Anul ăsta am vrut să meșteresc mărțișoare, numai că am avut mâinile ocupate cu mărțișorul nostru febril, cu dinți care dau să iasă. Ei, și ce, teoretic e primăvară, dar de fapt nu e. Abia pe 22 vine primăvara calendaristică. Așa că ne-a uitat la poze.
Loli nu știe ce sunt alea mărțișoarele, însă îi place ața de la mărțișor. Este numai bună de lins, cântat cu ea în gură, înmuiat în gură la mami și apoi la tati. Ca să stea apreatată în piept. Avem multe mărțișoare prin casa, dar stau ascunse.
Pe când avea Loli 6 luni în burtică ne-am apucat să facem ordine în miile de nimicuri care prindeau praf și puteau fi înghițite de un copil. Atât de departe vedeam noi treaba cu mărțișoarele:)
Așadar, am pus deoparte mărțișoarele și ațele, sârma, mărgelele și celelate ustensile cu care lucram eu, master-meștera de mărțișoare, înainte de mândră.
Cum i-a explicat Iulian moaței noastre primele lui mărțișoare. Făcute de mami, evident:
– o libelulă – cu semnificația: mami cea simpatică și grațioasă (în tinerețe, adaug eu)
– un fluture – colorat și vesel, precum fluturii în stomac pe care îi avea mami când ne revedeam (am facut ceva navetă la București până ne-am mutat împreună)
– un coșar – să ne poarte noroc, așa de început… acum suntem norocoși unul cu altul.
