Pregătirea pentru școală – partea a III-a. Temele școlarilor și temele părinților

Un subiect destul de controversat în ultima perioadă este cel al temelor pentru acasă ale elevilor, despre utilitatea lor sau nu. Și cum temele lor devin și temele părinților.

Părerile despre teme sunt împărțite. Sunt părinți care le cer învățătorilor și profesorilor să le dea copiilor teme suplimentare. Sunt părinți care doresc cât mai multe caiete și culegeri auxiliare, în speranța că cel mic va deveni mai bun la învățătură.

Continuăm cu seria de articole  – Pregătirea pentru școală – partea a III-a. Primul articol este aici – click pe link. Dacă în pregătirea pentru școală ne-am axat pe partea emoțională, materială ce precede începerea școlii, în partea a II-a am vorbit despre construirea relației  părinte – educator, incluzând aici învățătorul, profesorul, cadrele didactice care vor participa la formarea copilului în plan educațional – link aici.

Seria Pregătirea pentru școală l-am lucrat cu Cristina, prietena din cartier a fetei mele. Dacă pe Cristina nu v-o amintiți, iată aici reminderele: 5 subiecte, 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă – recapitulare!, Consiliere pentru părinţi și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă.

Așadar,

Lupta cu temele

Temele copiilor devin temele părinților. Dacă suni un părinte seara îți va spune că face lecții. Îmi amintesc de temele făcute cu mama și tata. La matematică făceam temele cu tata și era bine. Scrisul temei din nou pe motiv de scris urât cu mama nu era momentul meu favorit. Replica pe care am urât-o toată viața mea de școlar era: ți-ai făcut temele? Am găsit distractive temele? Nu. Le-am făcut pe unele din nevoie, pe unele chiar de plăcere dar nu au fost multe, pe unele deloc. Fie nu m-am priceput, fie am uitat, fie a fost din revoltă.

Teama de teme sau „plăcerea” este inserată copiilor prin prisma experiențelor noastre. Dacă spui copilului că școală va fi doar despre teme, nu va îndrăgi temele niciodată. Dacă atitudinea ta este pozitivă, dacă învățătorul/ profesorul face din teme „cuceriri” de informații, e posibil ca temele să fie tolerabile. Acum 10 ani, când am predat biologia, am dat copiilor temă un proiect de creație pornind de la un adevăr științific – ceva legat de vedere, și copiii au spus ca a fost cea mai tare temă pe care au făcut-o vreodată.

Nu toate temele sunt distractive, multe înseamnă să exerseze metode de calcul sau să pună în aplicare principii. Nu prind pe oricine. Ideea este să lucrăm pe decizia de a face ceva care provoacă creierul fără să fie doar râsete și distracție. Și tema asta lipsită de distracție nu o face mama sau tata pentru copil. O face singur, chiar dacă nu îi face plăcere. Este o regulă și copilul decide să o respecte sau nu. Consecințele sunt știute – nu însușesc metoda, vor întâmpina dificultăți în a înțelege restul materiei, pentru că lucrurile se leagă între ele etc.

În întreg contextul școală – familie, să nu uităm: copiii au nevoie de timp pentru relaxare, pentru joacă, pentru reconectare cu familia cu care nu s-a văzut pe parcursul zilei de școală. Ce se întâmplă în schimb, de cele mai multe ori? Părinții ajung acasă obosiți după o zi de muncă și în loc să petreacă timp de calitate cu copilul, muncesc la efectuarea temelor. Temele devin sursă de conflict în dinamica familiei. De multe ori am auzit părinți spunând că au avut o relație perfectă cu copilul până când acesta a devenit școlar și a început să aibă teme.

Responsabilitatea temelor – predarea ștafetei

Am trecut prin această etapă cu băiețelul meu când el era in clasa a II -a.
Deși, în timpul zilei el era acasă cu bunica, mă aștepta pe mine să facem temele împreună. Eu ajungeam acasă în jurul orei 20 și uneori ne apuca ora 22 făcând teme. Pentru că relația noastră devenea tot mai tensionată de la zi la zi, am hotărât să apelăm la ajutorul unui after-school. Toate bune și frumoase, el mergea cu plăcere, își făcuse prieteni noi, dar tot îi rămâneau teme nefăcute.

După un an de zile în care a continuat să vină cu teme pentru acasă, m-am gândit să-i propun o afacere. Trebuie să menționez că nu sunt adepta pedepselor și recompenselor, dar simțeam că trebuie să găsesc o cale de a-l responsabiliza în legătură cu temele. Știam că își dorea foarte mult o bicicletă și i-am propus să-i ofer un sfert din banii pe care îi plăteam pentru after, la finalul fiecărei luni, dacă își va face temele fără să i se amintească. Din acel moment, lucrurile s-au schimbat semnificativ, temele au devenit responsabilitatea lui, relația noastră s-a îmbunătățit, iar el a reușit să-și achiziționeze bicicleta mult visată. Cu ocazia aceasta, a învățat să-și gestioneze și bugetul, astfel încât să reușească să-și atingă obiectivul. La noi a funcționat foarte bine această metodă.

Rutine

Nu m-am retras cu totul din a supraveghea, veni cu idei pentru temele lui. L-am ajutat, totodată, să-ți creeze o rutină în momentul în care venea de la scoală, avea momentele lui de relaxare în care ieșea în parc sau se juca diverse jocuri prin casă. L-am ajutat să-și creeze un program care să-i permită să-și continue activitățile extrașcolare, am fost lângă el când nu a înțeles ceva la scoală pentru a-l ajuta, i-am stârnit curiozitatea pe anumite și-am pus la dispoziție materiale pentru a se documenta.

I-am asigurat un mediu plăcut în care să-și facă temele, și-a amenajat biroul așa cum și-a dorit, și-a ales singur scaunul pentru birou. Am punctat fiecare reușită pe care a avut-o și mai ales am respectat de fiecare dată înțelegerile pe care le-am făcut.

Pe deasupra, ne-a fost de ajutor faptul că încă de mic el a avut diverse responsabilități în casă, a respectat reguli, am vorbit foarte mult cu el despre ce simte, ce-i place, a fost implicat în activități care l-au ajutat să fie organizat și disciplinat. Nu a fost ușor nici la noi. Mi-a spus tot timpul că iubește școala, dar urăște temele, deoarece îi fură din timpul în care el ar putea face mai mult din ceea ce îi face plăcere.

E important să aflăm motivul pentru care temele reprezintă o problemă. Poate fi o problemă de natură emoțională – nu se simte în siguranță la școală, este nesigur pe ceea ce știe și se simte intimidat, nu are curajul să întrebe ca să nu se facă de rușine. Poate fi de natură materială – nu dispune de resursele materiale pentru a realiza anumite proiecte și nu știe cum să ceară ajutorul părinților.

Băiatul  meu este clasa a V-a. Merge cu plăcere la școală, lucrează suplimentar sau se documentează pe subiecte care îl interesează. Temele nu și le face nici acum cu bucurie, dar le face fără ca cineva să-i amintească. A înțeles că sunt responsabilitatea lui.

Desigur, sunt momente în care nu se pregătește suficient, iar rezultatul/nota primită l-au motivat să fie mai atent și momente în care el singur a realizat că ar fi putut mai mult. Pe mine asta mă bucură cel mai mult, deoarece eu ca părinte nu am cum să fiu în spatele lui tot timpul. El are nevoie să învețe să ia decizii, să aibă încredere în el și în capacitățile lui.

Interese și dezvoltare de abilități – echilibru

Copiii își organizează programul și în funcție de temele pe care le au, astfel dezvoltarea altor abilități și a inteligenței emoționale are de suferit. De asemenea, de multe ori sunt obligați să renunțe la activitățile extrașcolare, pe care le fac cu mult drag și implicare încă din copilăria mică, întărind ideea că temele sunt de fapt o pedeapsă. Și, da, va fi greu să găsească echilibrul, pentru a face de toate atât pentru școală cât și pentru ei.  Să nu uităm că rolul nostru este să sprijinim copiii acolo unde întâmpină dificultăți, să-i ajutăm să învețe să ia decizii, să încercăm să privim și prin ochii celui care învață.

De asemenea, atunci când copilul are posibilitatea de a alege, pe lângă ceea ce îi oferă școala, ce carte să citească, ce temă să aprofundeze, în ce proiect să se implice mai mult – gen voluntariat) rezultatele lor sunt mai bune și de durată. Și vor coopera mai ușor pe partea de teme și sarcini școlare și în familie.

Așadar,

Copiii nu au nevoie de transformarea părintelui în profesor, căci asta duce la deteriorarea relației părinte – copil. Părintele trebuie să ajute copilul să întâmpine cu succes sarcinile vieții (munca, prietenia, familia), trebuie să încurajeze învățarea fără a pune presiune, căci învățarea nu valorează nimic dacă se pierde curajul și bucuria.

Foarte mulți copii ajung în cabinetul Cristinei cu diverse tulburări emoționale datorate presiunii pe care părinții o pun pe rezultatele școlare – copii care plângeau când luau nota 9, care nu aveau curajul să le spună părinților ce notă au luat la teste.

Și, la final, un exemplu de situație în care pregătirea temelor, pregătirea pentru test este amânată de copil și vrem să ne asigurăm că o face asumat. Exemplul l-am ascultat în cadrul unei conferințe on-line marca Happily Family – www.happilyfamily.com

Copilul urmărește clipuri video amuzante în loc să se apuce de teme sau să se pregătească de test. Primul lucru care ne vine este să sărim pe copil, nu? Știți voi. Ajută? Nicidecum. Cel care a prezentat situația a spus să ne menținem calmul și să urmăm schema de mai jos (tragem aer în piept după fiecare etapă, ne amintim să fim calmi, noi suntem adulții, ei copiii cu perioada de preadolescență, adolescență, cu nevoile de independență specifice vârstei etc):

1. Observăm, nu spunem nimic. Ne facem treaba în continuare, apoi revenim, după un timp. În cazul în care temele sunt tot pe on hold, trecem la etapa următoare.
2. Observăm și menționăm că știm ce face. 

Observ că ai găsit niște filme foarte amuzante, nu? Și mie îmi plac mult. Voiam să îți amintesc că mâine ai test la X sau că ai de făcut tema cutare și cu cât te uiți mai mult la filme, vei rămâne cu mai puțin timp pentru ce ai de pregătit.

Și pleci la treburile tale, calm, zen. Dar revii, după un timp să vezi în ce stadiu este tema sau pregătirea pentru test. Dacă tot filmulețe rulează, atunci treci la etapa 3.

3. Convingem calm, fără insistențe 

Acum ți se pare amuzant să vezi filmulețele, numai că mâine după test nu te vei simți așa bine ca acum. Mai ai un pic de timp, cred că ar trebui să îl folosești pentru pregătirea materialului pentru mâine.

Dacă nu funcționează nici această etapă, atunci urmează să…

4. Insiști pe consecințe – cu același calm, evident

Te rog să îți amintești de ce era important să faci tema sau să te pregătești pentru test.  Înainte de asta – fiecare familie are stabilite reguli legate de timpul petrecut la tv, pe gadgeturi pe timp de școală, weekend. Ne asigurăm că și le amintește și că nu sunt negociabile.

Apoi continuăm…

Când ai primit testul de acum o lună, a trebuit să te pregătești suplimentar ca să îndrepți nota și nu ai putut merge la dansuri. Ai avut mai puțin timp pentru prietenii tăi de la clubul de dans și pentru noi. A trebuit să stai până târziu și te-ai obosit, resimțit și ai răcit foarte ușor când a fost rece afară etc.

Ideea e că schema cere practică. Nu merge din prima, știm cât de repede ni se termină calmul. Dar se pare că ajută în ambele sensuri. Este vorba de decizii, de responsabilitatea unei decizii, astfel încât să poată face față solicitărilor de proiecte, de la slujbă, de mai târziu.

Seria Pregătire pentru școală se încheie aici. Sper că v-au fost de ajutor temele abordate.

Spor copiilor la teme! Mult calm părinților!

AICI este pagina de Facebook a blogului, acolo vezi când public lucruri care mi se par interesante și te-ar putea prinde și pe tine. Sau te poți abona la newsletter. Dacă ești în căutare de idei de activități AICI poți să vezi ce meșterim.

Când nu ne jucăm, meșterim lucruri, citim! Dacă vrei să vezi ce cărți citim, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii.