Am făcut pizza fără gluten, cu cașcaval vegetal, prosciutto și cu ce mai aveam prin casă: roșii chery, porumb dulce, ierburi, suvițe de ceapă. Să fie cu de toate ca să îmi treacă pofta.
Și într-o zi urâtă, în care am stat grămadă în casă, mi-am suflecat mânecile și cu susținere multă (Loli și Iulian, mai mult încurcat) am pregătit pizza. Nu era și pentru mândra, din start am zis că fac pentru slăbuța de mine, ca să-mi eliberez mintea de ideea asta și gata. Să nu mai salivez după ce arunc pliantele cu reclamă la pizzeriile din cartier. Era mentally.
Bun. Rețeta pentru blat nu e greu de găsit. Sunt multe bloguri de food pentru fără gluten. Făina fără gluten, cine știe, e parșivă rău. Trebuie să fie cea potrivită, la fel și rețeta. Nu iese treaba altfel. Înainte de pizza asta fabuloasă (deoarece asta s-a copt, nu a fost neapărat gustoasă) am mai avut o încercare, nu s-a copt blatul neam. Arăta bine dar crudă sub legume și carne, așa că, în final, am pigulit ingredientele și mi-am pus pofta-n cui cu niscai nervi. Nici acum nu eram pregătită suficient, but as I said it was mentally.
Așa: Când m-am apucat de blat nu știam că nu am îndeajuns de multă făină, de un fel (singur fel:). Să vă spun: la fără gluten ai făină – pentru paste, pentru prăjituri, pentru blat pizza. Fiecare blid cu făina lui. Deci, aveam făină fără gluten pentru pâine neagră și pentru paste/tăiței. Na, atât aveam, am zis fie ce-o fi, le amestec și vedem după. Am făcut blat după capul meu, găsisem o retetă, dar neavând făina potrivită am improvizat.
Rețeta mea pentru blat:
- 3 oua prepeliță, lapte vegetal, sare, un vârf de drojdie uscată – am turnat și apă la un moment dat, și, of course, făina fără gluten amestecată. Am întins foia cu Loli în brațe și pus deasupra ingredientele. Cuptorul l-am încălzit înainte, am încrucișat degetele ca să fie cu noroc, după ce-am băgat tava. Am lăsat-o mult, până s-au copt bine, ars, pe alocuri, un pic marginile blatului și aia a fost.
- Am folosit cascaval vegetal de la Violife. Aveam cumpărat din toate sortimentele. E sărat tare, se întinde bine în pizza și pe tartine, însă nu m-a dat pe spate. Nu conține gluten, soia, lactoză și alți alergeni, dar e cam săpun, honestly. L-am probat, nu-mi mai trebuie. Aștept ziua în care am să mănânc cașcaval adevărat, nu niște uleiuri.
Bon, iată pizza. Bunișoară, mâncabilă, n-am mai făcut de atunci. M-am lecuit de poftă.
So, ceva reţete extra mega gustoase, pentru data viitoare când mă apucă poftele. Maybe baby friendly, ca să guste și mândra?
Din seria ce alte feluri am gătit fărăr lapte și făăr gluten pentru copii și adulți, vezi în povești din bucătărie.
