Praga – este orașul unde soțul meu, cu vocea tremurată de emoție, m-a cerut de soție. Și până la momentul cu vrei să fii soția mea, era așa emoționat, că m-am speriat, apoi bucurat și plâns minute în șir. A fost un moment plin cu emoție, fericire și lacrimi, pe podul Carol. Pentru că îmi curgeau șiroaie de lacrimi, au crezut niște chinezoaice că mi-a dat papucii. Voiau să-l ia la bătaie. Le-am arătat inelul și s-au îmbunat. Am sărbătorit pe pod cu trupa Praguematique, ne-au cântat ad-hoc ceva. Da, ne leagă amintiri frumoase de Praga. Cum să ne întoarcem în țară fără să aducem mândra, în locul unde nu știam încă de ea, știam că avem dragoste multă în noi, să fim și părinți cândva.
Bun, după zilele de ploaie din Berlin, Praga ne-a întâmpinat cu soare și vreme bunicică per total.
În Praga am reluat un traseu de-al nostru de acum 7 ani. Am parcat mașina undeva în apropiere de Muzeul de Istorie Naturală și am coborât spre centrul vechi. Am făcut poze la tramvaiul cafenea, am stat la spectacole stradale, am mâncat cârnați de la același chioșc, ca prima dată. Am luat la pas centrul vechi și am înaintat spre piața din centrul vechi și ceasul astronomic renumit.
Pe drum am povestit mândrei cum noi am văzut locurile astea cu 7 ani în urmă și acum ne amintim cu plăcere de vacanța noastră aici. Și cum ne bucurăm că suntem împreună, să le revedem în 3.
În piață ne-am uitat la baloane, am stat să vedem cum se pun statuile în mișcare la oră fixă, în ceasul din turn.
După ce s-a spart mulțimea de la ceas, Loli a decis să ne retragem spre cazare. Acolo după 2 guri de mâncare și muzica de la festival, s-a activat mândra. Nici apă, nici înghețată, nimic nu îi trebuia, doar să se joace cu copiii.
Am stat la Hostel Boathouse, un loc de cantonament pentru caiac și canoe. Am luat singura cameră cu baie, restul camerelor nu au baie. Sunt dușuri și toalete pe hol. Curate, de altfel. Întreg complexul a fost preluat de un fost sportiv, medaliat cu aur și olimpic, cred. Era plin cu poze, în sala de mese. El și încă o doamnă se ocupau de tot.
Camera noastră, culmea, în regim de hostel, a fost mult mai spațioasă, curată și echipată cu frigider, cană electrică și ceaiuri, mult peste ce am avut în Berlin. Și era hotel acolo, cu preț de hotel, să ne reamintim. Asta a fost surpriza de final, de călătorie.
Parcă eram mai veseli de când am ajuns în Praga. Mi s-a părut așa primitoarea. Bine, cred că a contribuit vremea și faptul că am nimerit într-un loc cu verdeață, la malul unei ape și în mijlocul petrecerii. Aici ne-am întâlnit cu 2 compatrioți, din Iași. Erau mulțumiți de cazare. Am avut și mic dejun, nu extraordinar, dar cât să te saturi. Loli și-a mâncat cerealele de la pachet, a frunzărit un iaurt de-al lor și ceva brânză.
Așadar, când am ajuns era zarvă mare, muzică, cârnați și copii costumați ca de Halloween.
Ce era? Festivalul vrăjitoarelor – arderea vrăjitoarele, cu focuri mari și cârnați pe țepușe lungi. Loli a savurat atmosfera, a dansat, s-a jucat la o țopăitoare imensă. Nu știu cum de nu a spus că o dor fălcile de la cât a râs. Vorbea cu copiii, pe limba ei, copiii cehi îi vorbeau pe limba lor, iar ea era fericită că se țineau de mână și se ajutau când cădeau. Adevărul este că limbajul jocului este universal.
Seara am căzut ca muștele de oboseală.
A doua zi, după micul dejun, am luat tramvaiul și ne-a reîntors să vedem podurile, să ne plimbăm, jucăm la un loc de joacă și să testăm 2 locații de mâncare recomandate de prieteni, de acasă.
Vremea a fost ploioasă de dimineața și cu soare înspre prânz și tot restul zilei.
Ce mi-a plăcut – poți plăti cu cardul direct în mijlocul de transport pentru călătorie. De fapt, plătești pentru 30, 60, 90 de minute de mers cu orice mijloc de transport.
Galeria foto: Podurile din Praga
Înainte de masa de prânz, am găsit un loc de joacă foarte drăguț – Franciscan Garden.
Bun, să revenim la masa de prânz. Înainte de plimbarea cu funicularul și plimbatul prin oraș am fost să mâncăm la un restaurant unde mâncarea vine cu trenulețul – Vytopna restaurant. Sunt două locații, noi am fost la cel cum cobori spre centrul vechi. De fapt, am luat niște gustărele pentru bere noi, pentru Loli am luat supa casei. Am vrut să aibă Loli experiența asta, ni s-a părut distractiv să duci copilul să vadă trenulețe și să stea să mănânce ceva. A meritat!
După masa la trenulețe, un nani în căruț, mers la pas și rememorând călătoria noastră din 2012, ne-am îndreptat spre funicular. Acolo parcă a știut că e un loc de joacă, imediat a făcut ochi. După joacă, am urcat la turnul Petrin, ne-am plimbat pe acolo, apoi am coborât până la Mănăstirea Strahov. Aici aveam recomandare pentru restaurantul de la intrarea în complexul Mănăstirii. Am comandat mâncare cât pentru 10 oameni, nu știu ce a fost în capul nostru, că am luat-o la pachet și am mâncat pe drum a doua zi. Foarte bune coastele și ciolanul de porc, Loli a mâncat gulaș. Iată locația Klášterní pivovar Strahov
Mâncarea a fost bună, berea a mers bine cu mâncarea. Berea artizanală are un gust foarte bun. Am fost cu Loli să vedem cazanele mari și am vorbit despre fermentație și cum se fabrică berea. ”Beia” bea mami și tati, ei i-a plăcut limonada foarte tare. Acum că am stabilit cine bea berea, ne-am târât greu spre cazare. Acolo am stat pe malul apei Vltlava și am admirat o lebădă, cerul cu nori la apus. A topăit și un pic la țopăitoare, cât noi am făcut planul de drum, de a doua zi. Urma să ne întoarcem în țară.
2 comentarii