Când Loli își începe somnul de beauty, mă apucă recapitulările, înainte să adorm și eu.
Uite așa:
A trecut ziua, dar să facem o recapitulare
Probabil că nu doar mie mi se întâmplă ca seara, înainte de somn, să recapitulez ziua ce a trecut. Uneori, chiar nu îmi doresc asta, însă până mă foiesc, până îmi găsesc locul printre un picior de-al Lolitei pe piept și o mână pe obraz țac-pac se derulează ca la un serial. Uite așa – Din episodul mă minunez singură. Adică, cum stau eu, seara, lângă mândra adormită, evaluez….
- Din ce apuc să trag un ochi (de citit) – mă răscolesc atâtea expresii și cuvinte ce numesc niște lucruri simple. De exemplu: Imaginează-ți discuție cu mama după vreo miorlăială de-a Lolitei. Vorbim noi: ”Ce să fie? Tantrum. Tandrețuri? Ce sunt alea, mamă? Furie, mamă. Momentul când te învăluie și vrei să îți iei lumea-n cap. La copii ca Loli nu e cu luat lumea în cap, e cu comportament pe care nu ai cum să îl înțelegi ci doar îl înțelegi. O și văd cum mă privește descumpănită și dezaprobator, în același timp. Unde dom’le citiși asta?
- În parc. Cu Loli de mână, ba aici, ba dincolo, un joc de fete (6-7 ani) ajunge la urechile mele. Joc de roluri, de-a mama și fiica. Foarte bine pus la punct, bine absorbite personajele. Casa era banca și jumătate de tobogan. Nici o păpusă în mâna, sau alte accesorii, un joc verbal și gestual. Puneau cumpărăturile în dulap. Say what și OMG (scuzați expresiile din altă limbă), mi s-a părut foarte tare. Copiii din ziua de azi sunt wow, fantastici. Mi-amintesc cum ne jucam noi de-a mama și de-a tata cu tot arsenalul de păpuși, haine etc, de-a aprozarul (de la comunism ni se trăgea:))) Iaca, cum ar zice bunică-mea, fiecare generație cu jocurile ei, și, adaug eu, cu experiențele ei.
Continuarea o găsiți aici la TDM.
