Poveștile lunii noiembrie – povești despre răbdare și meserii uitate – Editura Frontiera, partea a II-a

De mult nu am citit povești frumoase, mă refer la basme cu măiestrie traduse, prelucrate să păstreze farmecul poveștilor de odinioară, pe când eram copil. Povești care aduc înapoi fantasticul, magia, dar care oferă lecții și idei prețioase, dar presupun și gânduri sublime.

Fata mea nu știe poveștile cu care am crescut eu, din două motive: nu am găsit cărțile acelea ilustrate frumos ca în trecut, cu varianta neprescurtată pentru copii (poate ar trebui să caut mai bine) și, până de curând, Loli nu era pregătită pentru povești mai ample, cu lecții de viață profunde.

Povești despre răbdare

Iată că, în sfârșit, am găsit la Editura Frontiera un volum de basme, pilde, fabule, povești despre răbdare și toate celelalte virtuți care o însoțesc. Un volum echilibrat, foarte bine închegat și cu frumoase adaptări. Am descoperit, scoase la  aceeași editură, și alte povești cu magie, cu puțină istorie captivantă, unele pline de umor de o foarte bună calitate. Despre acestea am vorbit deja, iată link  – AICI.

Revenind la colecția de povești cu titlul Regele Curcubeu și alte povestiri despre răbdare, trebuie să menționez că au venit la momentul potrivit. Loli, când nu se întâmplă lucrurile în ritmul ei, protestează: Eu nu mai am răbdare….și apoi apar discuțiile în contradictoriu.Trebuie să reinstaurăm starea de spirit pozitivă, de înțelegere, comunicare și colaborare.

Lucrăm mult la partea cu răbdarea, de ambele baricade: cu noi înșine(părinții) și cu Loli.  Povestim des cu mândra noastră copilă despre răbdare, despre cum lucrurile nu se întâmplă imediat ce ne-am gândit la ele sau le-am rostit, deși ar fi minunat. Toate au nevoie de timp, un lucru bine făcut necesită grijă, timp pentru judecată și documentare etc, necesită… RĂBDARE. Cu răbdarea treci marea era o vorbă din bătrâni.

Volumul Regele Curcubeu și alte povestiri despre răbdare, îngrijit de Amalia Banaș și ilustrat de Diana Margareta Cepleanu, cuprinde 10 texte clasice, pe care cu siguranță le veți savura cu cei mici. Recomandarea de vârstă este 4-11 ani. Preferatele noastre sunt Bățul care a înflorit și Sabia de lemn.

Înainte de începe lectura, editorii au un scurt cuvânt despre răbdare și o invitație pentru cititorii de toate vârstele:

Vă invităm să opriți puțin graba zilei…și să dați o șansă răbdării.

Meserii dispărute

Un alt volum interesant este Cartea meseriilor dispărute de Mircea Stanciu, ilustrator Diana Margareta Cepleanu.

Introducerea în lumea meseriilor dispărute începe cu nota autorului despre copilărie și despre cum un geam și un geamgiu nu vor mai apărea în același context pentru generațiile viitoare de copii.

Povestitorul, sacagiul, vraciul, haiducul, hangiul, copistul sunt câteva dintre meseriile prezentate. Modul aparte de introducere a fiecărei meserii, ilustrațiile sugestive și fine pentru cititorii mici și mari, te duc cu gândul la călătoriile trecute prin zone cu diverse tradiții, la târgurile din copilărie când nu iarmarocul cu iuj era marea atracție, ci aleea cu oale, jucării de lemn, cu cârpe și cu blănuri, cu oameni care meștereau lucruri, povesteau în timp ce lucrau și parcă timpul stătea în loc și copilăria părea nesfârșită.

Cartea, cu tematica și trimiterile ei, se potrivește școlarilor mai mari și liceenilor, este o resursă utilă pentru diverse proiecte pe teme de cultură generală, istorie.

Pentru cei mici, de la 6+, cartea se descoperă pornind de la o nevoie de moment ca copilului. La noi a apărut într-o zi întrebarea – cine scrie cărțile, de ce sunt mai multe la fel? E posibil să ajungi la meseria de copist.

De același autor avem și Cartea cuvintelor disparute, despre care am povestit AICI.