Continuăm cu seria de articole  – Pregătirea pentru școală – partea a II-a. Primul articol este aici – click pe link. Dacă în pregătirea pentru școală ne-am axat pe partea emoțională, materială ce precede începerea școlii, acum vom vorbi despre construirea relației  părinte – educator, incluzând aici învățătorul, profesorul, cadrele didactice care vor participa la formarea copilului în plan educațional.

Seria Pregătirea pentru școală l-am lucrat cu Cristina, prietena din cartier a fetei mele. Dacă pe Cristina nu v-o amintiți, iată aici reminderele: 5 subiecte, 5 sfaturi, sugestii utile pentru vacanţă – recapitulare!, Consiliere pentru părinţi și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă.

Să începem:

Așa cum am subliniat și în primul articol din serie este esențial să creăm o relație bazată pe încredere și respect cu cadrul didactic care ne conduce copilul pe drumul cunoașterii.

Relația părinte – cadru didactic

Atunci când îi transmitem copilului că îl lăsăm în grija cuiva în care credem, acesta se va simți în siguranță, iar încet, încet își va dezvolta propria relație cu învățătoarea/educatoarea bazată pe valori solide.

Pe de altă parte, dacă tu ca părinte nu reușești să comunici într-o manieră asertivă cu dascălul copilului, dacă ai încercat în repetate rânduri să te faci înțeles și nu ai reușit, nici copilul nu va reuși să comunice și nu se va simți bine într-un mediu în care nu se simte încrezător, văzut, apreciat, într-un mediu încărcat doar de tensiune și incertitudine.

Îmi amintesc de prima ședință cu părinții la care am participat și la modul în care doamna învățătoare mi-a câștigat încrederea, interesându-se despre fiecare copil în parte: cum este, ce îi place să facă, cum se liniștește când e supărat, cum îl ajutăm să coopereze, care sunt acele informații pe care ar trebui să le cunoască pentru a pătrunde mai ușor în lumea copilului nostru.

Cred că fiecare dascăl ar trebui să aibă răspunsuri la aceste întrebări în momentul când pornește la drum cu o nouă clasă de elevi.

Cât de mult contează ca evoluție academică a copilului  o bună relație părinte – școală/cadre didactice?

Relația părinte – școală/cadru didactic va trece prin momente bune și prin momente dificile. Dar în ce fel de relație este tot timpul bine?

Important este cum depășești momentele dificile. Ce faci în momentul când ți se pare că ce s-a întâmplat nu corespunde cu ce ai spus la început că ai vrea, când crezi că al tău copil a fost nedreptățit, umilit, etichetat?

Da, deși pare de necrezut încă se întâmplă astfel de lucruri. Discut cu copiii în cadrul atelierelor de dezvoltare personală despre cum și-ar dori să fie școala, ce și-ar dori să învețe, cum cred ei că ar trebui să fie un dascăl pentru a-i ajuta să învețe cu plăcere? Mulți, foarte mulți dintre ei îmi spun că și-ar dori profesori mai înțelegători, care să înțeleagă faptul că dacă nu excelează la o materie, nu înseamnă că „nu suntem buni de nimic” sau că „vom ajunge pleava societății”, să înțeleagă faptul că sunt diferiți și cu inclinații, talente, interese diferite.
În astfel de situații, dacă am încercat să discutăm cu învățătorul și am transmis ce am observat, că lucrurile nu funcționează cum ar trebui și, după un timp, nu se schimbă nimic, dimpotrivă, copilul pare pe zi ce trece tot mai speriat de ideea de a merge la școală, solicităm ajutorul consilierului școlar și apoi, în ultimă instanță al conducerii școlii.
Din punctul meu de vedere, în primii ani de școală ar trebui să se pună accentul pe stimularea curiozității și interesului pentru învățare, mai degrabă decât pe performanțe academice, iar pentru asta esențial este să ai o relație bună cu cel care îți dezvoltă abilitățile necesare procesului de învățare.

sursa foto – unsplash.com

Relația părinte-cadru didactic = parteneriat de comunicare eficientă, în interesul copilului.

Noi, ca părinți, avem datoria de a vorbi cu respect despre cea mai importantă meserie din lume, avem datoria de a-l învăța pe copil să-și exprime recunoștința către cei care-l ghidează în drumul lui de explorare.

Nu ajută cu nimic să vorbim în fața copilului despre ce ne nemulțumește pe noi la dascălul lui, dimpotrivă, relația cu învățătorul este o relație de referință cu impact major asupra relațiilor viitoare ale copilului și chiar asupra felului în care el vede lumea. Nu avem niciun interes să periclităm relația copilului cu învățătorul.

Un alt lucru important ce trebuie punctat este faptul că felul în care învățătorul se raportează la elev influențează într-o mare măsură stima de sine a acestuia, fie într-o manieră pozitivă, când îl încurajează prin punctarea calităților și puterilor sale, fie dimpotrivă prin descurajare. În acest caz, este absolut necesar să discutăm cu învățătorul și să vedem ce putem face astfel încât descurajarea să fie eliminată din procesul de învățare, disciplinare și educare al copilului. Pe descurajare nu putem clădi nimic.

S-a dovedit că așteptările dascălilor bazate pe încurajare și susținere încurajează performanțele academice ale celor mici.
Parteneriatul dintre părinți și școală ar trebui să fie la fel de important cum este cel dintre mamă și tată, în ce privește educația copilului.

Parteneriatul dintre părinte și profesor se construiește pas cu pas încă de la început. Părintele vine cu informații către învățător despre abilitățile copilului, despre acele activități unde a observat că cel mic ar trebui să aprofundeze cunoștințele, iar învățătorul îl ține la curent pe părinte cu evoluția elevului. De asemenea, acest parteneriat ar trebui să se bazeze pe comunicare, cooperare și colaborare. Atât părinții, cât și învățătorul, ar trebui să aibă permanent în minte ideea că prin stilul lor de a se mișca prin viață, de a relaționa, de a face față provocărilor influențează într-o mare măsură personalitatea copilului.

Beneficiile unei relații bune părinte- educator? 

Dacă nu suntem de acord în anumite privințe cu principiile de creștere și educare ale partenerului nostru, nu începem să ne contrazicem cu el sau să-l vorbim de rău în fața copilului.

Îi transmitem ideile și părerile noastre când suntem doar noi doi, discutăm, negociem, cooperăm având ca interes comun binele copilului. La fel ar trebui să se întâmple și în relația cu învățătoarea, profesorul.

Ambele tabere cooperează, astfel încât să-l ajute pe micul școlar să-și formeze abilități, principii și convingeri menite să-l ajute să devină un adult echilibrat care poate face față cu succes sarcinilor vieții.

O bună relație între familie și școală va dezvolta motivația copilului spre realizare. Felul în care noi, părinții, ne raportăm la tot ce are legătură cu procesul de învățământ, îl va determina pe cel mic să iubească sau dimpotrivă să îi displacă mersul la scoală.

Urmează partea a III-a care va fi despre cum facem temele suportabile și tips&tricks pentru a nu prelungi momentul  începerii lor.

Până atunci,

AICI este pagina de Facebook a blogului, acolo vezi când public lucruri care mi se par interesante și te-ar putea prinde și pe tine. Sau te poți abona la newsletter. Dacă ești în căutare de idei de activități AICI poți să vezi ce meșterim.

Când nu ne jucăm, meșterim lucruri, citim! Dacă vrei să vezi ce cărți citim, aici este secțiunea noastră de cărți – Recenzie carte copii.