Poveștile începutului de an 2022, 4-10 ani

Poveștile începutului de an 2022 au venit fie în desaga moșului, fie pentru a veni în sprijinul pasiunilor Lolitei sau nevoilor de moment pe teme de școală și temeri legate de această nouă etapă din viața ei.

Fata mea iubește cărțile. Dintre toate cadourile primite de Crăciun, cel mai mult a stăruit la cărți. A fost mulțumită de tot ce a primit și privind-o cum ia fiecare carte în parte la răsfoit, „lecturat” povestea din imagini și cuvinte scurte, deși încă nu poate să citească, i-am simțit  bucuria de moment. Moșul și-a făcut datoria bine, cu alte cuvinte.

Bun,

Poveștile scurte încă sunt preferate în casa noastră. Ne plac și romanele mici pentru copii și, evident, nu renunțăm deocamdată la poveștile frumos ilustrate.

Să începem,

Poveștile ilustrate, din categoria 4-7 ani

• Uneori mă simt mică – am luat această carte ghidându-mă după titlu. Așa se simte Loli din toamnă și încă dorește să se simtă mică.

Cu toată pregătirea pentru școală, școala a căzut peste ea și noi ca un bolovan și copilul  meu se simte atât de stresat de responsabilitatea acestei etape din viața lui că își dorește să rămână mic. Povestea este despre o fetiță care se simte mică comparativ cu anumite lucruri din jurul ei, situații, oameni etc, dar descoperă și sentimentul de mare, că poate să se simtă mare. A fost o achiziție bună și Loli a înțeles povestea imediat și a tras niște concluzii bune pentru ea. Nu mi le-a spus pe moment, dar am simțit în zâmbetul ei că s-a deschis pentru anumite idei.

• Fantonimus – o poveste foarte simpatică menită să ajute copiii să scape de teama de fantome, de întuneric.

Mândra mea copilă nu are astfel de frici, dar îi place să facă scenarii în care se teme de fantome, sau în care fantomele sunt adevărate. M-am gândit că are nevoie de o validare a fricii ascunse, pe care spune că nu are, și uite că putem trece peste fricile astea printr-o poveste funny, ușor de digerat pentru copil. Mai ales că e acolo și o formulă magică care poate fi învățată ușor.

• Tortul de alune

Este ușor de parcurs cu cei mici, se vor regăsi în poftele pentru un ceva dulce și care le face mare plăcere. Povestea aduce aminte de petrecerile pentru copii, veți recunoaște și comportamente specifice evenimentului. O poveste amuzantă despre prietenie, iubire și un ceva gustos.

• Emma nu vrea să treacă de linie

Ei bine, să revenim la școală, că doar asta e viața noastră acum. La fel ca Emma din poveste Loli depășește linia atunci când colorează fișe de la școală. Și fie vorba între noi, copila mea nu e mare fan cărți de colorat în timpul liber. Bine, pentru fata mea nu e tragedie depășitul liniei, pentru că în majoritatea cazurilor o face intenționat, din nevoia de control și de „a face ce vreau eu și când vreau eu”. Pentru fetița din carte depășirea liniei este greu de digerat, numai că atunci când nu te aștepți, se întâmplă și lucruri interesante. Povestea în sine nu este despre desen, ci despre curaj, despre a deține controlul propriilor frici și neputințe. Și despre …a trece linia.

• Monstrulețul pufos. Alintatul interzis!

O carte foarte frumos desenată și cu un mesaj frumos despre limite. Pornind de la titlul care pune în asociere 2 termeni care nu au treabă cu alintatul, iată că un monstruleț pufos se bucură de prea multe îmbrățișări. Numai că, rolul acesta de personaj care poate fi îmbrățișat oricând și fără permisiune, nu îi place tot timpul. Cum a scăpat de îmbrățișări nedorite? Vedeți voi în carte.

• Micul lup de hârtie

O poveste dulce despre prietenie frumos îmbrăcată într-un desen cu un lup creionat de o fetiță. Lupul din desen va avea un prieten iar modul cum ajunge să nu mai fie singur, o să vă încânte. Veți zâmbi mult timp, după terminarea poveștii.

• Tatăl meu e și Ursul meu cel mare – două titluri pentru a arăta cât de importanți sunt tații în viața copiilor. Loli iubește aceste povești și se conectează cu fiecare idee a poveștii.

• O grădină pentru toți – o poveste frumos ilustrată, cu un mesaj extrem de frumos despre prietenie, despre traiul într-o comunitate și legăturile dintre membrii unei comunități.

Povești în versuri de Julia Donaldson și Axel Scheffler

• Bețișor 

Cartea aceasta merge foarte bine iarna, în apropiere de Crăciun. Este frumos desenată și, evident, despre ziua de Crăciun și întâlnirea cu Moș Crăciun. Scrisă sub forma unui poem, cu versuri cheie, va fi pe placul micilor cititori.

• Șobi cel hoț

O poveste în versuri despre un chițcan hoț. Șobi fură de la toți cei pe care îi întâlnește în cale, dar până la urmă ajunge să se lecuiască de hoție. Cum? Păi, exact ca în vorba – fiecare învăț are și un dezvăț.

• Cei cinci urâți

Ei bine, mie, adultului cititor, îmi plac poveștile care inseră frumos ideea de acceptare a diferențelor, de a fi împăcat cu ceea ce ești și de a îți fi recunoscute, validate puterile. Ca să nu mai zic că fiecare pui este perfect pentru părinții lui, iar în ochii părinților nu suntem niciodată urâți, doar „mândreți”.

• Zog
• Zog și doctorii zburători

Acestea din urmă ne-au plăcut la fel de mult ca restul. Cele două povești au legătură, așa că vă sfătuiesc să le luați împreună și să începeți cu Zog. Generații de fete (mă refer la mamele cititoare) se vor simți răzbunate de Prințesa Pearl, iar tații cititori vor fi mândri că și cavalerii pot fi și altceva, nu doar salvatori de prințese.

Mai multe veți citi voi. Ideea de curaj și prietenie atinge fiecare vers al poveștii.

Continuăm cu poveștile pentru micii școlari

• Seria Geronimo Stilton – tocmai am început-o și ne place tare mult.

Am citit: Vai, vai, ce aventură în Hawai, Banda motanului, Întâlnire cu misterul și am cumpărat și volumele de mai jos, tot cu Stilton, dar și alte titluri cu aventuri și mistere. Povestim despre după ce le dăm gata.

Mie, adultului, îmi place stilul colorat și grafica poveștii. Pentru Loli nu e încă partea ei favorită, dar felul poveștii, situațiile comice îi plac mult. Ce nu prea mi-a plăcut (sper ca următorul tiraj să fie cu mai multă grijă), e că ici-colo sunt greșeli de tipar.

Mici romane

Caietul pentru fetițele care cresc – pe acesta l-am citit timp de vreo săptămână și a fost o lectură plină de sens. Mă pun și eu aici deoarece, pentru fetița din mine, acest roman mi-ar fi fost util în preadolescență și în adolescență. Nu știu dacă aș fi avut la 10-12 ani deschiderea și curajul să o citesc cu știrea părinților, dar pe furiș ar fi citit-o cu lăcomie, cu lanterna sub plapumă. Mi-ar fi prins bine și mă bucur că există și că între timp am crescut îndeajuns încât să trecem peste toate aceste mici piedici ale copilăriei noastre și putem să ne conectăm mult mai bine la copilul nostru care crește.

La final,

Care sunt poveștile cu care ați început anul 2022?

Dacă aveți nevoie de inspirație pentru alte activități distractive acasă sau în deplasare, iată aici secțiunea cu activități pentru dezvoltarea de abilități practice.

La capitolul Recenzie carte, puteți vedea ce altceva am mai citit și vă puteți inspira. Primim și noi idei, nu vă sfiiți să ne scrieți.

Totodată, vă invit să urmăriți pagina de Facebook a blogului AICI, sau să vă abonați la newsletter.

Cartea mea – Ce vezi, copile? – poate fi un dar foarte frumos de Sfântul Valentin sau de Dragobete pentru voi sau pentru bunici, prieteni – fiind o carte de conectare în familie. Are book-trailerul –  AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.