citit nu apare brusc, ci se consolidează pe o bază de alte achiziții și emoții susținute de părinte.

Ar trebui să avem anumite ritualuri care să-i facă plăcere copilului, să-i stârnim curiozitatea pe anumite subiecte, domenii și apoi să-l invităm să găsească răspunsuri în cărți, dar cel mai important ar trebui să-i fim model. Să-l ajutăm să devină un cititor avid și curios, care să nu-și piardă dorința de a învăța și de a cunoaște, în felul acesta nu vom fi nevoiți sa-l readucem la cărți, cărțile vor fi parte din lumea lui.

Citiți-le copiilor! Citiți voi, fiți exemplu pentru copil. Purtați discuții despre ce ați citit interesant într-o carte. Copiii devin cititori alături de noi, le facilităm accesul spre cunoaștere dacă ne văd pe noi făcând asta. Oferiți-le șansa să încerce, să viseze, să spere, să creeze.

Restul articolului este AICI.

Subiectul cu numărul 5

Ultimul subiect din campanie este despre obiceiurile alimentare pe care n-ar trebui să le uităm nicicând. La oricare dintre noi există mici scăpări pe timpul verii, de la rutina de masă, programul de masă din restul timpului. Ideea este să nu uităm de tot, deoarece este în joc sănătatea copiilor și a noastră, pe termen lung.

Obiceiurile alimentare negative sunt influențate și de disponibilitatea alimentelor nesănătoase în casă, de tensiunea creată în timpul meselor, de mâncatul în fața televizorului. Totodată, noi părinții avem tendința ca încă de când copiii sunt mici să-i încurajăm să termine tot din farfurie, în loc să le transmitem că se pot opri din mâncat în momentul când simt că s-au săturat.
Obișnuințele bune devin deprinderi care îi vor ajuta pe cei mici să devină adulți echilibrați, atenți la ei și la nevoile organismului.

Restul articolului este AICI.

Lunile de vacanță sunt binevenite pentru copii și pentru părinți, familia de-a lungul celor câteva luni de vacanță are multiple momente de timp de calitate împreună. Stimulii externi familiei ar trebui să fie lăsați deoparte și să primeze conectarea și jocul cu copiii. Copiii au nevoie să fie pregătiți pentru noile provocări ale școlii și etapelor de creștere prin care vor trece.

Sper să vă fie de folos subiectele tratate.

Vacanță plăcută!

Dacă vrei să vezi ce alte campanii pregătesc AICI este pagina de facebook a blogului  sau te poți înscrie la newsletter, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi.

1

5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (5) – Obiceiurile alimentare sănătoase nu iau vacanţă!

|

Am ajuns la final de campanie 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă. Celelalte subiecte tratate sunt aici – primul – Plictiseala, pe al doilea – Activitățile sportive pe timpul vacanței, al treilea – Conectarea cu copilul nu ia vacanţă, nu-i așa?, subiectul cu numărul 4 –Cititul – corvoadă sau plăcere.

Amintesc că pentru cele 5 subiecte/întrebări avem răspunsuri, sfaturi, sugestii, povești personale de la prietena mea și a fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu.

Ultimul subiect – cu care închidem seria de 5 subiecte – este despre obiceiurile alimentare sănătoase la copii, cum le creștem în timp astfel încât să le menținem și pe timp de vacanță. Ideea este că tentațiile sunt mari atunci când ești într-un loc nou, când vrei să explorezi culinar un loc. Uneori vrei să experimentezi chiar în bucătăria proprie și lucrurile să ia o întorsătură ciudată. La copii, pe timp de vacanță, vor exista scăpări de la orarul de masă, multe înghețate, junk food de ronțăit cât citește, joacă un joc etc.

Cu toate astea…

Obiceiurile alimentare sănătoase se învață în familie, încă de când copilul este foarte mic. Ne asigurăm, astfel, că nu ne îndepărtăm prea mult de planurile noastre alimentare, chiar dacă suntem pe modul de vară, vacanță și abia am așteptat sucurile reci și înghețata cu fructe.

Nevoia de a ne alimenta și hidrata este o nevoie fundamentală care susține viața, de aici și preocuparea excesivă a părințor ca cei mici să aibă o alimentație sănătoasă și echilibrată. Când un copil începe să aibă probleme alimentare, de obicei, la mijloc este vorba de un comportament greșit al părintelui observat și speculat de cel mic.
Am întâmpinat la rândul meu probleme când băiețelul meu avea 4- 5 ani și m-a testat în repetate rânduri făcând nazuri la masă, încercând să mă facă să fiu atentă la el, refuzând să mănânce sau solicitându-mi să-i dau altceva decât am pregătit. Toate acestea le-am rezolvat înarmându-mă cu răbdare, implicându-l în procesul de pregătire al mesei, păstrând o rutină legată de ora și durata mesei, respectându-i decizia de a nu mânca dacă nu dorește, dar cu asumarea consecințelor de rigoare. Riscul să cădem în capcana luptei de putere este foarte mare, iar odată prinși în acest război nu avem decât de pierdut.

De preferat ar fi ca părinții să mănânce alături de copii, să creeze o atmosferă relaxată în jurul mesei, să elimine factorii care ar putea să-i distragă atenția copilului cum ar fi televizorul, telefonul, cărți sau jucării.

Dacă știm că, de obicei copilul mănâncă puțin să-i pregătim porții mici, prezentate într-un mod atractiv, astfel încât să-l încurajăm. Când refuză să mănânce un fel de mâncare, să nu sărim să-i oferim imediat altceva. Dacă cel mic a hotărât că nu-i plac felurile de mâncare servite la masă, consecința logică a acestui fapt este că va mânca la următoarea masă.

Nu pedepsim și nu recompensăm copilul cu alimente, stimulăm comportamentul potrivit și nu-l impunem prin forță.

Respectul pentru dorințele și nevoile copilului este esențial. Asta nu înseamnă că suntem permanent la dispoziția copilului, transformându-ne în bucătarul lui personal. Trebuie să ne dezvoltăm capacitatea de a face diferența între nevoile și mofturile lui. Copilul are nevoie de limite puse cu blândețe. Nu îi arătăm mai multă iubire făcându-i mereu pe plac, ci îi transmitem mesaje greșite: că ceilalți vor fi permanent la dispoziția lui sau că nu poate decide singur când a mâncat suficient.
Îl tratăm cu considerație și respect când îi dăm posibilitatea să aleagă, să participe activ la pregătirea mesei, când îi permitem să experimenteze în bucătărie.
Când facem împreună biscuiți, brioșe, pâine întreprindem și o activitate plăcută cu copilul, ne conectăm cu el și va mânca cu plăcere știind că a contribuit și el la produsul final. Faptul că le permitem copiilor să contribuie îi ajută să simtă că sunt importanți și că au rolul lor în familie.

sursa foto – unsplash.com

Obiceiurile alimentare sănătoase nu iau vacanță.

Atunci când  îi oferim copilului un exemplu bun având la rândul nostru o dietă sănătoasă, echilibrată, când îl luăm la piață să-și aleagă singur legumele și fructele, când îi dezvoltăm curiozitatea pentru mâncare și îi punem la dispoziție instrumentele necesare pentru a înțelege cum să mănânce bine, șansele ca el să fie tentat să consume alimente nesănătoase sunt mici.
Îmi amintesc cu plăcere de mesele luate în familie pe vremea când eram copil. Părinții mei lucrau foarte aproape de casă și în pauza de prânz veneau și mâncau cu noi (cu mine și cu frații mei). Eram extrem de bucuroși că puteam să-i așteptăm cu masa pusă, iar momentele acelea au contribuit foarte mult la o atmosfera de familie relaxată. Erau momentele cele mai plăcute din zi, momentele de uniune și de conectare.
Într-un fel sau altul acest ritual s-a transmis mai departe și în familia mea de acum, nu cu aceeași constanță, dar cu aceeași bucurie și, deseori, băiatul meu ne face mie și tatălui lui surprize culinare. Surpriza cea mai mare este încântarea de pe chipul lui când ne oferă astfel de momente.
Despre efectele carbohidraților asupra celor mici nu pot să spun decât că sunt dezastruoase. Enumăr doar câteva dintre acestea: agitația, hiperactivitatea, scăderea concentrării și a atenției, lipsa răbdării, oboseala.
Ronțăitul între mese este nesănătos și strică pofta de mâncare. Recomandarea specialiștilor pentru copii – 3 mese și două gustări, iar gustările să fie formate din fructe sau legume, iaurturi, cereale.

Despre mâncatul de pe la toate dughenele din parc și de prin locul vacanță, voi dezvolta separat. Ideea de bază o știm cu toții, în vacanță igiena alimentară este esențială. Astfel, vacanța va avea și amintirea unei toxiinfecții alimentare și vreo spitalizare pe motiv de diaree severă.

Mâncatul compulsiv la adolescenți

Consumul unei cantități de mâncare excesiv de mare în decursul unei perioade scurte de timp, cu pierderea controlului poate avea la bază un atașament insecurizant, lipsa suportului emoțional, dar și factori stresanți, cum ar fi: schimbarea domiciliului, divorțul părinților, neînțelegerile din familie. De asemenea, tot factorii familiali sunt cei care contribuie destul de mult la menținerea comportamentului alimentar compulsiv.

Obiceiurile alimentare negative sunt influențate și de disponibilitatea alimentelor nesănătoase în casă, de tensiunea creată în timpul meselor, de mâncatul în fața televizorului. Totodată, noi părinții avem tendința ca încă de când copiii sunt mici să-i încurajăm să termine tot din farfurie, în loc să le transmitem că se pot opri din mâncat în momentul când simt că s-au săturat.
Obișnuințele bune devin deprinderi care îi vor ajuta pe cei mici să devină adulți echilibrați, atenți la ei și la nevoile organismului.

Aici se încheie campania 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă. Reluăm discuțiile scurte pe teme de interes, puteți să îmi scrieți topicul pe care vreți să îl abordez cu un specialist.

Dacă vrei să vezi ce alte campanii pregătesc AICI este pagina de facebook a blogului  sau te poți înscrie la newsletter, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi.

2

5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (4) – Cititul – corvoadă sau plăcere!

|

Campania 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă a ajuns la subiectul 4. Dacă ai ratat primul articol, iată aici – 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (1) – Plictiseala, pe al doilea – Activitățile sportive pe timpul vacanței, pe al treilea – Conectarea cu copilul nu ia vacanţă, nu-i așa?

Amintesc că pentru cele 5 subiecte/întrebări avem răspunsuri, sfaturi, sugestii, povești personale de la prietena fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu.

Azi este despre citit și cum putem crește copii iubitori de carte.

Cititul este precum pofta de mâncare, vine exersând lingurița/ cititul, testând gusturi, arome/ genuri literare, povești moderne/tradiționale. Partea cu plăcerea și corvoada vine din familie. Să nu ne supărăm că nu citește copilul, să căutăm cauza în sânul casei, acolo e istoricul cititului cu evoluție ce poate fi lucrată.

Nu știu cum ar fi evoluat cititul meu dacă nu era soră-mea care citea la lanternă și pe cazanul din baie, la becul chior racordat la bateria de tractor (se lua lumina pe vremea lui Ceașcă și aveam becuri pe baterie în baie, bucătărie și hol, care luminau imediat cum se lua curentul), cum aș fi crescut fără să văd cărțile de la marginea patului părinților. Adevărul este că am trăit copilăria pe vremea televizoarelor alb-negru, cu lampă, care se încălzeau greu, mergeau și cu 2-3 pumni, cu 3 minute de desene și vacanțe la țară, la bunici. Nu am citit de plăcere la început, ci din ambiție, să nu cumva să rămân în urmă față de soră-mea, să rămân în urmă cu aprecierea părinților. Am suferit un pic din cauza competiției cu soră-mea, dar ceva tot a ieșit bine din asta.

Tata a fost cel mai mare din familie și bunicul, tatăl lui, a murit când el avea doar 16 ani.Tata a preluat rolul de cap de familie pentru restul fraților și a început munca. Visele despre facultate și școala la Iași au căzut pe plan secund. A muncit pe șantier, a făcut și liceul în paralel și toată biblioteca de acasă de la Roman este din munca lui de adolescent. Cumpăra cărți și le ascundea de colegii de șantier pentru că voiau să folosească filele pe post de hârtie igienică. Pe mine m-au impresionat povestirile astea și am apreciat cărțile din bibliotecă pentru că știam truda din spatele lor. Și m-am supărat tare de fiecare dată când am împrumutat și nu mi-am primit cartea înapoi. Am dezlegat prietenii, pentru că am pierdut cărți la care țineam.

Am descoperit, citind, că îmi plăceau doar anumite povești, am citit cărți până când nu se mai vedea scrisul pe unele pagini, am avut cărți de alinare emoții, cărți de citit ca să găsesc inspirație să compun desene. Am citit pe furiș cărți pe care mama nu mi le dădea la citit, erau pentru când mai cresc.

Acum citesc fetei mele seara, face parte din rutina noastră de culcare. Citim când își dorește și ziua, când simte nevoia să petrecem timpul cu vreun personaj pe care îl îndrăgește. Plăcerea cititului am cultivat-o la fata mea cu răbdare, nu am presat cu povestea de seară de mică, deoarece până la 3 spre 4 ani ani nu avea răbdare să răsfoim cărți, priveam coperțile mai mult. Atât o ținea atenția!

Când era Loli și mai mică, bebe, citeam des, dar nu participa la citit, să urmărim împreună desenele. Îmi citeam singură, și nu pot spune că mi-a displăcut. Cărțile pentru copii, alese bine, sunt minunate, relaxante. Cititul și plăcerea pentru cărți a venit în timp la copilul meu.

Povestea cititului este diferită pentru fiecare, ceea ce ne unește pe toți în a ne dezvolta plăcerea cititului este răbdarea, acordarea de timp pentru a pătrunde în ceea ce se numește lumea poveștilor. Ca orice achiziție a copilului, plăcerea pentru citit nu apare brusc, ci se consolidează pe o bază de alte achiziții și emoții susținute de părinte.

plăcerea cititului

Lectura de seară

Ce spune Cristina despre cititul la ea în familie:

Am fost genul de copil care abia aștepta să se facă seară, să se retragă toată lumea la culcare, ca să pot să-mi iau lanterna și cartea și să mă bag în pătură să citesc. Am citit tot ce mi-a căzut în mâna. Țin minte cu câtă nerăbdare așteptam vacanțele de vară, să plec la bunici, să fac schimb de cărti cu verisoarele mele sau cu copiii veniti din toate colturile țării pentru a petrece vacanța la țară, să stau la soare pe o rogojină și să evadez pe tărâmuri de vis, să mă identific cu unele personaje, să trăiesc cu sufletul la gură, să râd, să plâng, să mă bucur alături de eroii copilăriei mele.

Copilului meu i-am citit povești încă de când am aflat că s-a cuibărit în mine și am continuat să-i citesc până când a învățat el să citească. Acum îmi citește el mie.

L-am luat cu mine încă de când era foarte mic la librărie, la târguri de carte, și-a ales cărțile singur.
Am preferat să citească ce-i place, să o facă cu plăcere, să iubească lectura. Când a avut lecturi mai greoaie de citit pentru școală le-am citit împreună.

Avem acasă colțul nostru de lectură. Aici ne întâlnim, bem ceai și mâncăm biscuiți făcuți de noi și ne citim fiecare cartea lui. De multe ori încercăm să ghicim ce urmează să se întâmple sau schimbăm finalul poveștii.

Pentru că sunt o iubitoare de povești și de copii mi-am dus mai departe pasiunea și dragostea de carte și am creat proiectul ”Comori pentru minți curioase”. Mă întâlnesc cu micuții mei cititori creativi o dată pe săptămână și prin intermediul poveștilor abordăm teme precum Frica, Furia, Cum să facem față provocărilor, Prietenia. Personajele din povești ne devin prieteni și ne ajută să scoatem la iveală trăiri și emoții despre care nici nu știam că sălășluiesc în sufletul copiilor.

De ce ajung copiii să urască cititul?

Atunci când le impunem copiilor, când îi obligăm să citească sau să facă orice altă activitate, îi îndepărtăm de la scopul nostru.

Au nevoie de spațiu, timp, cărți potrivite vârstei, o atitudine pozitivă a părinților în privința lecturii copilului.

Cum gestionăm lecturile mai ciudate – cărțile nepotrivite vârstei și revistele cu conținut vulgar

Cât despre cărțile sau revistele nepotrivite vârstei, tot ce putem face este să vorbim cât mai mult și mai deschis cu ei încă de mici. Să-i ținem aproape de noi, să-i ascultăm chiar când ni se pare că nu e important ce au de spus. Să nu reacționăm exagerat dacă ne povestesc despre faptul că au vorbit la școală despre anumite reviste sau cărți. Să le facilităm noi accesul la o gamă largă de lecturi adecvate vârstei.

Într-o lume în care televiziunile și mass-media ne bombardează cu emisiuni și articole cu tentă sexuală este foarte greu să-i protejăm, dar e important să știe că suntem aproape de ei și pot apela la noi oricând.

Cum îi aduc înapoi să iubeasca cititul, să nu renunțe la a descoperi cărti bune

Ar trebui să avem anumite ritualuri care să-i facă plăcere copilului, să-i stârnim curiozitatea pe anumite subiecte, domenii și apoi să-l invităm să găsească răspunsuri în cărți, dar cel mai important ar trebui să-i fim model. Să-l ajutăm să devină un cititor avid și curios, care să nu-și piardă dorința de a învăța și de a cunoaște, în felul acesta nu vom fi nevoiți sa-l readucem la cărți, cărțile vor fi parte din lumea lui.

Așadar, citiți-le copiilor! Citiți voi, fiți exemplu pentru copil. Purtați discuții despre ce ați citit interesant într-o carte. Copiii devin cititori alături de noi, le facilităm accesul spre cunoaștere dacă ne văd pe noi făcând asta. Oferiți-le șansa să încerce, să viseze, să spere, să creeze.

Următorul subiect va încheia campania din acestă lună. Va fi publicat joi, așa cum am început cu primul articol. Ca să nu ratați vreo postare, AICI este pagina de facebook a blogului, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi. Dacă aveți sugestii de subiecte, le primesc cu drag, facem o nouă serie de ajutor pentru voi și pentru mine.

Spor la citit și la creat momente minunate împreună!

0

Excursie de o zi în Bulgaria pentru experimente culinare și explorări în natură

|

Dacă vrei să petreci o zi diferită cu familia, să încerci lucruri noi, să experimentezi culinar, atunci iată inspirație – o excursie de o zi în Bulgaria pentru experimente culinare și explorări în natură.

Acum vreo 3 săptămâni cineva mi-a povestit despre ferma de melci din Bulgaria – Eco-Telus – Balgarevo. Era într-o zi de joi când se întâmpla povestea. Transmit soțului seara acasă că uite, am un plan de week–end, facem un pic de documentare, un traseu pe google maps și gata. Mergem în excursie! Ne-am sunat și prietenii(cumetrii) și am aranjant plecarea în grup, fiecare cu mașina lui.

Sâmbătă de dimineață ne-am pornit spre Bulgaria pe Autostrada Soarelui. Nici nu consum cuvinte pentru acest drum. Drum de țară ca la bunica, între comuna Bâra și Stănița (zona Neamțului, dacă vreți exact, deși cred că s-a reparat în ultimii ani). Pe la un 12.00 am ajuns. Atunci se deschidea și ferma de melci. Verificați programul aici, dacă vă porniți zilele astea.

Ferma de melci este o afacere de familie. Familia locuiește acolo, restaurantul e în curtea casei. Vezi melcii care îți ajung în farfurie la 2 pași de masă. Clienții pot vizita ferma gratuit, dacă vrei fără degustare, doar vizită, atunci scoți câtiva leva din buzunar.

Ce mi-a plăcut:

  • Curățenia
  • Ospitalitatea
  • Melcii – chiar sunt buni!
  • Spațiul de joacă al copiilor familiei este împărțit și cu copiii excursioniștilor, fără supărare
  • Panourile explicative despre biologia melcilor și despre cum se cresc!

Doar tipa (mama tânără) știa engleză. Ne-am descurcat cu comanda, copiii nu vorbeau decât limba lor, ai nostri la fel, dar s-au înțeles perfect.

Partea I culinară:

Melcii! Daaa, melcii sunt delicioși. Am comandat platoul cu melci în cochilie cu unt și usturoi, orez cu melci, și un platou cu melci, fără cochilie, gătiți cumva cu verdeață.

Pentru copil am luat un piure de cartofi și grătar. Loli a mâncat vreo 2 melci, am zis că e suficient acum. Next time, dacă mai vrea, îi iau porție separat.

Ideea este că din punct de vedere al explorării pe plan educațional și culinar, merită o vizită. Degusti un ceva la care nu te gândești că poți mânca, afli și informații despre biologia melcilor, cum funcționează o fermă de melci. Pentru grupa noastră de vârstă 4-5 ani, melcii ca mâncare i-au atras și nu prea, dar vizita prin fermă a fost ceva inedit.

ferma melci Bulgaria

platou cu melci in unt și usturoi

platou cu melci fără cochilie cu verdeață, usturoi și un sos foarte bun

curtea casei, respectiv curtea restaurantului

relaxare cu finuțul

Decorațiuni curte resturant – în ton cu specificul

Elemente de decor – Rond de flori și melci – pe lângă casă

Elemente de decor și colț cu produse de casă expuse pentru vânzare

Galerie foto fermă  – imagini fermă, panouri explicative bulgară – engleză

Partea a II-a din periplul nostru culinar – Dalboca cu ferma de midii

Înainte de Dalboca am trecut pe la Capul Kaliakra. Ne-am cocoțat pe acolo, am vizitat muzeul, am făcut poze. Mergea un pic mai multă istorie și explicații în plus despre rezervația naturală, dar vom reveni pentru vreo nouă explorare când va fi mândra mai mare. Am povestit pe scurt despre focile monah și fostele plaje, am admirat vegetația de stâncă. Loli și finuțul au admirat și gheretele cu jucării. Am luat? Da!

Am avut ocazia să vedem un delfin în larg, am privit marea cu admirație și ne-am bucurat de vremea bună.

Mal stâncos Kaliakra

Mal stâncos Kaliakra – vedere din partea opusă

5 ani de Loli, 5 ani de cățărat numa-n brațe:)))

Explorare vegetație și cochilii melci

Vegetație cu inflorescență mov și melci mici

Specii de plante cap Kaliakra

La Dalboca am fost acum vreo 7 ani, pentru prima oara, când Loli nu era în plan și era primăvara, la început de mai. Acum era final de mai și altă atmosferă. Atunci a fost tare plăcut, linistit, început de sezon. Acum era plin, să nu vă încumetați spre seară fără rezervare. Pentru cine nu a fost, merge încercat. Noi nu cred că vom reface traseul curând. A devenit tare turistic, mâncarea nu am simțit-o savuroasă ca celelalte dăți. Poate că era după melci și eram obosiți de la soare.

Loli ar fi vrut masă la mare, dar nu aveam dispoziție pentru păzit să nu facă baie în mare. S-a mulțumit cu pietrele și joaca cu Alex, cu crocodilii de lemn cumpărați de la Kaliakra.

plimbare prin Dalboca, să găsească locul perfect de cules pietre

La vamă, la întoarcere, a fost un pic de coadă. Per total traseu – am plecat pe la un 9 dimineața, ne-am întors la 10 seara. La 10 jumătate eram în casă, la 11 fără 2-3 minute eram deschiloțati, spălați, cu povestea de seară pe jumătate citită.

Inițial am pus pe traseu și Balcic. Dacă nu era oprirea la Dalboca, acolo făceam popasul dinainte de plecare spre casă. Și cred că așa vom face data viitoare. Grădina reginei și castelul ar fi interesante de văzut, explorat, stat pe îndelete la povești și la malul mării.

Iată 2 trasee culinare și de explorare locuri ce pot fi făcute într-o zi: Ferma de melci Eco-Telus – Kaliakra – Dalboca sau  Melci – Kaliakra- Balcic. Cred că traseul cu Balcic, pentru cine a fost la Dalboca și nu e fan 2 degustări pe zi, ar fi foarte frumoas și mult mai energizant, deoarece ai mai mult timp de explorare natură și locuri.

Spor la împachetat: apă, haine, creme pentru protecție solară și alte cele! În rest, drum întins!

Despre alte locuri văzute prin lume sau local – aici este secțiunea Călătorii. Ce jocuri facem noi în timpul liber și ce idei ne vin ad-hoc aici, la secțiunea Jocuri și Joacă.

3

5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (3) – Conectarea cu copilul nu ia vacanţă, nu-i așa?

|

Campania 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă a ajuns la subiectul 3. Dacă ai ratat primul articol, iată aici – 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (1) – Plictiseala, pe al doilea aici- Activitățile sportive pe timpul vacanței

Modul vacanță sau vacantion mood nu înseamnă că nu vom avea nevoie să ne regăsim, conectăm, să pansăm frici/temeri după o zi plină la plajă, acasă, după finalul anului școlar, după o supărare la locul de joacă.

Amintesc că pentru cele 5 subiecte/întrebări avem răspunsuri, sfaturi, sugestii, povești personale de la prietena fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu.

Ce este conectarea? 

Conectarea este esențială în orice relație, dar mai ales în relația părinte – copil. Atunci când ești acolo cu adevărat pentru copilul tău îi transmiți mesajul că este important, că el contează pentru tine, că aparține. Momentele de conectare sunt extrem de importante pentru dezvoltarea emoțională a copilului. Uneori nu trebuie decât SĂ FIM lângă el.
Copiii cu care lucrez la atelierele de dezvoltare personală devin cooperanți și extrem de deschiși la a găsi împreună strategii de a face față situațiilor dificile, în momentul în care se simt văzuți, ascultați și acceptați așa cum sunt.

Despre momentele de conectare pe care le am cu băiețelul meu aș putea spune că ne-au ajutat să clădim o relație bazată pe încredere, respect, afecțiune.

Am învățat să fim deschiși la ideile și sugestiile noastre dezvoltând în felul acesta curajul de a încerca lucruri noi.
Cele mai plăcute momente petrecute alături de băiețelul meu sunt cele în care ne întindem seara în pat și se cuibărește cât este de mare la mine în brațe și citim, evadăm în lumea poveștilor. Nu mai există nimic în jurul nostru, suntem doar noi doi și personajele din poveste.

În general, la cină ne adunăm toți în jurul mesei și povestim despre cum a fost ziua fiecăruia. În felul acesta, copilul înțelege că și noi, adulții întâlnim provocări la locul de muncă, în relațiile cu ceilalți oameni și învață privindu-ne cum să se descurce în anumite situații.

Băiețelului meu îi place foarte mult când îi povestim despre copilăria noastră, despre vacanțele petrecute la bunici.
Încercăm ca la sfârșitul săptămânii să avem o seară de film sau să jucăm cărți, Remy, HedBenz sau orice alt joc de societate.
De când s-a făcut cald afara ne plimbăm împreună prin parc în fiecare seară.
Sunt seri în care mă așez pur și simplu lângă el și îl întreb ce și-ar dori să facem.

photo credit: unsplash.com

Cum fac copilul să intre în atmosfera de vacanță după un rezultat școlar care nu îl mulțumește?

Faptul că ia o notă mică nu ar trebui să constituie un eșec sau că nu a luat premiul I. Atitudinea pe care o are părintele în momentul în care copilul vine și spune că a luat o notă mică este esențiala pentru modul în care copilul va percepe importanța rezultatelor sale școlare.

Obișnuiesc să-l întreb pe băiețelul meu când îmi comunică nota primită la un test sau o evaluare dacă este mulțumit de cum a lucrat, dacă a făcut tot ce a putut pentru a obține un rezultat bun sau ce ar putea îmbunătăți pe viitor.

Copilul are nevoie să știe că îi vom fi alături indiferent de rezultatele sale scolare și că suntem lângă el pentru a-l ajuta atunci când nu înțelege ceva sau când consideră că ar vrea să înțeleagă mai mult.
Până la urmă tot ce ne dorim este să creștem viitori adulți echilibrați, mulțumiți de drumul pe care l-au ales și de faptul că s-au străduit să facă lucrurile cât mai bine.

Cum îl ajutăm să gestioneze relațiile cu prietenii, partenerii de joacă? Vara este despre joc și supărările între partenerii de joacă sunt inevitabile.

De preferat ar fi să nu intervenim în relațiile copiilor. Ei acum se ceartă și peste 10 minute au uitat și sunt din nou cei mai buni prieteni.
Ce putem face este să fim noi atenți la relațiile pe care le avem cu ceilalți. Ne cerem scuze când greșim, suntem atenți la nevoile celor dragi, suntem disponibili când au nevoie de noi?
Dacă răspunsul este da, cu siguranță îi vom insufla și copilului nostru valori solide menite să-l ajute să construiască relații de prietenie adevărate.

Plecarea în tabără, la bunici vine cu emoții. Cum îl ajut să depășească anxietatea de separare?

Cu cât îi obișnuim pe cei mici să aibă în preajmă și alte persoane, cât mai de timpuriu, cu atât le va fi mai ușor când vom fi nevoiți să-i lăsăm în grija bunicilor, a unei bone sau la creșă.
De asemenea, copiii înțeleg mai mult decât ne imaginăm din limbajul non-verbal. Degeaba îi spunem că totul este în regulă, dacă noi stăm cu inima strânsă și nu avem încredere în persoana în grija căreia lăsăm copilul.
De ajutor ar putea fi și să pregătim copilul, să-i spunem clar unde merge, cu cine stă și pentru cât timp și să ne respectăm promisiunile.

Fiecare copil are nevoile lui, limbajul lui de iubire și un stil propriu de a se conecta cu părintele. Copilul este ghidul vostru, lăsați-vă instruiți.

Următoarele subiecte vor încheia campania din acestă lună. Vor fi luni și joi. Ca să nu ratați vreun articol, AICI este pagina de facebook a blogului, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi. Dacă aveți sugestii de subiecte, le primesc cu drag, facem o nouă serie de ajutor pentru voi și pentru mine.

Spor! Pe curând!

4

5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (2) – Activităţile sportive pe timpul vacanţei

|

Campania 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă continuă. Dacă ai ratat primul articol, iată aici – 5 subiecte – 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă (1) – Plictiseala

Amintesc că pentru cele 5 subiecte/întrebări avem răspunsuri, sfaturi, sugestii de la prietena fetei mele psiholog Cristina Mihaela Răileanu.

Așadar, azi vorbim despre activitățile sportive pe timpul vacanței.

Sunt părinți care preferă o vară foarte relaxată, cu multă înghețată, răsfățuri culinare de vară și activități fizice puține, pentru că e ”obosit” copilul de la mersul zilnic la școală, în plus făcea balet, baschet, tenis în timpul școlii.

Ne oprim cu sportul sau încurajăm activitățile sportive și pe pe timpul verii?

Le recomand tot timpul părinților care îmi trec pragul pentru consiliere parentală să-și înscrie copiii să facă sport. Motivele pentru care fac asta sunt: sportul practicat încă de la vârste mici (3-4 ani) ajută la o dezvoltare fizică și psihică armonioasă, îi dezvoltă copilului valori precum echilibru, perseverență, încredere în sine, flexibilitate, adaptabilitate, îl învață cum să piardă, dar și să se bucure când câștigă.
De asemenea, are un rol incontestabil în dezvoltarea abilității de lucru în echipă, îi învață să coopereze, le dezvoltă răbdarea, îi ajută să fie mai organizați.
Trebuie amintit și faptul că sportul ajută la prevenirea obezității. Statisticile arată că suntem pe locul 2 în Europa în ce privește obezitatea infantilă.

Activitățile sportive pe timpul vacanței foto credit – unsplash.com

Cum ajută sportul la dezvoltarea atenției și concentrării? Că doar nu ne oprim din gândit pe timpul verii…

Prin activitatea fizică susținută creierul se bucură de un aport crescut de oxigen și substanțe nutritive care ajută la buna lui funcționare.
Prin sport ne eliberăm de stres, învățăm să ne centralizăm atenția într-o manieră susținută și constantă împărțind o sarcină mare în sarcini mai mici.

Unii spun: e pierdere de timp, mai bine să-și facă temele date pe timpul verii de la școală! 

Copiii au nevoie să-și consume surplusul de energie, să învețe ce înseamnă autodisciplina și consecvența, iar aceste aspecte odată dezvoltate îi vor fi de folos pe parcursul întregii vieți, iar performanțele lui școlare se vor îmbunătăți, căci sportul practicat într-o manieră organizată ne ajută să fim ordonați și în gândire. Așadar, sportul nu numai că nu este pierdere de timp, este un câștig pe termen lung.

Ajută sportul la diminuarea anxietății acolo unde există probleme de socializare?

Da, sportul ajută la diminuarea anxietății. Activitățile sportive dezvoltă curajul de a lua decizii, îi determină pe cei mici să colaboreze, să-și recunoască limitele, dar și să-și asume consecințele asupra propriului comportament. De curând l-am însoțit pe băiețelul meu la un meci de baschet. Pe drum am discutat despre cât de diferit este un meci de baschet, față de un concurs de karate (a practicat karate timp de 6 ani). Răspunsul lui a fost “presiunea este mult mai mare la meciul de baschet, deoarece aici nu e vorba doar de mine. Dacă fac ceva greșit nu pierd doar eu, pierde întreaga echipă.”

Dorința de a contribui, autodisciplina și competența, dar mai ales respectul pentru sine și pentru ceilalți sunt atribute esențiale obținute de micii sportivi.

Încurajați copiii să facă sport oricând, căci sportul înseamnă sănătate, armonie și echilibru.

Următorul subiect pe listă are legătură cu activitățile de conectare pe care le puteți face cu copiii pe timpul vacanței. Ca să nu ratați vreun articol, AICI este pagina de facebook a blogului, dacă sunteți în căutare de idei de activități AICI este secțiunea cu ce facem noi.