Povești deosebite despre fenomene și lucruri obișnuite – Colecția Alison Jay de la Editura Cartemma

Autor și ilustrator de cărți pentru copii – iată ocupația pe care mi-aș fi dorit-o. Cred că pe lângă micile nemulțumiri ale vieții, doar nu e perfectă viața pentru nimeni, oamenii care pot scrie și își pot ilustra propriile texte au slujba de vis.

Despre Alison Jay nu știam prea multe până să citesc cu Loli cartea Prietena mea, Albina. La Editura Cartemma, colecția Alison Jay, include 4 cărți – 2 scrise și ilustrate de Alison și 2 povești scrise de alți autori, dar ilustrate de Alison Jay. Poveștile ilustrate, nu scrise de Alison sunt pe același stil, desen în ulei cu un ușor aer vintage. Cărțile par că adăpostesc povești de demult peste care s-a lăsat patina timpului.

Așadar,

Colecția de la Cartemma:

• În căutarea zilei de ieri
• Prietena mea, Albina
• Am scos luna la plimbare
• Ascultă în jur

Bun, despre Prietena mea, Albina am scris ceva vreme în urmă. Din punctul de vedere al naturalistului, care sunt, mai under – cover așa, cartea aceasta este minunată prin compoziție și informații despre viața albinelor. Aici este link-ul. A fost citită după o mică peripeție a Lolitei.

În căutarea zilei de ieri

• O poveste frumoasă despre cum să te bucuri de viață, de fiecare moment al zilei și să nu privești cu tristețe în trecut pentru că viitorul poate fi la fel de palpitant ca ceea ce tocmai s-a încheiat. Este cumva povestea timpului și a fericirii pe înțelesul copiilor.
• Cartea începe cu un citat frumos din Walt Whitman – ”Fericirea s-o simți aici si nu altundeva…, acum și nu cândva…”  și te avertizează la final, pe copertă – conține stele, călătorii în timp și multă fericire. Ei, da, pentru noi e o plăcere să fim avetizați despre conținutul unei cărți, sporește interesul pentru lectură. Fata mea studiază tot timpul coperțile înainte de a citi o carte nouă. Și mie îmi place lucrul ăsta, prin urmare, am zâmbit amândouă înainte de a porni povestea.
• Povestea nu te dezamăgește, ba pe noi ne-a trimis la studiu, ca să ne lămurim cum stă treaba cu viteza luminii, a sunetului, oare există viermi în univers? Adevărul este că poți să pornești discuții frumoase cu copilul despre lucruri știițifice și care sunt catchy pentru că sunt fapte reale, ușor de reținut și de folosit la grădiniță, de exemplu. Eu primesc des de la colegii Lolitei: tu știai că… E modul prin care copilul vrea să te agațe cu uite ce știu eu, ce am învățat eu. Pe copii ”tu știai că…”  (și ei știu, cu cuvintele lor să îți spună) îi face să se simtă importanți și apreciați pentru ceea ce știu. Atunci când copilul tău începe discuția așa, să te ții bine. Se numește conectare, prin anume cărți, nu?
• Personajele poveștii – un băiat și un bunic. Copilul vrea ziua de ieri pentru că a făcut multe lucururi, a fost fericit. Băiatul încearcă, prin ceea ce știe despre lume, timp, experimentând lucruri, să o trăiască din nou. Bunicul îl ajută să înțeleagă că zilele frumoase vor fi amintirile lui fericite și că fiecare zi înseamnă o nouă aventură, o nouă amintire. În loc să cauți ziua de ieri azi, poți fi fericit chiar acum.

Am scos luna la plimbare 

• O carte pentru 4+, care îmi amintește de poveștile din copilărie, când eram convinsă că pe lună stă cineva și vede tot ce punem la cale. Era un sentiment de protecție, nu de urmărire.
• Ce facem noi când copiii abia se țin pe picioare? Le dezvăluim lumea din jurul lor. Ai văzut frunza? Ai văzut norii? Ce arăți acolo?  Povestim despre  lucrurile pe care ei le văd și ne bucurăm alături de ei, de parcă le-am decoperit și noi pentru prima dată. Ei bine, când a descoperit fiică-mea luna, nu aveți idee ce m-am bucurat. A ridicat privirea spre cer și i-a atras privirea. Poate un lucru neînsemnat pentru unii, pentru noi a însemnat că lucrurile nu trec pe lângă ea neobservate.
• La fel ca la celelate cărți din serie, pe lângă povestea în versuri ritmate, cartea cuprinde și o parte științifică în care descrie luna, din ce este alcătuită, dezvăluie de ce se tot schimbă sub ochii nostri de-a lungul anului.

Spuneam că, citind Lolitei, îmi amintesc de copilărie, îmi amintesc, totodată, și de calendarul bunicilor, cel bisericesc, unde era o mică legendă cu fazele lunii. Ei aveau ritualuri legate de fazele lunii și mie mi se păreau foarte faine obiceiurile și tradițiile legate de spălat, cules anumite recolte. Sunt menționate astfel de lucuri și în carte.

Interesant este că provoacă copiii, nu înainte de le da niște ponturi: Dacă ai scoate luna la plimbare, ce i-ai arăta? Ce ai auzi și ce ai vedea?

Jocul acesta merge și pentru cei care se tem de întuneric, deoarece le explică că lucrurile arată diferit, deși rămân la fel, la lumină și în întuneric.

Ia încercați? Vor ieși povești simpatice, cu siguranță!

Ascultă în jur

• cartea aceasta este foarte bună începând de la  3+. Poți face multe cu această carte. Se bazează mult pe senzorial și invită copilul să descopere lucruri. Fiecare anotimp poate fi analizat prin diversele sugestii din carte. Pentru copiii de grădiniță poți foarte ușor să încropești un spectacol al anotimpurilor pornind de la versurile cărții.
• Așa cum v-ați obișnuit, cartea se termină cu un fel de ”fișe” recapitulative cu ce poți să vezi, ce poți auzi în fiecare anotimp.
• La final ai și o invitație – să inventezi niște sunete. Partea asta place fetei mele.  Sper să nu supărăm vecinii prea tare când citim din nou cartea. Scoate Loli niște cântări de ți se face părul creț.

Colecția Alison Jay ne place mult, dacă v-am inspirat un pic și vreți să testați/citiți și să facem schimb de impresii, cu drag v-o recomadăm.

Spor la citit!